Page 29 - Albina_1962_05

Miercuri
Anul 64
23 mai 1962
S e r i a II
8 pagini —-
Nr. 752 15 bani
REVISTA SÂPTĂMÎNAW Â AŞEZĂMINTELOR CULTURALE ....................... ,,, .........................

Podgorii noi în terase pe dealurile argeşene

Satul şi omul contemporan
B Ziua era galbenă ca lutul
Mama avea părul mal cărunt
In faţa celor 11.000 de invitaţi la istorica Sesiuna — Altfel nu se putea. Cînd mă lua cu ea tlrlş pe-ogorul
a Marii Adunări Naţionale, Gheorghe Herea a expli­ Ceea ce înseamnă : cu nici un preţ nu putea fi lă­ U Măsurat de pasul ei mărunt.
cat în cuvinte de-o mare simplitate şi frumuseţe ce sată de izbelişte nici o părticică din ceea ce repre­
anume i-a purtat pe colectiviştii din satul lui spre zenta noul în viaţa lor : „proprietatea obştească". N
realizări atît de însemnate. Plugurile au arat adînc în ogor, scormonind ţelina Scutec mi-era arşiţa de soare,
— „...E adevărat, tot ţărani sîntem, dar întrebarea nemişcată, răscolindu-1 cum nu a mai fost răscolit.
e : ce fel de ţărani ? Sîntem ţărani colectivişti şi asta Iar acest pămînt cunoaşte o alintare cum nu a cu­ Căpătli un bulgăr de pămint,
e mare lucru. Ca să ajungem ceea ce sîntem a fost noscut niciodată. în laboratoare i se analizează păr­ Ă Un ulcior cu apă, cald, alături;
nevoie nu numai de-a ara mai adînc pămîntul, ci în ţile bune şi slăbiciunile, sub brazdă i se culcă în­ Mama secera cu trupul frlnt.
primul rînd de a desţeleni conştiinţa ţăranilor...*1 grăşăminte potrivite, e ferit de buruieni şi de uscă­
Cele rostite de preşedintele din Ion Roată, expri­ ciune. Toate acestea sînt îndeplinite de un om nou,
mă profunda transformare ce s-a petrecut în satul de ţăranul colectivist. Marea biruinţă se datoreşte D
nostru contemporan. Partidul a desţelenit conştiinţe­ descătuşării energiei lui, punerii în valoare a însu­ Mi-a rămas sub pleoape amintirea
le. politica sa înţeleaptă, deschizătoare de largi pers­ şirilor lui fireşti, hărniciei, inventivităţii, stăruin­ Zilelor acelora de ieri;
pective, a triumfat pe-ntreg întinsul patriei, din zare ţei lui. I Nimeni astăzi nu mai vrea să clnte
în zare, razele generoase ale soarelui de primăvară Oficialitatea burghezo-moşierească răspîndise pă­ Clntecul acesta de dureri.
mîngîind holde necuprinse de grîu, lanuri nesfîrşite rerea că ţăranul romîn e refractar progresului şi M
de porumb, la margine de sate răsfăţîndu-se grajduri culturii, că făgaşul lui firesc e analfabetismul şi
şi saivane, crescătorii şi pătule, peisajul inedit al sa­ pelagra, plugul de lemn şi bordeiul. Ţăranul şi ★
tului contemporan. tehnica, ţăranul şi ştiinţa erau considerate noţiuni I
Prefacerea cea mai de seamă, hotărîtoare, s-a pe­ opuse. Adică, iţarii nu se potrivesc cu sala de clasă,
trecut în conştiinţe. Intr-adevăr, a fi ţăran colectivist nici cu cilindrii tractorului, graiul său nu va accepta Ziua-i azi mai albă ca oricind.
e lucrul cel mai interesant, el reprezentind principala termenii ştiinţifici. Pe deasupra, peisajul rural ar N Mama-ntlnereşte-n colectivă
cucerire, chezăşia victoriilor dobîndite şi a celor suferi izgonind bordeiul, asfaltul şi cărămida ar stri­ Şi se bucură cu mine, mama
viitoare. ca farmecul unei aşezări cu uliţe pline de noroi. Dis­ Şi cu lumea toată deopotrivă.
Mi s-a povestit o întîmplare petrecută în lunca pensar, casă de naşteri, într-o lume în care e fi­ E
Dunării. Pe o vreme păcătoasă — ploua cu găleata, resc să auzi că unul s-a născut „la seceră", altul
sufla un vînt de te lua de pe picioare — trebuiau „la praşilă", altul „la cules” ? Şi-l puteau închipui
aduşi din baltă nişte purcei rătăciţi. Acţiunea nu pe ţăran reglînd semănătoarea, descurcîndu-se in A Astfel eu de fiecare dată
era lipsită de pericole. Unii erau de părere să se zootehnie, rostind cuvinte complicate, cîntărind şi Cînd cîmpia fără hat mă cheamă.
aştepte încetarea ploii, alţii susţineau că purceii măsurînd in tone şi hectare, el, care avea măsurile T Strig să mă audă lumea toată —
nu vor putea fi, în nici un chip, găsiţi. Cei mai mulţi lui tradiţionale, „pasul", „prăjina”, „lanţul” , „ocaua”
dintre colectivişti însă, au trecut în baltă şi după şi „feldera" ? „Pînă şi necazurile el şi le măsoară cu BUNA DIMINEAŢA, M A M Ă !
ore încordate de căutare, cu preţul a mari sforţări, carul I" — ziceau dînşii. A
i-au găsit. Mai tîrziu, uzi pînă la piele, îngheţaţi Şi iată că s-au spulberat toate aceste false teorii IL E A N A R O M A N
(era în noiembrie), oamenii au aprins focuri şi au 'despre ţăranul „refractar culturii şi tehnicii", des­
relatat cum s-au petrecut toate. Ce le-a dat puteri pre ţăranul încremenit între superstiţii şi prejude­
să învingă stihia ? căţi, ca-ntre doi pereţi care-i încă­
— Era averea noastră. tuşau personalitatea. Cel mai iscusit
Pe scurt, aceasta e explicaţia. Conştiinţa că e vor­ plugar, cum s-a exprimat Gheorghe
ba de un bun obştesc, de tui bun al tuturor, de Herea, partidul, a venit şi a spulbe­ • Initi şî-ntîi calitatea
„al nostru" întîi şi întîi, „al nostru" sub care se în­ rat prejudecăţile şi înapoierea de
ţelege prin urmare şi „al meu", fericirea, bunăstarea veacuri a satului romînesc. în pag. 2
mea şi a copiilor mei depinzînd de fericirea şi bu­ I-am ascultat pe vorbitorii la se­ • Roade ale unei conştiinţe noi
năstarea obştească. Iar pentru a salva un bun ob­ siune, relatînd despre succesele în­
ştesc nu s-au dat înapoi de la încercări pe care registrate şi neuitînd să explice a- în pag. 4-5
în alte împrejurări nu s-ar fi încumetat să le în­ tenţi cauzele unor lipsuri. Pline de • Cinlecele noastre
frunte. miez, cuvîntările erau firesc împle-
Desţelenirea conştiinţelor despre care vorbea în pag. 4-5
Gheorghe Herea, se petrecuse. Eroismul de care au Ş TE F A N LU C A • Nole de drum din Indonezia
dat dovadă ţăranii colectivişti din acel sat din lunca
Dunării, era considerat un act firesc, de la sine în­ ■ ' - ' i- . i i - ■' 1 ■ j în pasl %
ţeles. Cineva a rostit apoi i »• '.•••• K-r> t:'- < 11 (Continuare tn pag. 4-5) (1