Page 11 - Albina_1962_05

DRUM DESCHIS „Al nostru"

P erspectivele deschise de colectivizarea în întregime a agri­ de florar cînd s-au deschis lucrările Marelui mai cheamă la portiţă... intră în casă, vesel,
-. Nu m-am puful stăpîni, în acea dimineaţă
De vreo doi ani încoace, văru-meu nu mă
culturii din patria noastră, perspective pe care partidul
le-a luminat mereu, vorbind despre ele milioanelor de
sfat al ţării, să nu-mi lipesc urechea de pă-
şi-mi istoriceşte din fir a păr tot ce e nou
ţărani muncitori, au acum o temelie minunată, o bază
mîntul reavăn al primăverii. Am vrut să-i
materială solidă şi de nezdruncinat. Raportul prezentat de
— Să vezi, bre, ce livadă avem I... Aur*.
tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej la sesiunea extraordi­ ascult respiraţia imensă, puternică, descătu­ ia ei.
nară a Marii Adunări Naţionale este un strălucit îndreptar pri­ şată din chingile haturilor. O mie cinci sute de pomi...
vind ridicarea agriculturii pe o treaptă superioară. Măsurile Şi i-am auzit-o. O respiraţie adincâ şi largă — Pomii tăi ? — îl întreb eu zîmbind.
supuse dezbaterii marelui sfat al ţării vor fi traduse în viaţă. în care am desluşit parcă foşnetul toamnelor — Ai noştri... Îs şi ai mei, vezi bine... Şi
Avem pentru aceasta toate condiţiile, drumul este larg deschis. viitoare: munţi de grine pretutindeni, po- oile la fel...
De la o margine la alta a patriei au dispărut pentru totdeauna rumburi cum n-a cunoscut nimeni piuă la noi, Chiar el, văru-meu, e altul acum. A făcut
haturile şi mejdinele care împărţeau şi îmbucătăţeau în vecină­ prisăci şi cirezi fără număr... Zefirul va purta un curs de pomicultură. Şi e pomicultor frun­
tăţi modeste ogoarele de cîte cinci-zece prăjini şi jumătăţile ori pretutindeni aroma merelor lonathan şi Dom­ taş. li e casa îndestulată, inima deschisă, în­
sferturile de pogoane. Gospodăriile colective vechi, înfiinţate în neşti ; serile vor legăna pretutindeni fructele ţelegerea nouă.
vara de neuitat a anului 1949, ca şi cele înfiinţate în anii urmă­ de sticlă ale electrificării; mesele acoperite Aşadar, pe tot cuprinsul ţării, oamenii au
tori au arătat, toate fără excepţie, forţa economică înnoitoare a cu feţe din material plastic vor înmănunchia început să muncească în primăvara aceasta
agriculturii socialiste, singura capabilă să smulgă pămintului bucate noi şi vinuri parfumate; tropotele înfrăţiţi. Ce sărbătoare fără seamăn trăim I
cailor inşăuafi vor lăsa loc vuietului de motor
roade bogate, singura în stare să asigure o viaţă nouă, civilizată şi oamenii, de pe toate plaiurile, de pe toate Istoria o înscrie în paginile ei cu litere de
şi îmbelşugată, ţărănimii muncitoare. şes urile, se vor pătrunde de frumuseţea unor aur. In anul 1962, ţărănimea muncitoare din
ţţpmînia a slătîmal ultimul hat care o mai
Cu răbdare şi înţelepciune, cu dragoste şi cu încredere nemăr­ cuvinte noi, crescute dintr-o înţelegere nouă ţinea legată de trecut, de neguri şi de vechi
ginită In viitor, partidul a păstrat cu sfinţenie principiul leninist şi dintr-o inimă nouă: „al nostru"... Totul e dureri. In anul 1962, ţărănimea muncitoare a
al intrării de bună voie a ţăranilor muncitori In rindul marii al nostru: şi bogăţia, şi bucuria, şi viitorul. devenit în totalitatea ei stăpînitoarea unei
Aşa cum le-au învăţat şi le rostesc cu mîn-
