Page 1 - Albina_1962_06
P. 1

r






























                                                                                                  Gîndul  dacă  bate-ntoarsă  cale
                                                                                                  Către  timpul  crîncen,  înapoi,
                                                                                                  E  că  tot  mal  viu  eşti,  Caragi&le,
                                                                                                  In  adîncul  inimii.  In  noi!


                                                                                                            Meştere  de  slove  măestrlte,
                                                                                                            Or  fi  vrut  ei  mult  „romînii  verzi-,
                                                                                                            Ca-n  uitate  rafturi,  prăfuite,
                                                                                                            Urma  ta  de-a  pururi  să  ţi-o  pierzi 1

                                                                                                  N-ai  fost  însă,  vremii,  măscăriciul!
                                                                                                  Ura  ai  ştiut  să  ţi-o  îndrepţi
                                                                                                  Şi  năpraznic  să  loveşti  cu  biciul
                                                                                                  In  toţi  proştii  care...  „e  deştepţi-.

                                                                                                            Dureros  ai  rîs,  cinstite  fire !
                                                                                                            Caţavencii  —  astăzi  mai  murdari,  —
                                                                                                            Undeva-s  tocmiţi  pe-un  pumn  de  lire,
                                                                                                            Latră pentru-o  brumă de dolari.


                                                                                                  I)ar  li-i  ceasul  ultim  cel  ce  bate.
                                                                                                 Ei  ca  şerpii  in  amurg  se  zbat
                                                                                                  Cînd  aud  că-n  ţară-i  libertate
                                                                                                  Şl-n  ogoare  nu  e  nici  un  hat.

                                                                                                  Beznei  duse,  îi  apun  strigoii
                                                                                                 Că  nl-i  dat  să-i  măturăm  din  drum.
                                                                                                  Ieri,  te  fluierară  marţafoii...
                                                                                                 Tot  poporul  te  aclamă-acum!

                                                                                                            Sfărîmate-s  cercurile  strimte,
                                                                                                            Nu-i  prin  ţară  nici  un  five  o’clock.
                                                                                                            Coana  Zoiţica  azi  îşi  vinde
                                                                                                            Ultima  brăţară  la  talcioc.

                                                                                                  Şi  cu  cit  ne  împlinim  hambarul
                                                                                                  Şi  cu  cît  forăm  mai  mult  ţiţei,
                                                                                                 Plînge-n  foşti  apropitari  amarul
                                                                                                  Că  se  frînse  veacul  peste  ei.


                                                                                                            Prea  ne-a  fost  răbdarea...  puţintică !
                                                                                                            Toţi  Ionii  patriei  o  ştiu.
                                                                                                            Drumuri  drepte  ţara  azi  despică
                                                                                                            Şi  pe-aceste  drumuri  tu  eşti  viu l

                                                                                                  Nu  mai  pleci  pe-a  pribegiei  cale,
                                                                                                  Ci  In  socialism,  sub  roşul  steag.
                                                                                                  Pururea  ţi-i  casă,  Caragiale,
                                                                                                 Inima  norodului  tău  drag !
                                                                                                                  V IC TO R   T U L B U R E







