Page 44 - Albina_1962_05

Kkabs&ue/ 6

Scena se petrece în auto­ Visalion ăsta, zise unul din»
buz. Printre călători se alia tre dâieni. Bea de stinge.
şi doi colectivişti din comu­ „Aha, tot beţiv a rămas
na Daia, lingă care s-a ni­ Visalion ăsta" — îşi spuse
merit gestionarul cooperati­ gestionarul. Discuţia celor
vei dintr-un sat vecin. La doi continuă pe acelaşi su­
un moment dat, acesta auzi biect :
că sătenii din Daia pome­ — Intr-o dimineaţă, a băut
nesc în discuţia lor şi despre pe nerăsuflate o cofa în­
un anume Visalion. Gestio­ treagă.
narul îl ştia pe Visalion de — Asta nu-i nimic. Pot
mare băutor. Chiar şi-n satele să-ţi spun că l-am văzut cu în comuna Daia, regiunea Hunedoara
vecine făcuse cîteva chefuri ochii mei cum a pus căl­
de i se dusese buhul. Nu-1 darea la gură şi-a băut-o pe Toader lipsise de la muncă toată primăvara, O
mai văzuse de vreo doi-trei jumătate. — Nu, tovarăşe, noi ta- trimitea h brigada de cimp pe nevastă-sa, iar el
— Dar să ştii că şi mun­ crăm la cîmp, într-o brigadă se ocupa de mid invtrteli: vindea ciuperci la piaţă,
ceşte. cu Visalion. ouă. cite-un boţ de briază şl altele.
— Adevărat. Munceşte, — Abia acum nu mai în­ — Măi Toadere — l-a hiat o dată Pxecup — ce
nu glumă. ţeleg nimic I Spuneaţi că treburi importante al tu de nn vQ -la muncă ?
Aci, gestionarul interveni, munceşte bine. Păi dacă bea — Vine nevastă-mea—
contrariat, în discuţie. de stinge, cum de mai mun­ — Ştiu eu, pe nu mă duci. Ascultă-mi sfatul,
— Nu vă supăraţi de în­ ceşte ? lasă-te de flecuşteţe.
trebare... dar nu-i vorba de — Uite-aşa, bine. După j Altceva nu l-a mal spus şl Toader a uitat. N -a
Visalion Paştiu ? ce prăşeşte zece rînduri de i Ieşit nici la praşilă.
— Ba chiar de el. porumb şi-l bate soarele,
— Păi îl cunosc eu de zdrahon cum e el, cum să j
mult, că m-ajuta să-ndepli- nu bea o căldare cu apă î I a prins bine 1
nesc planul la bufet. —- Ce, apă ? 1 — rosti cn j

— Măi Toadere — l-a mal spus Precup după un
timp — să ştii că greşeşti. Eu Iml dau seama ce se
petrece cu tine. Intră-n rind cu oamenii 1
— Da* cine eşti tu să mă dădăceşti? — s-a răţolt
Toader. — Poate că am treburi serioase.
— Ştiu eu ce iei de treburi.
— Prea o iaci pe atotştiutorul.
— Nu c-o iac, chiar sini.
Şi mai să se ia la ceartă. Slcîit de-atlta probo-
ceală, Toader a oprit-o o dată In drum pe nevasta ltd
Precup :
— Ce tot are bărbatu-tău ou mine? Fă bine şi
spune-1 să-mi dea pace. Am eu grijă să viu la
muncă. Una, două, că ştie el ce ştie-.
— Păi chior că ştie 1
— De unde ?
— Are experienţă!
— Cum aşa?
— Anul trecut şi el «muncea* cu braţele mele. Aşa
ani, aşa că era curios să afle — Ei, dar acum nc-ajută uimire gestionarul. — Des­ cum iaci tu acum. Dar a iost scărmănat şl l-a prins
noutăţi despre vechiul Iui pe noi să-ndeplinim planul... pre apă vorbeaţi ? bine. Cum o să-ţi prindă şl ţie.
— Sînteţi şi dumneavoas­
client. — Dar dumneata ce gîn-
tră gestionari la vreun deai ?
— E ceva de speriat cu bufet ?
— Atunci... o fi vorba de
alt Visalion.
— Sigur că da. Acum e
altul, că s-a schimbat de
mult.
Pagină redactată
de A. CROITORII
şi N. CULCEA
Desene de T. PALL
■MB#

