Page 41 - Albina_1962_05

Cred că niciodată nu mi s-a părut mai mîn-
JŞ? ® ' gîietor acest ,,ţi-e foame ?“.
— Nu-mi arde mie de mîncare, zisei. Dar
omul parca nici nu m-a auzit.
— Katia, îi spuse unei femei, probabil o
Povestire de VLADIMIR KOBLIKOV ruda, care-1 însoţea, ia da-i ceva de mîncare
băiatului ăstuia. Iar el s-a apucat sa-mi cer­
ceteze maşina. Simţii că e un maestru.
întunericul se lăsase pe nesimţite. Burniţa dar ca aşa e făcut omul. Cît despre mine,
mărunt Brazii rînduiţi de-o parte şi de alta eu am îndrăgit drumurile. Toata viaţa n-aş — Stai prost, zise şi se urcă în cabina Iui.
a şoselei largi, bătute cu asfalt, fremătau mai coborî din cabină. Cei de la serviciu ştiu Pe scurt, m-a dus la garajul lui şi cum am
trist Părea ca se plîng de toamna asta plo­ şi ei asta. Cine e trimis în cea mai lunga ajuns, zise :
ioasa şi de viaţa lor neliniştita de la mar­ cursa ? Steopa Grekov. Cine bate drumurile — Desfa iute cablul, frăţioare, ca Sntîrziem
ginea drumului. Ascultam şoaptele lor spe- de ţara pe zloata ? Tot eu, vezi bine. Dar sa la casa de naşteri... O am pe nevasta-mea
rioase şi din vreme în vreme strîngeam mai ştii ca-mi place ! acolo.
tare mantaua pe mine, simţind cum ma pă­ După o clipa de şovăiala, Stepan îmi spuse Cît mi-au dres acolo hodoroaga, mecanicul
trunde tot mai mult frigul. Stăm de-un ceas pe un ton confidenţial : garajului mi-a vorbit mult de Feodor (aşa îl
în marginea drumului şi ridicam mîna la fie­ — Ştii ce mi-am pus eu în gînd ? Sa stră­ chema pe şoferul cu pricina).
care maşina care trecea. Nu ştiu de ce, dar La prînz maşina era gata. Puteam sa plec.
nu voia nimeni sa ma ia. Mai erau doua ore bat toată Uniunea Sovietica. Şi dumneata zici Dar nu puteam pleca fără sa-mi iau rămas
pîna pleca trenul şi daca-1 pierdeam, trebuia sa ma-nsor ! Nu-u ! Nu-i de mine treaba asta, bun de la Feodor. In sfîrşit s-a întors şi el.
frăţioare. Las’ sa se-nsoare alde Leoşka, iar
sa aştept altul o zi întreaga. Dar şoferilor nu noi ăştialalţi sa bem în sănătatea lor. Ştii ce — Ei, cum merge ?
le poţi porunci. Nu-mi era însă necaz pe ei.
ţii pe genunchi ? — ma întreabă deodată. — E-n regula ! zic.
aramureş, pornind la Acolo, în marginea şoselei care, ba dor­
iei. mita leneşa de răpăiala ploii, ba tresărea — De unde să ştiu ! — Atunci mergi sănătos.
buimaca în bătaia farurilor puternice şi în — Desfa şi uita-te. Am vrut să-i dau bani: patruzeci de ruble.
fîşîitul cauciucurilor, m-am gîndit pentru în- Am desfăcut pachetul pe care mi l-a dat Feodor s-a uitat la mine mîhnit:
ta. Sînt multe fapte tîia oara cu o căldura deosebita la oamenii sa-1 ţin în braţe. A ieşit la iveala o cana de — Păstrează banii.
ndesc conştiinţa ri- cărora noi ne-am obişnuit sa le zicem foarte lemn. Admiram obiectul migălit cu multa
colectiviştilor. De simplu şoferi. Mi-am închipuit cîte maşini măiestrie, cu acelaşi interes cu care admira­ M-am fîstîcit. Dar nu-mi venea sa mă des­
i acestea sînt mâ- gonesc în clipa aceasta pe şosele. O mulţime sem altădată splendidele servicii de cafea part aşa de el.
oiima vedere, dar — Hai barem, zisei, sa facem cunoştinţă.
de maşini I Şi în fiecare cabina şade un şo­ chinezeşti din porţelan.
se poate de semni- fer. Şi fiecare din ei are o casă. Şi pe fiecare Iţi sînt îndatorat.
într-o seara, tîrziu, îl aşteaptă cineva — mama, nevasta, copiii, — Bun cadoul ? — mă întreabă Stepan. — Las’ că ne cunoaştem noi, zise Feodor.