                                                                                                              noştri  un  număr  de  reprezentaţii  pe  scenele  tea­
                                                                                                              trelor de  sute  de  ori  mai  marc  decit  în  şase  decenii
                                     i -■  .
                                                                                                              de  guvernare  burghezo-moşierească,  socotite  de  la
                                                                                                              1884,  data  primului  spectacol  cu  „O  scrisoare  pier­
                   Trăim  cu  toţii  emoţia  şi  grandoarea  strălucitei   piesele  să I se  joace cît  mai  puţin, ca masele  popu­  dută-,  şi  pînă  la  1944.  Dar  lucrările  de  teatru  ale
                 sărbători  a  culturii  noastre,  prilejuită  de  semicen­  lare  să  nu  fie  „contaminate-  de  satira  lui  incisivă   lui  Caragiale,  precum   şi  dramatizările  din  „Mo­
                 tenarul  I.  L.  Caragiale.  Pentru un  scriitor nu există   şi  necruţătoare  la  adresa  moftangiilor  din  care  era   mente  şi  schiţe"  îmbogăţesc  repertoriul  a  zeci  şi
                 cinste  mai  mare  decit» aceea- ca  fie*a*ei>fiUtiialnP»rnru   alcăţujtă  cirdăşia  borgezo-moşierească.  sute  de  formaţii  artistice  de  amatori  care  sporesc
               M frie i  să-i  cunoască  numtto > »şi  să  irft itfeutsasoătxcu   primele  spectacole  cu  piesele  lui  Caragiale,   considerabil  numărul   global   al  reprezentaţiilor.
               1  mîndriei   Iar-numele  lul-U^Li  CaragÂaieuii  esţAt  ti   Tipăteşti  au  organizat  manifestaţii  huliga-  S-au  făcut  şi  se  fac  ecranizări  ale  operei  scriito­
               • •  astăzi  apropiat*  şi Idrag  oricărui  tinăjr >sau  y?r&ţnta   ftatorUL a  fost  fluierat,  ameninţat  cu  bătaia.  rului,  iar  în  semn  de  omagiu,  Concursul  bienal  de
            mii     pe  meleagurile  'ţării Noastre.  Nt^-existăbiblie-<      era un  indiciu  că  satira şi-a  aţine  teatru  ce  reuneşte  mii  şi  mii  de  talente  ale  scenei
                 tecă  marc.  la  oraş  sau  la  sat,  in  ale  cărei  rafturi   ţinta?                       amatoare  poartă  numele  lui  I.  L.  Caragiale.
                 opera  lui  Caragiale  să  nu  aştepte,  rînduită  la  ve­  Lui  Caragiale  1  s-a  refuzat  conducerea  Teatru­  Marele  nostru  scriitor  a  devenit  foarte  cunoscut
                 dere  în  volume  mai  vechi  şi  mai  noi.  serii  nesfâr­  lui  Naţional,  iar  când  na  a  mal  fost  posibil  să  i  se   şi  peste  hotare.  In  ultimii  ani,  lucrările  sale  s-au
                 şite  şi  nerăbdătoare  de  cititori  pasionaţi.  Replici   refuze,  au  început  şicanele.  Se  spunea  despre  Ca­  tipărit  în  25  de  limbi,  iar  in  zeci  de  teatre  celebre!
                 întregi  din  Caragiale  au  devenit  familiare  nu  nu­  ragiale  că  „nu  e  un  nume-.    din  Moscova,  Varşovia,  Helsinki  sau  Tokio,  Paris
                 mai  membrilor  formaţiilor  artistice  amatoare  care   Lui  Caragiale l-a fost refuzat de către pontifii Ro-   sau  Uuenos  Aires,  spectatorii  au  gustat  verva  şi
                 includ  în  repertoriul  lor  „O  scrisoare   pierdută*   minlel  burghezo-moşiereşti  şi  binecuvenitui  premiu   incisivitatea  satirei  Iui  Caragiale.  Este  pentru  noi o
                 sau  „D-alc carnavalului-, dar şi  cititorului  obişnuit,   al  Academiei.  Erau  tămîiate  şi  ridicate  în  slăvi  tot   mindrie  legitimă  că  în  marea  carte  a  recomandări­
                 adolescentului  de  pe  băncile  şcolii,  strungarului  şl   felal  de inepţii „literare-, erau  grafiticaţl  cu  premii   lor  Consiliului  Mondial  al  Păcii,  privind  aniversa­
                 colectivistului.                               diverşi  trepăduşi  şl  impostori,  dar  celui  care  ne-a   rea  celor  mai  ilustre  figuri  ce  au  contribuit  la  îm­
                   Lectura  oricăreia  dintre  scrierile  Iui  Caragiale  se   dat  „O  noapte  furtunoasă-,  „Năpasta-  şl  „Momen­  bogăţirea  culturii  şl  civilizaţiei  mondiale,  figurează
                 cere  reluată  o  dată,  de  două  ori,  de  trei  ori şi  dez­  te  şi  schiţe'  nu  1  s-a  făcut  „favorul-  de  a  i  se   şl  semicentenarul  L  L.  Caragiale.
                 văluie,  de  fiecare  dată,  frumuseţi  noi,  nebănuite  şl   acorda  un  premiu.  De  fapt,  de  premiul  moftangii­  Scriitorului  dispreţuit  şi  renegat  în  trecut  de  tag­
                 nesecate.  Cartea  lui  Caragiale   este  asemeni  dia­  lor, Caragiale nici n-ar fi avut nevoie. Pini ia urmă,   ma exploatatorilor,  îi  aducem  astăzi  prinos  de  pre­
                 mantului  care  îţi  oferă   mereu  noi  sclipiri  şl  pe   l-a  şi  refuzai.                ţuire.  La  bogatele  manifestări  consacrate  memoriei
                 care  nu  te  mai  saturi  privindu-1.          Domnia  moftangiilor,  K  politicienilor  burghezi   sale,  participă  cu  însufleţire  întreg  poporul  nostru
                   Au  fost  Insă  forţe  întunecate  care  s-au  căznit,  şl   venali  a  apus  pentru  totdeauna.  Astăzi,  Caragiale   muncitor.  Masele  largi  de  oameni  ai  muncii  de  la
                 au  reuşit  în  parte,  să  ţină  ascunse   splendorile   este  unul  dintre  cel  mal  populari  scriitori  ai  ţării   oraşe  şl  sate  care  clădesc  viaţa  nouă,  fericită,  şi
                 acestui  diamant.  Burghezia   şi  moşierimea,  adică   noastre.  Despre  dimensiunile  popularităţii  sale   pe  care  partidul  l-a  învăţat  să  preia  şi  să  dezvolte
                 tocmai  tagma  jefuitorilor  şi  mistificatorilor  împo­  vorbesc  şl  cifrele:  din  1944  şl  pînă  astăzi,  au  apă­  tot  ce  este  valoros  şl  nepieritor  în  tezaurul  moş­
                 triva cărora şi-a ascuţit condeiul Caragiale, au făcut   rut  Ia  noi  peste  6#  de  titluri  din  scrierile  Iul  Cara­  tenirii  culturale,  îl  omagiază  pe  scriitorul  altădată
                 tot  cc  le-a  stat  in  putinţă  ca  operele  scriitorului să   giale, într-un tiraj ce depăşeşte un milion de exem­  nedreptăţit  şi  repudiat,  ii  cinstesc  memoria  sărbă­
                 nu  apară  decit  in  rare  ediţii  şi  mărunte  tiraje,  ea  plare.  Piesele  Iul  Caragiale  au  înregistrat  in  anii  toreşte.
   1   2   3   4   5   6