Page 5 - Albina_1962_03

-IDRIE
sute de mii de
işti sau muncitori
au urmat cursuri
>r urma asemenea
cu înfiinţarea şi
active. Dezvoltarea
|e, cu certitudine,
îmbucurătoare. A-
Muncii Socialiste
ian vestit, Nicolae
Topalu, pasionat
mulgător fruntaş
sări nume noi, oa-
) meserie de mare
•lea al P.M.R. i-a
sfîrşitul lui 1965,
bovine din care
icit să putem rea-
î 50 milioane hec-
em 13 milioane oi
n acest an ne dau
cinste aceste sar-
alui şi guvernului
elului de trai al
şi dragostea cu
isformă prin mun-
nesecat izvor de
escătorilor noştri
8 M A R T IE
Centrale de Sta-
care prin munca
cesele înscrise în In glastră-i un buchet de micşunele
Io în gospodării şi Şi-n casă parcă-i primăvara toată ;
ntului hrana oare Le-am adunat de ziua mamei mele —
; şi lină, de carne
Mireasma lor o simt cum mă îmbată
inţă ce alcătuiesc
denii, inginerii şi
or poveţe şi me-
lor presupune nu
ştiinţifică, ci şi
l s-o convertească
Seninul cer al zilelor de-afară
auda.
Cu rîvnă eu l-am adunat acum
! ale comunicatu- Să-i pună-n suflet stropi de primăvară
curie a întregului
Să-i scalde în lumină-al vieţii drum.
s şi a noastră, a
i ce le-au realizat
i cărţilor noastre,
iu pe care ii vom
mplul muncii lor
la înălţimea pri-
GOŞ VICOL
l o l e . c t i v i s t a
« Ir * grîm ,
isurcxt d S-ar ti derH o salbă pentru ea,
iiils itâ p iu
desfăşurat.
uo spic tresare
ie siauf «t
■gteitare - — Te ştiu foarte bine, spuse oasieru*.
is W .
& Eşti numărul 6. Ce, iar nu-ţi iese numără­ ochii tovarăşului Titus Begeac, despre care
Schiţă de N. CULC EA
ocul din faţa ghişeului era atît de turi. Te cunosc eu. Stai aici şi numără,
strimt că dacă ar fi intrat patru,
L cinci oameni, uşa nici nu s-ar mai căci ştiu ce ţi-am dat Să nu vii pe urmă
fi putut deschide. înainte era un birou ca cu plîngeri. Reclamaţiile tardive nu se
iau în consideraţie !
toate birourile, cu o masă, un dulap şi o — Aici stau, păcatele mele, se lamentă
casă de bani. Casierul se plînsese ÎDsă că femeia. Da ’ mi-s năduşite degetele şi
oamenii năvălesc peste el şi că aşa nu se
mi-ai dat numai hîrtii de cîte zece. Tot
poate lucra. Ceruse să se tragă un perete
de placaj, cu geamuri mate şi ghişeu. să numeri,bătu-le-ar focul !
Rostul acestui perete era bine gîndit. Nu Casierul simţi cum îl ia un tremur
mai puteau intra decît doi sau trei uşor. Se enervase. O cunoştea el bine pe
oameni deodată, ceea ce însemna ordine şi baba asta. Anul trecut în septembi .*», tot
linişte. Tovarăşul Titus Bageac, casierul, aşa îi numărase banii de două ori, iar ea
îi refuzase pe motiv că i-a dat cu lipsă. El
mai avusese grijă să lipească în jurul
ghişeului tot felul de indicaţii scrise în numărase banii a treia şi a patra oară.
pensulă şi prevăzute cu semne de excla­ Nu lipsea un bănuţ.
maţie, ca de pildă : „Păstraţi liniştea !“ . — Ba lipsesc opt lei şi patruzeci de bă­
„Număraţi banii la ghişeu!“, „Reclama- nuţi, îl contrazisese ea. — Eu ştiu cit am
ţiile tardive nu se iau în consideraţie !". lucrat, că uite am aici carnetul. A tît tre­
buie să capăt.
Ascuns privirilor de peretele cu gea­
muri mate, tovarăşul Titus Bageac îşi fă­ Casierul îşi ieşise din sărite.
cea meseria cu scrupulozitate. Linia tabele — Ce mă interesează carnetul dumi-
şi registre, tăia chitanţe, potrivea indigouri tale ? Pe mine mă interesează borderoul.
de felurite mărimi, aşeza banii pe căprarii
După borderou plătesc şi ţi-am dat bine.