»-a schimbat brusc, prietenii, logodnica. Mulţi din ei poate că Apoi stinse lumina din cabina şi adaugă: Nu-ţi mai aduci aminte de mine î Asta pri­
dea coborîrea ter- — E cadou de nunta pentru Leoşka. măvara am rămas în pana la „Izvorul fier­
n-au avut azi nici un chef sa se suie la volan
lui sub zero grade, Stepan a amuţit cu mîinile pe volan. Eu am binte". Te-am rugat sa ma ajuţi. Dar nu a-
lipei de legumicul- şi sa înfrunte vremea rea şi eventual primej­ aţipit... Apoi m-am trezit. Maşina statea locu­ veam să-ţi dau ,,de-o litra". M-ai lăsat şi ţi-ai
diile... Undeva statea acum nebaut un pahar
anto Mihai, şi-a de ceai, undeva o nevasta punea la loc, cu lui. Şoferul nu mai era alături de mine. Fără văzut de drum. O zi şi-o noapte am mai stat
linte ca răsadniţele un oftat, costumul cel bun al soţului plecat el, cabina părea pustie. In cele din urma, s-a acolo în noroi.
i descoperite. S-a deschis uşa şi a intrat Stepan, ud pîna la Mi-am adus aminte de ziua aceea. Chiar
:pede din pat şi a la drum, iar undeva, în jurul unei mese gă­ piele. Porni motorul şi trase cu băgare de aşa a fost. îmi venea sa intru în pamînt de
femeile de la râ­ tite de sărbătoare, cineva spunea, uitîndu-se ruşine... Fedia ma bătu pe umăr, căuta sa
ie au venit de în- la locul rămas g o l: „Pentru cei aflaţi pe seama maşina înapoi. Cineva strigă : „Stop, ma mîngîie :
r nu singure. Au drum !" stop !“ Şi Stepan sari iar jos din cabina. Apoi — Ei hai, nu mai fi necăjit. Ce-a fost, a
membrii lor de fă­ Iar cei care se aflau pe drum strîngeau în apăru din nou. Pe urma ne-am apucat cu fost...
cu alţi colectivişti mîinile lor puternice volanul şi’priveau atent toţii sa scoatem un „GAZ" care intrase în
i şi cu toţii au lu- înainte, acolo unde lumina puternică a faru­ şanţ. Ce-am mai mînat atunci! Nici nu ştiu cum
imina lămpilor să rilor spinteca întunericul. Şi ascultau cînte-
serele. Dar iniţia- cul motorului. Căci fiecare motor îşi are cîn- De doua ori s-a rupt cablul. Am taiat cî-
rilor de a prăşi de tecul lui... teva tufe şi am acoperit cu ele taluzul şan­
cu muncă volun- Nici nu mi-a venit să cred ca maşina care ţului. Cînd ne-am urcat din nou în cabina,
e hectare de po- s-a oprit a facut-o de dragul meu. Dar maşina eram plini de noroi. Stepan tocmai dadea să
>e lotul „5.000", nu se oprise cu adevărat şi omul dinăuntru m-a pornească, cînd celalalt şofer răsări lînga
fapt semnificativ întrebat nerăbdător : .
.iinţa ? Cîte alte — încotro ? cabină şi dădu să-i vîre-n mîna nişte bani. î , ‘,' . y ' •' .* 'Â - J- “
au s-ar putea înşi­ Am aflat curînd că omul era şofer de ca­ — Ia lasă-te de-astea!... se oţari Stepan i ’i - t •
re creşterea con- tegoria întîia, ca lucrează într-o coloană şi-i trînti uşa cabinei în nas. Scoţi de la anan­ i f V . •'
imenilor. auto, ca a străbătut „tot pământul" cu ghie pe cîte unul din ăştia şi pe urma îţi •--T.t.l-
a la poalele Beche- „GAZ"-ul lui, ca a ajutat în doua rînduri la pare rau o luna-ntreaga... ţ f j A V *
răspîndit lumina strîngerea recoltei de grîne de pe pamîntu-
ii socialiste, în rile desţelenite şi ca acum e grăbit sa ajunga M-am uitat la ceas. Nu mai aveam de ce
id prin conştiinţa la nunta unui amic, pe nume Leoşka. sa ma grăbesc : trenul meu plecase de două­
lectiviştilor de aici. zeci de minute.
— Eu mai bine mai aştept, cînd oi fi mai
R. 1ARAI aproape de pensie — glumi şoferul, după Şoferul mă văzu uitîndu-ma la ceas.
care adăugă : — Parcă poţi să te mai însori — Intîrziem ? de-am scăpat cu viaţa. Dar m-am jurat cum
cînd eşti hojma pe drumuri ? — Am şi întîrziat. cred ca n-ai mai auzit pe nimeni sa se jure.
Ploaia contenise. Mă uitam prin parbriz la Stepan îşi aprinse iar o ţigară. Fără a în­
fo c u l cre a ţie i şosea. Lumina farurilor punea pe fuga întu­ Farurile chemau din nou la viaţa drumul.
cetini viteza, coti brusc şi urcă cu uşurinţa
ice. P oezia a- nericul. Farurile acestea păreau fermecate: Din nou vîntul azvîrlea pumni de apa în o pantă.