Atunci comisia de împă­
ciuire merita toate laudele.
Dar acum ? Acum ce cre­
< 5 r o â f e llV llC n V A deţi ? Se întruneşte o dată
la două luni şi chiar mai rar.
Deci, n-are activitate. De ce ?
Exista la noi în comuna o cut pălangul pe terenul lui
comisie care s-a oam lăsat Ieronim, ba ca Nicolae a ta- Pentru ca degeaba s-ar în­
truni, ca tot n-ar avea ce
pe tînjeala. Da, trebuie s-o iat o brazda din gradina lui face. Muncind acum în
spunem deschis : nu mai ac­ Ion... Se luau oamenii la
s— L e le M ă rie , le le M ă r ie ! tivează ca înainte cu c'iţiva harţa din te miri ce. Cînd marea familie a colectivei,
N ev a s ta lu i C osticâ L u p u ie ş i în tindă să vadă ani. îmi amintesc ca pîna prunul lui Istrate îşi arunca sătenii nu mai au pricini de
c in e -o strigă. La poa rtă <$ra un co p il. mai antarţ comisia de împă­ umbra în curtea vecinului cearta ca înainte.
— L e le M ă rie , m -a trim is nea C ostică să -ţi spun ciuire, căci despre ea e — gata motiv de proces. Aşa se face ca aceasta co­
că m a i în tîrz ie v re o d o u ă -tre i ceasuri. vorba, se întrunea de doua Cu toate fleacurile ajun­ misie de împăciuire nu mai
— D a ' de ce, i s-a in tim p la l ce v a ? ori pe luna. Şi atunci nu geau oamenii la comisia de are activitate. Şi cu toatg
— N u ştiu, zice a că stă cu F lorica . pentru un ceas, doua, ci în­ împăciuire. Şi se străduiau astea n-o critică nimeni. Ba,
F em eia răm ase p e g în d u ri. C ostică al e i lip sise cepea şedinţa la amiaza şi o membrii comisiei şi se fra- dimpotrivă — chiar ne
toa tă noaptea, a sta-i firesc, d oa r fusese de s e rv ic iu termina către miezul nopţii. mîntau ceasuri întregi sa bucuram.
la gra jd . D a r acum , p e u n d e-o ii u m b lîn d ? I-a trim is Ce mai munceau membrii faca lumina în neînţelege­
v o rb ă că stă cu F lo rica . C in e -o m a i ii şi asta, că comisiei... îi treceau nădu- rile oamenilor. Şi de cele
n-auzise de e a ! în lo c să v in ă acasă, la neva sta care-1 şelile! La fiece şedinţa mai multe ori reuşeau chiar
aşteaptă cu bucate, d u m n ea lu i stă cu F lo rica . Las' că aveau de discutat vreo 10-15 sa-i împace, pentru a nu
v o rb im n oi. Să ved em c in e -i dînsa şi cam ce treb u ri cazuri. Ba ca Ananie a fă­ mai apuca calea judecaţilor,
ai cu ea.
C ă tre am iază, cin d C ostică v e n i acasă, îl luă pe
d eparte :
— D a ' tu de unde v ii la ora asta ?
— P ă i cum , nu ţi-a spus Io n ic ă a l lu i Barbu ?
— Ce să-m i spună ?
— C -a m stat cu F lo rica .
— O fi v e n it după ce-a m p le ca t eu la praşilă. D a r
m ă ro g , c e -i cu F lo ric a asta ?
— E b oln a vă , sărăcuţa.
— Şi tu m ilo s cu m eşti...
— N u p u tea m s-o las aşa. E, p oa te, cea m ai bună
Siem en th a l.
— Ce e ?
— N u ţi-a m spus că F lo ric a e d in rasa S iem en th a l ?
Stai să-ţi p o v e s te s c cu m a fost...
— Ia m ai b in e şi m ă n în că . C re z i că n u ştiu ce în ­
J
d a to riri ai tu la m u n că ?

REDACţlA ; Bucureşti Piaţa „Sclnteli*. Tel. 17.60.10 Interior 1882 AB O N A M E N TE : 7,60 le! anual. Abonamentele se {ac la oficiile
poştale, prin factorii poştali şi difuzorii voluntari. T IP A R U L : Combinatul Poligrafic Casa Sctnteii