şi era întotdeauna înarmat cu acte dovedi­ Du-te şi vorbeşte cu brigadierul sau cu
toare. şeful de echipă, care te pontează, ce-mi
De fel, era dintr-o altă comună. Fusese baţi mie capul.
un timp achizitor de piei de ovine şi vînat, Şi îi trîntise în nas cartonul pe care
apoi lucrase Ia o registratură Ocupase scria „închis".
cîndva şi postul de lansator la fabrica din Unde mai pui că pentru baba asta cu
oraş, unde copia bonuri de lucru după fi­
numărul 6 mai fusese şi muştruluit. Se­
şele tehnologice. Se obişnuise încet, încet,
să-şi facă din scripte, absolutizîndu-le o cretarul de partid îl luase tare de tot :
oglindă (cum spunea el) a activităţii lui. — De ce, tovarăşe, te porţi aşa cu oa­
Nu se ştie cum, într-o bună zi o luase în menii ?
căsătorie pe diriginta oficiului poştal din — Cum mă port, tovarăşe ? Ea greşeşte
Sihla şi se stabilise aci. şi tot pe mine daţi vina ?
De doi ani de cînd lucra în gospodăria — Greşeşte că nu e de meserie conta­
colectivă, nu făcuse nici cea mai mică bil. îşi notase greşit mai mult cu o zi
greşeală de ordin financiar. Era cinstit şi muncă
meticulos. A tît numai că avea de-a face
— Umblă cu ciupeli din astea, tovarăşe'
mai mult cu banii decît cu oamenii. Cînd secretar, şi-mi face mie greutăţi. Eu am
Iar lîngă ele-am pus o poezie nu era plecat la bancă, stătea ascuns în o muncă importantă.
De ziua mamei mele pregătită dosul acelui perete improvizat şi oamenii — Munca cea mai importantă este acolo
nu-I vedeau decît odată pe lună, la plata Ia cîmp, tovarăşe casier, l-o tăiase secreta­
Să-i fie ca un snop de bucurie
avansului bănesc şi atunci numai din pro­
S-o văd din zi în zi mai fericită. rul. Dacă n-ar munci Maria Calotă, pe
fil. cine ai mai plăti ? Dumneata spui că um­
Tovarăşul Titus Bageac arăta mai bă-
blă cu ciupeli. Dar cînd a recoltat sfecla
trîn decît era în realitate şi purta ochelari
de zahăr pe ploaie şi cu noroiul pînă la
cu lentile atît de groase, incit exista o glezne, ai văzut-o ? Nu cunoşti oamenii,
adevărată controversă cu privire la forma
tovarăşe, de aia îi repezi.
şi culoarea ochilor săi. Unii colectivişti
Omagiul ce-i aduc, să fie-ntreg Casierul se apărase :
Mai pun acum alăturea de ele susţineau că tovarăşul Titus Bageac are — Nu-i cunosc ? Ba îi ştiu foarte bine.
Recunoştinţa toată ce-nţeleg ochi rotunzi, vioi şi cenuşii, alţii că-i are Spune-mi la miezul nopţii orice nume vrei,
S-o port şi s-o închin măicuţei mele. prelungi, obosiţi şi albaştri. Nimeni nu-1 şi eu îţi spun pe de rost şi în ce brigadă
văzuse fără ochelari, pentru simplul mo­ lucrează, şi ce număr are pe borderou, şi
ŞTEFAN TANASE tiv că scoaterea şi ştergerea ochelarilor cit trebuie să primească, mă rog. tot ce
colectivist erau operaţii pe care casierul le făcea în vrei.
singurătate şi numai după ce astupa oche- — Nu, tovarăşe casier, n-ajunge să-i cu­
tele ghişeului cu un carton pe scare scria noşti din hîrtii. Noi lucrăm cu oameni, nu
„închis". cu rubrici şi cifre. Astea n-au suflet. Mai
Acum, tovarăşul Bageac făcea ca de ieşi din cuşca dumitale Casier eşti, dar
obicei plata avansurilor băneşti pe luna colectivist nu !
