Page 13 - Albina_1962_06

ar nechezatul în trepidaţia me-
cită nădejde îmi pusesem în dra-
ii nea Vladimir pentru Anuţa lui ■ ■
mitru Macarie! îm i făcusem şi IHERIImm
socoteli: Anuţa o să vină cu fe-
raşila manuală, iar nea Vladimir BS
za să mai stea de vorbă cu ea.
ră, cer senin, ciocîrlii împroşcate B l
d cerului, vorba ceea: „Treci tu,
frate-meu, la volan, că eu am H j Au coborît din trenuri în halte singuratice de cîmpie
•abă pe costişe". Pleacă să se ■ sau în gări străjuite de arbori cu frunziş bogat, au fost
~u Anuţa către marginea pădurii, tM aduşi de un autobuz, ori i-a purtat spre sat, legănîndu-i pe
’.ăcăii cu fetele, îi culege buchete arcuri uşoare, o şaretă. In această primăvară, mii de aseme­
ca spuma şi poate că fac planuri ■ ■ nea sosiri au avut loc în satele noastre. Mii de ingineri,
t, mă rog, treaba lor. Eu n-o să specialişti ai agriculturii, s-au înfăţişat acolo unde se hotă­
7 nici să privesc în urma lo r; KM răşte scarta producţiei. Au fost momente de nobilă emoţie
:ă fiu atent la bătaia motorului H i Ei, m:ile de agronomi, zootehnicieni. medici veterinari, rămîn
l pe rînduri. Cîtă răspundere nu acolo, în sat, vor locui într-una dintre casele din sat, de­
ractorist plin ? Roţile fug către H venită punct de reper. Ţi se va spune :
pe pămîntul umed care le încal- — A treia casă pe dreapta. Acolo c locuinţa lui.
rid toarce sătul şi eu, Mihai M. Firesc ca ceva de Ia sine înţeles.
fluier niîndru de treaba pe Ceea ce înseamnă că au fost aşteptaţi, că era mare nevoie
de ei şi că peisajul înnoit al satului romînesc contemporan
că (adică, ce poate? sigur că) nu poate fi conceput fără prezenţa sa. a specialistului în
zodane o să fie şi Lenuţa la profesiunea legată de cultivarea pămîntului, de creşterea
să pună mîna streaşină la ochi şi 0 vitelor, de livezi şi grădini.
prefacă, şireata, că nti-l cunoaşte In Ungheni, unde se întîlneşte Nirajul cu Mureşul, ca şl
iristul cel nou care a venit în n în alte mii de sate, a sosit inginerul. 11 cheamă Arghir
„Parcă ar fi Mihai. Uitafi-vă, fe- Cădariu. Cunoştea locurile, oamenii, satul, iubea valea largă
el ce bine stăpîneşte volanul, şi a apei domoale de şes, dealurile prelungi, cu iarbă măruntă.
rescut parcă de cînd e tractâ­ Aşezarea e mărişoară. locuitorii sînt gospodari pricepuţi şi
nd să fie la terminatul praşilei harnici, receptivi, cultivînd o bună tradiţie în munca cîmpu-
Ilenuţa o să mă aştepte ca din lui. Aveau nevoie de dînsul. Marea lor gospodărie e un b
e pe iarbă şi, nu prea multe, organism complicat. Măcar că e Ia început, tînără, în con- |
uchetel de flori tot o să-i culeg i,. ducerea el sînt necesare o seamă de cunoştinţe superioare
ii odihneşte motorul năduşit, şi o experienţă care nu le-a fost la îndemînă. Un stil nou
buie să te porţi cu fetele, nu ca de muncă, rezerve infinite care se vor valorifica, toate îl
imir ăsta, cine să-l mai înţelea- solicitau în sat pe Arghir Cădariu. inginerul colectivei, noul
ă fetele pe tarla, Anuţa îşi tot intelectual al satului, alături de învăţători şi profesori, de
i baticul roşu pe cap aruneînd medici.
ipre noi şi nea Vladimir —. ni- Hri Cu ani în urmă, în satele noastre mai poposiseră bărbaţi
că n-ar fi vară! Eu stau ghebo- tineri, puţin sfioşi şi, evident, foarte emoţionaţi. Bătrînii
t moşneag în spatele lui şi îmi îşi amintesc... Era primul învăţător. Domeniul lui era şcoala,
minte toate gîndurile pe care auditoriul Iui, copii. îşi amintesc de el cu recunoştinţă. I-a
spus. învăţat carte, a organizat serbări şi a pus umărul, pe cît se
iţi, că ne strigă ceva şeful de putea odinioară, Ia ieşirea din întunecime şi neştiinţă.
