Page 33 - Albina_1962_05
P. 33
Scrisoare din Cîndeşti — Bacău
L a sesiunea extraordinară a Marii şi alţii, toţi iii de colectivişti. In toamna a-
Adunări Naţionale tovarăşul Gheor-
ceasia au mai plecai la diferite facultăţi 11
ghe Glieorghiu-Doj spunea că noi studenţi. La şcoala pedagogică din Bacău
ţăranii ne amintim foarte bine de anii peste 16 copii de colectivişti din Cîn
cind munceam din zori şi pînâ noapte po deşti se pregătesc să devină învăţători,
pâmîntul moşierilor şi chiaburilor, „ne- iar alţii sînt la şcoli de tractorişti, sani
avînd nici cele mai elementare condiţii tare etc., de nici nu ma! po(i să le ştii
de viată omenească". numărul. Chiar aici în Cîndeşti au iost
Da, aşa este. Ne amintim cu durere şi construite 7 şcoli, dintre care două medii.
minie de viata pe care am dus-o în trecut. Şi s-au mai construit 120 case noi, sute
In comuna noastră, Cîndeşti, din raionul de colectivişti şi-au cumpărat mobilă
Buhuşi, stâpini erau moşierii Naum, hap- nouă, aparate de radio, biciclete. Văd
sîni ca toţi boierii. Şi eu, şi părinţii, şi bu uneori cite o nevastă tînărâ in braţe cu
nicii mei, toţi am fost slugi pe pămîntu- un prunc de-i crapă obrajii de sănătate.
riie lor. Lucram pe spetite toată vara, iar O întreb unde se duce şi ea îmi spune :
toamna ne alegeam cu mai nimic. Nici „La dispensar". „Cum la dispensar ? Co
odată nu ne ajungea mălaiul decit cel pilul pare sănătos ?“... ,.E sănătos, îmi răs
mult Jumătate de an, iar ca să ne luăm punde, dar vreau sâ-1 cîntâreascâ, să-mi
o pereche de opinci noi era o problemă spună cum sâ-I hrănesc ştiinţific". Dau
grea. De la o vară la alta ne împrumu din cap, nu zic nimic şi mă gindesc :
tam şl toi mai greu ne înglodam în da Straşnic lucru I Au mamele dispensar,
torii. Pa atunci noi oamenii sărmani cîn- pot să-şi crească „ştiinţific" copiii, nu ca
tam un cîntec : „Arzâ-1 locul pe ciocoi / pe vremuri cind îi descintau babele dof-
Cum işl bat el Joc de noi / Mi-a intrat toroaie de mureau copiii pe capete...
apa-n opincă / Mămăligă, mai nimicâ /
Şl ne mină ca pe boi ' Da' or veni vremuri Anu-âsta, in ziua de 4 martie, flăcăi Şi
noi / Şi-om scăpa noi de ciocoi..." ieie din cele 7 sate, ba şi oameni In vîi-
stă, au întins horă mare, prima horă a
Şi vremurile noi au venit cu adevărat. comunei noastre in întregime colectivi
N-am să ui! niciodată primăvara aceea zată. Dansul era străvechi, „Bătuta de la
a anului 1945 cind au venit muncitori toc Borleşti", dar cintecele şi chiuiturile Ie
mai din Iaşi ca să ne ajute Ia înlâptuirea auzeam pentru prima oară. „Foie verde
reformei agrare. De ei, de irajii muncitori griuşor / Săltaţi pasul repejor / Bate)! să
am iosl incurajoji noi ţăranii de ne-am râsune-naltu ' Câ-i colectivist tot satu”.
sculat tot satul, am alungat pe boieri şi
am împărţit pâmintul. Am primit şl eu In hora din mijloc tinerii strigau mai
atunci un hectar de pâmînt. cu foc : „Zi-i bădiţă, zl-1 din strună / Câ
gospodâria-i bună / Zi-i să-audă flecare /
Partidul comuniştilor, în rîndurile că Câ la noi belşugu-1 mare".