2 tre b u ie să de jur-împrejur era beznă, dar ajungea s-o parbriz. Tot mai des întîlneam maşini careve-,
sin ceră şi co n ­ atingă razele, ca sa se ivească şoseaua nă­ neau dimpotrivă. Aşadar, ne apropiam de — Feodor ăsta mi-a căzut cu tronc la ini­
toa re o g lin d i- pădită de frunze, mărginită de copaci şi stîl- oraş. ma. înainte de a-1 fi întîlnit, cînd eram la
vie ţii de azi în pişori vărgaţi cu indicatoare de rubin din loc drum, ştiam una şi bună : ţi-am făcut treaba,
Ie d e această în loc. Părea că toate cele născute din lumina Stepan aprindea ţigara după ţigară. Le a- plăteşte ! Plăteam şi eu. Acum fac şi eu ca
’e elan şi iru - n-au sa mai dispară, ca bezna nu va cuteza prindea cu dibăcie, cu ochii mereu la drum.; Feodor. Dar vezi ca mai dai de cîte-un păcă­
ize de con sta ­ sa-şi coboare din nou valul. Pentru întîia Ţigara nu ţinea mult la e l : trăgea cîteva fu­ tos ca ăl de azi. Poţi să ştii ca nu-i un păcă­
ţi cu uşurinţă oara am simţit patima de a ajunge întuneri­ muri şi o şi arunca pe gemuleţul lateral. Nu tos ? La iuţeala nu bagi de seama. E noapte,
p op u la r se ia c cul din urma şi de a da viaţa şoselei... vremea rea. Şi dacă te-atingi de el, un an nu
o ri prea u şor) Şoferul căuta sa mă convingă : trecea mult şi în cabina se aprindea iar lu­ te mai speli cu benzină... Mai înainte era mai
p o e zie şi m ai — Vezi dumneata, fiecare om are slăbiciu­ miniţa altei ţigări. simplu : pentru mine o făceam, nu pentru el.
3en tru ca, în nile lui. Unii, de pilda, au plăcere sa constru­ Cînd aprindea Stepan chibritul, îi vedeam Feodor asta m-a întors pe dos...
rsui să-şi în d e- iască, alţii umbla cu tot felul de şurubarii. palma mare şi rotunda, cu degetele scurte şi Stepan aruncă ţigara. Pe chipul lui mi s-a
de a form a o- Nu de mult am citit că sînt unii amatori care puternice, ca şi faţa înciudata. îşi trăsese părut că a înflorit un zîmbet.
re, c u v in te le ' coboară pe fundul mării cu aparatele de fil­
r iv ite p în ă a- mat. Pai e cîte unul, ca bani să-i dai şi tot şapca pe ochi. Semăna cu un portar de fotbal Vîntul nu mai trîntea apă în parbriz. De
• fru m u seţi. O nu s-ar vîrî, aşa gol, în gura rechinilor. Vezi care tocmai a primit un gol. după un dîmb, ne-au ieşit înainte luminile
p op u la r, sem - Deodată îmi spuse: oraşului: reclame luminoase, semafoare, o
ştiu t să-i deal — Noaptea asta dormi la mine. mulţime de maşini. Şi în fiecare maşină cîte
2 co n trib u i la Mîine te duc la gară. un şofer. Şi fiecăruia din ei îi era greu sa
m la r n o u spre
a rtei. O ast- După aceea a amuţit iarăşi. A- meargă pe străzile pline de lume.
fără în d oia lă veam însă impresia că parcă ar — Ce zici, mă întreba Stepan, nu-i tîrziu
ei v o r in tra mai fi vrut să spună ceva. L-am sa mă mai duc la nunta ?
1 fo lc lo ru lu i, | întrebat dacă e aşa şi omul a dat — Ba de loc.
fo lc lo r u lu i o E N-a avut dreptate şoferul meu cînd mi-a
( este esen/iai(| din cap.
vărală. Faptul. '• După vreun kilometru a înce­ spus ca nu-1 aşteaptă nimeni cînd e în cursă.
tu to r n u face,£ put să vorbească : Acasă îl aştepta maica-sa. Stepan s-a spălat
?cis începufuill; — Era mai demult, pe o vreme la repezeala, s-a schimbat şi s-a dus „sa-1
auten tică . 7n-j* tot ca asta. Rămăsesem în pană. piardă pe cel din urma prieten".;
o lc lo r n u -i ddl Cînd să mă culc, i-am spus mamei lui
•nceput ea nul In jurul meu era noapte şi pustiu.
De a ltfe l, nicijf Mi-era frig şi urît. „Tii, mă gîn- Stepan :
7lo b ă m în deam, de-aş ieşi viu de-aici” . Şi — A i un fecior bun.
d p o p o ru l nufj hop că auzii un zgomot de motor. Prin somn am auzit-o pe batrîna acoperin-
„Numai de-ar opri”, mi-am zis. A' du-mă grijulie cu ceva. Oricărei mame îi
irin ţe de cura face plăcere sa auda chiar şi de la un necu­
core s p o n d e n t oprit. Eu de colo :
fo lc lo r, exil — Mai frăţioare, da-mi o mîna noscut ca a crescut un fecior bun.
i şi de re s p e cf de ajutor. In romîneşte de IGOR BLOCK
yetice. — Ce-ai păţit ?
I-am spus ce şi cum. Omul a
clătinat din cap şi s-a dat mai a-
proape de maşină.
Zi de odihnă la Certeze, raionul Oaş. — Ţi-e foame ? zise.