familii colectiviste, viaţa neîncetînd să arate cu o forţă de netă­ drie cei ce au păşit cu un ceas mai devreme uriaşe bogăţii: conştiinţa propriei sale feri­
ciţi I
găduit că numai gospodăria agricolă colectivă constituie chezăşia pe drumul luminos arătat de Partidul Munci­ Am pus urechea să ascult cum respiră pă-
unei vieţi Îmbelşugate, chezăşia creşterii rapide a rodniciei pămîn- toresc Romîn. mîntul reavăn al primăverii... Şi aud paşii
tuluL Cine a fost martor, în vara anului. 1949, la festivitatea în­ Am un văr într-un sat de la miazănoaptea voştri spre viitor, tovarăşi colectivişti, li aud
ţării. Acum cîţiva ani, cînd poposeam pe-acasă, sunînd holărît, bărbăteşte, siguri de sine, aşa
fiinţării gospodăriei colective din Cenad, regiunea Banat, una din­ venea şi mă striga afară, la portiţă. Îşi spri-
tre cele dinţii gospodării agricole colective din ţara noastră, nu finea braţele pe chinga portiţei şi mă privea cum hotărîl, competent şi mîndru a răsunat
şi cuvîntul celor care v-au reprezentat la
poate uita începutul ei modest Ei bine, gospodăria aceasta s-a îndelung, fără nici un cuvînt. Ştiam ce se pe­ sesiunea extraordinară a Marii Adunări Na­
trece în mintea lui. Ştiam şi-l aşteptam să
•’-Aroltat an de an, şi are astăzi un plan de producţie de peste 15 ţionale. E şi firesc să fie aşa. Aveţi in frunte
vorbească, să mă întrebe. Îmi rezemam şi eu
o călăuză înţeleaptă şi generoasă. Aveţi lingă
milioane lei, are un bogat sector zootehnic — izvor de mari braţele pe chingă, alături de el şi îi ascultam voi un prieten de nădejde care-şi pune umă­
venituri băneşti, are grădinărie irigată, zeci de construcţii, o tăcerea. Intr-un tîrziu mă întreba: rul lingă umerele voastre. Aveţi un învăţător
avere de multe milioane de lei. — Da' pomii mei ? înţelept şi plin de grijă şi de dragoste care
Cine a fost martor, nu cu mult în urmă, la înfiinţarea gospodă­ — O să fie şi mai mulţi — îi răspundeam. vă pune la îndemînă cartea şi ştiinţa, şi vă
riei colective din Găneasa, regiunea Argeş, ştie că ea a pornit la •— Da' oile ? ascute priceperea. Şi călăuza, şi prietenul, şi
— Ai să ai o turmă întreagă... învăţătorul poartă acelaşi nume. ll cunoaşteţi,
drum fără nici cel mai mic sector zootehnic, fără măcar un strat li plăcea să sădească pomi, să crească oi fiindcă e mereu in inimile voastre, aşa cum e
de grădină. Dar încă în acest an, în primul ei an de viaţă, gos­ şi porumbei. Şi voia ca numai el, în tot satul, în inimile noastre ale tuturora : Partidul clasei
podăria colectivă drn Găneasa a planificat să organizeze un sector să aibă pomi de soi bun, oi cu lină bogată muncitoare. In cinstea lui şi in numele feri­
zootehnic puternic, să cumpere : 60 vaci cu lapte, 40 juninci, 100 şi porumbei din cei ce se dau peste cap în cirii voastre, spor la muncă, pe ogoarele fără
văzduh. Îngrămădea puieţi pe-o bucată de pă- sfîrşit ale patriei socialiste, tovarăşi colecti­
oi şi 20 scroafe. încă în acest prim an de viaţă, gospodăria colec­ mînt, şi nu creşteau; oile nu prea avea cu vişti 1
tivă din Găneasa a amenajat o grădinărie irigată de 16 hectare, ce le hrăni, doar porumbeii zburau pe deasu­
a însămînţat porumb dublu hibrid pe o suprafaţă de 55 hectare, pra casei de cum dădea primăvara. DRAGOŞ VICOL
de pe care va dobindi cîte 5.000 kg porumb boabe la hectar, şi a
început să construiască trei grajduri cu capacitate de cîte 100
capete, • maternitate pentru 50 scroafe şi o puierniţă pentru
5.000 păsări.
