Page 1 - Albina_1962_06
P. 1
r
Gîndul dacă bate-ntoarsă cale
Către timpul crîncen, înapoi,
E că tot mal viu eşti, Caragi&le,
In adîncul inimii. In noi!
Meştere de slove măestrlte,
Or fi vrut ei mult „romînii verzi-,
Ca-n uitate rafturi, prăfuite,
Urma ta de-a pururi să ţi-o pierzi 1
N-ai fost însă, vremii, măscăriciul!
Ura ai ştiut să ţi-o îndrepţi
Şi năpraznic să loveşti cu biciul
In toţi proştii care... „e deştepţi-.
Dureros ai rîs, cinstite fire !
Caţavencii — astăzi mai murdari, —
Undeva-s tocmiţi pe-un pumn de lire,
Latră pentru-o brumă de dolari.
I)ar li-i ceasul ultim cel ce bate.
Ei ca şerpii in amurg se zbat
Cînd aud că-n ţară-i libertate
Şl-n ogoare nu e nici un hat.
Beznei duse, îi apun strigoii
Că nl-i dat să-i măturăm din drum.
Ieri, te fluierară marţafoii...
Tot poporul te aclamă-acum!
Sfărîmate-s cercurile strimte,
Nu-i prin ţară nici un five o’clock.
Coana Zoiţica azi îşi vinde
Ultima brăţară la talcioc.
Şi cu cit ne împlinim hambarul
Şi cu cît forăm mai mult ţiţei,
Plînge-n foşti apropitari amarul
Că se frînse veacul peste ei.
Prea ne-a fost răbdarea... puţintică !
Toţi Ionii patriei o ştiu.
Drumuri drepte ţara azi despică
Şi pe-aceste drumuri tu eşti viu l
Nu mai pleci pe-a pribegiei cale,
Ci In socialism, sub roşul steag.
Pururea ţi-i casă, Caragiale,
Inima norodului tău drag !
V IC TO R T U L B U R E
noştri un număr de reprezentaţii pe scenele tea
trelor de sute de ori mai marc decit în şase decenii
i -■ .
de guvernare burghezo-moşierească, socotite de la
1884, data primului spectacol cu „O scrisoare pier
Trăim cu toţii emoţia şi grandoarea strălucitei piesele să I se joace cît mai puţin, ca masele popu dută-, şi pînă la 1944. Dar lucrările de teatru ale
sărbători a culturii noastre, prilejuită de semicen lare să nu fie „contaminate- de satira lui incisivă lui Caragiale, precum şi dramatizările din „Mo
tenarul I. L. Caragiale. Pentru un scriitor nu există şi necruţătoare la adresa moftangiilor din care era mente şi schiţe" îmbogăţesc repertoriul a zeci şi
cinste mai mare decit» aceea- ca fie*a*ei>fiUtiialnP»rnru alcăţujtă cirdăşia borgezo-moşierească. sute de formaţii artistice de amatori care sporesc
M frie i să-i cunoască numtto > »şi să irft itfeutsasoătxcu primele spectacole cu piesele lui Caragiale, considerabil numărul global al reprezentaţiilor.
1 mîndriei Iar-numele lul-U^Li CaragÂaieuii esţAt ti Tipăteşti au organizat manifestaţii huliga- S-au făcut şi se fac ecranizări ale operei scriito
• • astăzi apropiat* şi Idrag oricărui tinăjr >sau y?r&ţnta ftatorUL a fost fluierat, ameninţat cu bătaia. rului, iar în semn de omagiu, Concursul bienal de
mii pe meleagurile 'ţării Noastre. Nt^-existăbiblie-< era un indiciu că satira şi-a aţine teatru ce reuneşte mii şi mii de talente ale scenei
tecă marc. la oraş sau la sat, in ale cărei rafturi ţinta? amatoare poartă numele lui I. L. Caragiale.
opera lui Caragiale să nu aştepte, rînduită la ve Lui Caragiale 1 s-a refuzat conducerea Teatru Marele nostru scriitor a devenit foarte cunoscut
dere în volume mai vechi şi mai noi. serii nesfâr lui Naţional, iar când na a mal fost posibil să i se şi peste hotare. In ultimii ani, lucrările sale s-au
şite şi nerăbdătoare de cititori pasionaţi. Replici refuze, au început şicanele. Se spunea despre Ca tipărit în 25 de limbi, iar in zeci de teatre celebre!