precedentă. Colectiviştii intrau cîte doi în
Cuvintele astea îi dăduseră de gîndit.
locul acela strimt, căruia îi ziceau „la I se înfipseseră adine în minte şi el nu
strungă", îşi spuneau numele şi aşteptau putea să nu recunoască în sinea lui că se­
Emilia Aldea, de oa tovarăşul Bageac să numere banii odată cretarul avea dreptate. Nu-şi închipuia
în cuşcă şi a doua oară la ghişeu. Alte însă că viaţa avea să i-o confirme fără
83 ani, dansatoare
zgomote, în afară de numărătoarea şoptită zăbavă şi intr-un fel tulburător.
în formaţia căminu­
a banilor nu erau admise Şi totuşi, de la Acum. tovarăşul Titus Bageac nu-şi pu­
lui cultural din o vreme, în „strungă" cineva începu să tea stăpîni tremurul mîinilor. Numărul 6
Ghimbav, reg. Bra­ scoată un fel de bolboroseli. îi făcea iar greutăţi.
şov, a prim it premiu — Cine vorbeşte acolo ? se impacientă — Ai numărat ? strigă el.
casierul. — Faceţi linişte, vă rog. Aici se — Nu iese, tovarăşe casier, bătu-i-ar
special la cel de al
mînuiesc bani publici. focul. Ori nu mă pricep eu la numără­
V l-lea Concurs al
Bolboroseala conteni pentru cîteva mo­ toare, ori nu e bine.
form aţiilor artistice mente, ca să reînceapă şi mai sîcîitor. — Atdă-ncoace să-i număr eu. Stai aici
de amatori. — Ce-i, lele Mărie ? se auzi glasul co­
Să vezi- vi ^ «
lectivistului aflat la ghişeu. Casierul veni |n:g.ur<r gh işeu l* şi începu
— Iaca. număr banii ăştia, veni răs­ să numere atent, Spre ultim ilg bancnote
• A - punsul. Acum, că m-ai oprit din numă­ numărătoarea'1 se ‘ ocetii^î.' Ţoyferăşdt Titus
rătoare, trebuie s-o iau de la capăt, bătu- Begeac se poticnrfaAlsprăvlnjjf, cercet^/fcţw-
i-ar focul ! deroul. Pe frunte îi apărură broboane de
Tovarăşul Titus Bageac bătu cu pixul sudoare. începu să numere/din n o \ 'Ne­
în geam şi întrebă : mulţumit, contrariat, reluă operaţia pşn-
— Da ’ cine-i acolo ? tru a treia oară. Da, era limpede. \
— Eu, tovarăşe casier. Iaca, isprăvesc Chipul său luă un aer de uluirŞ şi
îndată. stinghereală. I se întîmplase ceva nemai­
— Care eu ? N-ai nume ? pomenit. Greşise numărătoarea !
— E lelea Maria Calotă, explică cel că­
Tovarăşul Titus Baseac se aplecă îna­
ruia îi venise rîndul la „strungă". inte, scoţînd capul pe gura ghişeului. Sim­
In mintea casierului, numele Măriei Ca­ ţise nevoia să o priveâscă pe Maria Ca­
Şi atH de boabe toate deodată lotă se asocie fulgerător cu cifra 6. To­ lată. îşi ridică ochelarii pe frupte şi se
Acolo nade lor înflăcărată varăşul Titus Bageac îi indentifică pe cei uită îndelung la femeie. /
Cu-a ei brigadă rod va secera. mai mulţi dintre colectivişti cu cifra tre­ Va să zică aceasta era.Hpumărul 6, căre­
cută in dreptul numelui lor pe bordero- ia el îi dăduşe cu o sută «te lei mai mult.
Apoi foşnind parcă din holda-aceea. Cum se întîmplşse ? La socoteală, obse­
In care multe zile a muncii urile brigăzilor. Maria Calotă era numărul
Mi se păru că raze cern lemeia. 6, din borderoul brigăzii a treia, fila dat de-, numărul de ordine din borderou,
Căci aur mult din piept i-a dăruit. întiia. îi pusese M mină şase sate în loc de cinci.
gi pentru prima dată, oamenii văzură
M IH AIL COSMA
toarea ? Mai mi-ai făcut odată încurcă­ nu se putea spune că sînt inexpresivi.
• f i ’