Acesta-i în primul rînd secretul belşugului : creşterea, întărirea
şi dezvoltarea avutului obştesc. O mare datorie obştească şi
patriotică a ţărănimii colectiviste, a mecanizatorilor, a cadrelor
de agronomi, zootehnicieni şi veterinari care lucrează în miile de
gospodării colective este ca efortul- lor principal, grija lor cea mai
fierbinte, să se îndrepte spre întărirea economico-organizatorică
a gospodăriilor colective, spre întărirea, dezvoltarea şi respectul
faţă de avutul obştesc.
Avem în faţă exemplul strălucit al gospodăriilor colective vechi
şi puternice,, ştim ce minunate roade dobîndesc colectiviştii prin
puterea unită a braţelor, prin hărnicia, înţelepciunea şi chibzuinţă
lor. Belşugul a intrat în casele colectiviştilor şi, întocmai ca în
cunoscutul basm al lui Petre Ispirescu, sărăcia a dat din colţ in
colţ cînd i s-a spus : dă-te, bătrînico, încolo, că uite, aici pun
mobila, aici pun maşina de cusut, aici pun aragazul, aici pun
motocicleta, aici pun dulapul cu haine, aici pun sacii cu grîu şi
porumb, aici pun bidonul cu untură. Nu se mai miră nimeni cînd,
vizitînd satele cu gospodării colective vechi, chiar şi numai de
cîţiva ani, văd sute de case noi, văd pe acoperişuri antene de
radio şi televiziune, văd cămine culturale şi cinematografe, biblio­
teci şi şcoli, magazine universale, dispensare şi case de naşteri.
Toate sînt rodul hărniciei poporului nostru care, sub conducerea
înţeleaptă a Partidului Muncitoresc Romîn, făureşte societatea
socialistă.
Să învăţăm neîncetat din experienţa gospodăriilor colective
vechi, să luptăm pentru întărirea economico-organizatorică a
tinerelo» gospodării colective, să luptăm pentru înflorirea şi
creşterea avutului obştesc, chezăşia unei vieţi tot mai frumoase
şi îmbelşugate,
lîn grup de preşedinţi de 'gospodării colective St» Banat îşi împărtăşesc impresiile despre
PETRU VINTILA măreaţa demonstraţie de 1 Mai din Capitală.

Am trecut prin pasul cel mai ’nalt Colective, magazine universale, farma­
al Prislopului în Maramureş, într-o cii şi localuri noi de şcoală, dispen­
dimineaţă cu cer albastru. Pe ochii „ C î l u - i M a r a m u r e ş u ’ “ sare medicale, case de naşteri şi spi­
somnoroşi al orizontului mai stăruiau tale.