afla ruia intrasem între timp, ne-a Invâtat că
Aşa sint cintecele noastre, ţişnesc deo
arele numai munca în comun ne va scăpa de dată, le spune cite un om, dar ele sini
şcari finitiv de nevoi. In anul 1953, 22 de fa ale satului, ale tuturor. Bunăoară, tn ziua
tepă, milii ne-am unit în gospodăria agricolă de 2 martie, cind ghiduşul nostru fierar
unde colectivă „Zorile Vieţii Noi". Averea noas Constantin Mertlcaru a zărit brigada de
tră obştească se mărginea pe atunci la
înţe- doi cai, o vacă, o viţică, o căruţă, un plug tractoare a lui Gherasim Vas, a început,
fur- şi o grapă. Unii ţărani din comuna noas de faţă cu cei ce aveau treabă la fieră
tră nu prea credeau că o să reuşim. Un rie, să bată din palme şi să cinte : „Foaie
Jarti- bâtrîn de la noi. Ion Bujor ii zice, ticluise verde de cicoare / Mindra clasă munci
îicia- Adoc Gabriela: Stăpîna ogoarelor chiar un cîntec în care zicea că : „Greu toare 1 Ne afutâ cu tractoare". Iar alţii
(Sculptură în gips)
rimi- să faci agricultură / Cu pluguri de adu luindu-i parcă vorba din gură, conti
ire la l nătură”. Noi însă credeam nestrămutat nuau : „Şiruri de tractoare / Valea-n )os
ii a- că drumul ce ni l-a arătat partidul este
Ioase drumul cel bun. Conduşi de partidul nos pogoare / Pe cele ogoare / Ca pe-ntinsul
nizat Colectivişti poeţi tru drag am izbîndit. luncii / Scadă greul muncii / Bucheţele
ăsâri. Acum trăim o altă viaţă şi am devenii cu trei toi / Mulţumim fraţi muncitori".
rîrstă alţi oameni. Sint sigur că în curînd la noi vor izvorî
tego- nea Iar viaţa asta nouă a noastră îşi râs- alte cîntece, şi mai inimoase. Sint atltea
mici frînge chipul ca într-o oglindă şi în cîn- doar de cintat 1 Se aude prin sat zgomo
icate- tecele pe care le cintâm acum. Bunăoară, tul ce-I iac constructorii. Sint trei grajduri
unna
Prin mine trece-un drum cu început pe bâtrînul Bujor, cel care avea îndoieli de construit, o puiemiţă, o magazie de
Din nori pictaşi şi din xgîrcită tină, câ am puiea realiza ceva, l-am auzit mal cereale, pâtule. Colectiviştii noştri care
np ar M-ai ajutat, partid, şi m-ai crescut au tot socotit şl socotit cum să ieşim mai
ia in Din noaptea grea m-ai scos la ziua plină. deunăzi la o horă, chiuind ca un flăcău :
şi în- „Foaie verde-a bradului / Mulţumim ieftin şi au adunat tot materialul din re
Puii partidului / Ne-a condus Ia fericire / surse locale, au obiceiul să mai dea dru
t mai tn urmă, drum eu gropi şi eu noroi Şi-am scăpat de sărăcie". mul gîndurilor şi pe cele meleaguri unde
celor Rămas in neguri, undeva departe Aşa este. Sărăcia, de care credeau cresc poeziile şi cintecele. Toader I. Za-
i bat. i anii slugăriei, anii goi unii câ n-ar ti scăpare, a iost pe veci vate, Gheorghe I. Sîrbu, Tudorel V. Na-
f aserişt adine In ei eu ghete sparte.
ti, în alungată de pe plaiurile noastre. Iată, siescu şi alţii din comisia căreia I s-a
îoara. bunăoară, eu, la 65 de ani, pentru zilele- dat in seamă cumpărarea de animale,
tn ţaţa mea —* dram drept şi larg, mergînd s-au aşternut vîrtos pe treabă şi au şi
•ărţiri muncâ pe care le-am făcut am adus
Din bunul aii, spre şi mai bunul nriinc ; cumpărat 72 de juninci, câ pinâ la siirşi-
! puii Deasupră-i sori de purpură arzind acasă 535 kg griu, 925 kg. porumb, 2.200 tul anului avem de cumpărat încă 128.