întregi din Caragiale au devenit familiare nu nu ragiale că „nu e un nume-. din Moscova, Varşovia, Helsinki sau Tokio, Paris
mai membrilor formaţiilor artistice amatoare care Lui Caragiale l-a fost refuzat de către pontifii Ro- sau Uuenos Aires, spectatorii au gustat verva şi
includ în repertoriul lor „O scrisoare pierdută* minlel burghezo-moşiereşti şi binecuvenitui premiu incisivitatea satirei Iui Caragiale. Este pentru noi o
sau „D-alc carnavalului-, dar şi cititorului obişnuit, al Academiei. Erau tămîiate şi ridicate în slăvi tot mindrie legitimă că în marea carte a recomandări
adolescentului de pe băncile şcolii, strungarului şl felal de inepţii „literare-, erau grafiticaţl cu premii lor Consiliului Mondial al Păcii, privind aniversa
colectivistului. diverşi trepăduşi şl impostori, dar celui care ne-a rea celor mai ilustre figuri ce au contribuit la îm
Lectura oricăreia dintre scrierile Iui Caragiale se dat „O noapte furtunoasă-, „Năpasta- şl „Momen bogăţirea culturii şl civilizaţiei mondiale, figurează
cere reluată o dată, de două ori, de trei ori şi dez te şi schiţe' nu 1 s-a făcut „favorul- de a i se şl semicentenarul L L. Caragiale.
văluie, de fiecare dată, frumuseţi noi, nebănuite şl acorda un premiu. De fapt, de premiul moftangii Scriitorului dispreţuit şi renegat în trecut de tag
nesecate. Cartea lui Caragiale este asemeni dia lor, Caragiale nici n-ar fi avut nevoie. Pini ia urmă, ma exploatatorilor, îi aducem astăzi prinos de pre
mantului care îţi oferă mereu noi sclipiri şl pe l-a şi refuzai. ţuire. La bogatele manifestări consacrate memoriei
care nu te mai saturi privindu-1. Domnia moftangiilor, K politicienilor burghezi sale, participă cu însufleţire întreg poporul nostru
Au fost Insă forţe întunecate care s-au căznit, şl venali a apus pentru totdeauna. Astăzi, Caragiale muncitor. Masele largi de oameni ai muncii de la
au reuşit în parte, să ţină ascunse splendorile este unul dintre cel mal populari scriitori ai ţării oraşe şl sate care clădesc viaţa nouă, fericită, şi
acestui diamant. Burghezia şi moşierimea, adică noastre. Despre dimensiunile popularităţii sale pe care partidul l-a învăţat să preia şi să dezvolte
tocmai tagma jefuitorilor şi mistificatorilor împo vorbesc şl cifrele: din 1944 şl pînă astăzi, au apă tot ce este valoros şl nepieritor în tezaurul moş
triva cărora şi-a ascuţit condeiul Caragiale, au făcut rut Ia noi peste 6# de titluri din scrierile Iul Cara tenirii culturale, îl omagiază pe scriitorul altădată
tot cc le-a stat in putinţă ca operele scriitorului să giale, într-un tiraj ce depăşeşte un milion de exem nedreptăţit şi repudiat, ii cinstesc memoria sărbă
nu apară decit in rare ediţii şi mărunte tiraje, ea plare. Piesele Iul Caragiale au înregistrat in anii toreşte.