încă, ici-colo, lîncezeli de pîclă, iar plecau cu lunile, spre a-şi agonisi forestieri, am privit la funicularele ce După două zile de umblătură, m-am
zorii se deşteptau în boncălăitul dră­ aiurea pîinea. suie peste rîpe prăpăstioase, am fost întors la Vişeul de Jos. Pe sub seară,
găstos al cerbilor de pe Pietrosul, Din neroila seculară a trecutului prin locuri unde oamenii povestesc m-a găzduit Petre Pop Oniţă, colecti­
care-şi strigau la haţaşuri căprioarele. apus — cînd Maramureşul nu era le­ despre avioane care stropesc codrii ca vist cunoscut în partea locului. Am
Mă împunge cugetul să cred că parcă gat de restul ţării cu barem o cît de să le vină de hac dăunătorilor, iar fost poftit într-o odaie din casa mare,
nicăieri altundeva nu am văzut codrii oropsită cale ferată — oamenii din par­ seara abia am mai aflat un loc la mo­ îmbrăcată cu ştergătoare înflorate şi
mai făloşi ca cei merei de pe muntele tea locului au fost scoşi la liman şi dernul restaurant „Pietrosul" din Vişeu, cu procuţuri alese de lină întinse pe
Băiţa, de pe Toroioaga, de pe Lăstun izbăviţi abia după eliberarea patriei. unde am cinat după pofta inimii. pereţi, cu lepedeuri şi cu cergi aşter­
şi de pe Cearcăn, nicăieri alte mîndre Deschiderea, în anii regimului nostru, Tăind culmea dealului pe la Moiseni, nute pe paturi. Constituită în 1958,
măguri mai bătute în foc şi mărgări­ a trainicei linii Salva-Vişeu, cu splen­ am coborît peste Pîrîul Negru şi peste gospodăria colectivă a ajuns acum mi­
tare ca Struţul, Catarama şi Piciorul didele ei viaducte, la construcţia căreia* calea ferată, făcînd la dreapta pe firul lionară. Şi sînt multe alte asemenea
Caprei, nicăieri mai ochioase iezere ca cot la cot cu brigadierii veniţi din Izei, străjuită de răchiţi şi întinse unităţi de la un capăt la altul al re­
Dosul Tăului, Tăul lui Dumitru, Dră- diferite regiuni ale ţării, a participat şi fineţe, pe care ici-colo, suite pe pre- giunii, cîtu-i Maramureşu’. Nu degea­
guşoaia şi Tătarul, nicăieri mai vestite grosul populaţiei localnice, i-a dat peleacuri, hoti :iesc clăi de fin. Era ba, ieşind din casa gazdei, după ce am
mere lonathan ca cele de la Rozavlea, putinţa Maramureşului înnoit să res­ duminică, iar ţ 'in sat/ pe la Săcele, ospătat gospodăreşte cu o mămăligă
Năneşti şi Onceşti, păstrăvi ca la No- pire, în sfîrşit, adine, din tot pieptul. adunîndu-se pi; i preajma căminului înconjurată de alese bucate, am auzit
vicior, vaci bune ca la Ieud ori ştiu- — Amu, îmi spunea un flăcău oa­ cultural, neveste tinere, unele cu părul afară în stradă, o ţîpuritură :
leţi de cucuruz, să-i duci în braţe pe cheş cu pară roşie şi bumbuşti la purtat conci, al!ele îmbrobodite cu
cîte unul, ca toamna, în vîlceaua de dopul de pîslă, s-o făcu’ lucru fain. chischinee înnodate sub bărbie, cu
la Bîrsana ! Dar, mai cu osebire decît Comuniştii o spus să se fa’, c-o să cămăşi albe împodobite cu împehistri- „Vîntuleţ de lingă grui
toate acestea şi multe alte negrăite meară treaba, şi s-o făcu’ că doar turi galbene sau roşii, cu ciur pe piep­ Meri la Bucureşti să-i spui
frumuseţi şi avuţii, sînt maramure­ altă zodie o fo venit şi la Salva. tarul larg deschis la gît, ajurat cu Dragului, Partidului —
şenii înşişi cu graiul şi cu portul lor... Am cutreierat prin codrii de pe găurele, se adunau laolaltă cu bărba­ Că de-aci la Sighetu’
Apăsaţi altădată de grele strîmbă- muntele Chertila şi de la Catarama, ţii. Nu departe de sat se zăreau tur* Cîtu-i Maramureşu’
am ascultat ferăstraielor care crănţă- lele unor negre sonde, iar în plin cen­
tăţi, de foame şl de bolişti, moroşănii Mîndru creşte belşugu’".
nesc cu dinţi de oţel în molizii parche­ tru, ca şi la Săliştea ori la Dragomi-
îşi luau traista în coada toporului, telor. Am desluşit duduitul grupului reştfţ la Bîrsana sau Onceşti, peste tot
puneau ţapina şi ferăstrăul în spate şi electrogen de la cabanele muncitorilor am întîlnit bine întemeiate gospodării ION ISTRATI