şte ca Rase soarele ea rumenită pîine. lei, apoi brinzâ, zahăr, cartoii. Ca ajutor
de bâirineţe mie şi soţiei ni s-au mai dat Şi pe cîmp munca e tn toi. Avem nu un
mai
încă peste 500 kg. grîu, in afară de po hectar sau două, nu o sută sau două, ci
, iar Am numai ploi de soare, Hm perl ape, rumb, şi de bani. Feciorii mei sînt aşezaţi peste două mii de hectare. Am insâmin- -
plata Arteaian ţîşnite prin retină, ţat 700 ha. cu porumb, cultivăm grîu, in,
Ce cresc departele atât de-aproape la casele lor, iar nepoţii fnvatâ in şcoli.
resca- Şl-aproapete in Inimă senină, Viaţa nouă, neînchipuit de irumoasâ, sleclâ de zahăr, sieclâ furajeră şi altele.
»r. De Moşia noastră mare o vom gospodări aşa
a-o trăiesc numai eu. Bucuria nl-e şl mai
i. IO N S A V A mare cind văd câ intreaga comună s-a cum ne Învaţă partidul iubit.
comuna Grădiştea, raionul Giurgiu
au în- ridicat aşa cum nici n-am visat. Nu ne-am Şi din minunatele lapte de muncă, din
ii gindlt noi vreodată câ o comună de frumuseţea vieţii ce-o trăim, răsar mereu,
îbat-o dljmaşi cum a fost Cîndeşti!, va da 22 de proaspete ca florile, cintecele noastre noL :
jospo- cadre cu studii superioare, cum ar ii h - T A C H E V A S IL A C H E
Mlrosuse-a hărnicie şl a spor ginerul agronom Neculai Blaj, inginerul colectivist, "
Io (ara noastră doldora de soare. chimist Ion Grigoriu, asistentul universitar
Ju i-a membru în consiliul de conducere
Prin fostele pirloage cu mohor Taţi an a Dorneanu, căpitanul Toader State
i o sa S pasul sprinten, gîndul nu mai doare. al G.A.C. „Zorile Vieţii Noi*
>a ma
ca de
Si-a grîu miroase, grîu Ce pîrguit
lineva Secerători aşteaptă să-l doboare,
Şi-a cer curat ca aurul topit Satul şi omul contemporan
în tara noastră doldora de soare.
t fete-
Hălăduieşte clntul meu slobod (Urmare din pag. 1) sînt măsură de comparaţie şi îndemn. In ele
îşi au izvorul viaţa mai luminată şi îndes
uife sa Pe-ntinderile-acestea bărăgane tularea materială. Mii şi mii de case noi, exi
oui pe Prin lanurile care gem de rod tite cu termeni de înalt nivel ştiinţitic, intraţi genţe sporite, hrană mai bună şi o îmbrăcă
ite pe Muncite de tractoare năzdrăvane. definitiv în patrimoniul lexical al satului. minte frumoasă, plăcerea de-a asculta o piesă
Bătut de nevoi, cum spunea poetul, împins şi de a citi o carte, ecranul televizorului şi
la marginea societăţii, chipul adevărat al ţă prelegerea ştiinţifică au intrat în viaţa lui
preşe- Că-a (ara noastră doldora de soare, ca o consecinţă firească. Iar peisajului nu-i
singur Pe foste potecuţe de mohor ranului a putut fi dezvăluit în toată comple strică — ci dimpotrivă — pavilionul nou al
ne cel E orou-oeeî ce-a preschimbat In floare xitatea şi frumuseţea lui numai de epoca noas dispensarului, şcoala cu etaj, turnurile de apă
lat de Acest pâmînt întins şi roditor. tră şi numai de cel mai iscusit plugar pe şi terasele plantate cu pomi. E un sat nou, iar
ogorul conştiinţei, partidul clasei muncitoare. sufletul acestui sat este colectivistul de as
•ropria
ŞTEFAN TANASE Cu preţul unor eforturi susţinute, tenace tăzi şi, aşa cum a spus Gheorghe Herea, a-
«a s m » M r s Fcaft, şi inventiv, ţăranul de azi se mîndreşte în cesta e mare lucru, cel mai însemnat, esen
: e a lafogsil thtkssi primul rînd cu succesele colectivei. Ele îi ţialul. , ,