Vine grăbit către noi. Nea Vla- Iată că acum în satele noastre, s-au statornicit ingineri
•reşte şi sare sprinten. Discută agronomi, medici veterinari. Domeniu) lor e foarte întins,
cuprinzînd mii de hectare, sute de case. Ca şi Arghir Cădariu,
privesc mereu spre mine şi iar
ei au pus cu toţii de Ia început semnul înnoirilor în felul
'e-o fi ? cum au organizat cîmpul. cum au cercetat lucrările făcute
frate-meu, te duci şi iei în pri- şi cum le-au hotărît pe cele ce urmau a se face, cum au
torul tovarăşului Neculai Pitac, organizat apoi fermele de animale, stabilind reguli stricte
de îngrijire şi furajare. Planurile de viitor au fost îmbună­
imte olecuţă cam rău. Intri pe
tăţite şi, pe alocuri, revăzute în întregime. Cu trăsături
•aintea mea ca să ne într-ajuto- sigure au schiţat amplasamente şi lucrări de desecări sau
dai seama ce răspundere îţi plantări în masiv, conturînd o nouă înfăţişare coastelor de
deal zbîrcite de ploi. Un stil nou şi un alt ritm !
>rbă ? Cum să nu-mi dau sea- Colectiviştii au înţeles de la bun început că pot avea deplină
încredere în acest tovarăş, bărbat ori femeie, venit să aplice
■’ pe mine. Numai că nea Vla-
ceea ce a dobîndit după ani de învăţătură. Şi au mai înţeles
aşa a rămas: nu are încredere că sosirea sa în sat e. în această primăvară, semnul unui
ii din spate şi îi tot dă cu „ţîcă avînt pe o nouă treaptă. Căci poate nimic nu a fost mai ne-
’. Mă pune înainte ca să mă fireso în viaţa satelor ca lipsa din ansamblu a acestui specia­
\eze. Să vedem dac-o să se poa- list, inginerul. O ţară „eminamente agricolă", cum era de­
numită Romînia în treut, n-avea ingineri agronomi, zootehni­
e mine.
Gîndurile mele, gîndurile cieni sau medici veterinari. Intre intelectualii din sat, cîţi se
d lui Pitac e nou-nouţ, roşu ca
Calcă şi omoară vînturile aflau pe vremuri, nu răspundea la apel tocmai agronomul.
merge „rotund" ca un avion, îmi sparg însetate tîmplele . De fapt, ştiinţa lucrării pămîntului era străină de vechiul
crezi pe e l! Uite că şi cerul Gîndurile mele, suplele. sat, cu gospodării mici şi însingurate.
De acum înainte, inginerul lucrează între oameni, locuieşte
se limpezească peste păduri, Pleacă pe toate cărările
Taie, spintecă zările, . cu ei, în sat. A fost primit cu emoţie şi încredere deplină.
stau gheboşat şi am curajul să Statornicirea lui, a miilor de specialişti la sate este una
Gîndurile mele-ndrăzneţele
voie spre pîlcul de fete care dintre măsurile luate de partid, menite să ridice agricultura
Sărută soarelui feţele.
u coada ochiului, Salută în ceruri haltele pe noi culmi. Pe răbojul acestei primăveri socialiste s-a
înscris un nou şi important eveniment în viaţa satului de pe
pună naiba pe Ilenuţa să mă Gîndurile mele. înaltele. Mureş, în viata atîtor altor sate : „A sosit „inginerul nostru-.
mva, la marginea de către fînaţ Mîine cu mîna voi mîngîia astrele,
Gîndurile mele. albastrele...
ichipuie că aş lăsa maşina ca
ei floricele. Care tractorist se- IL E A N A R O M A N
:e una ca asta ? corespondentă
care cîndva poate că l-ai ajutat ca pe un frate? Va să zică Bă-1 las să mă batjocorească ? Să-mi
Hai, spune, spune, că văd că te pricepi să caute mie în traistă, hai ? E frumos ?
răspunzi. — Adică, ce să fie frumos ? Spune omule o
— Nene Cioflea... dată, ce naiba mă tot ţii pe foc ?
— Păi nu ţi-am spus ?
— Stai oleacă şi ai să pricepi. Va să zică nu — De unde să-mi spui, nu mi-ai spus. Ziceai
e bine să dai uitării binele. Tu doară mi-o că te-a ajuns cu motocicleta pe drumeag...
spusăşi. Păi ce crezi, că Avram a făcut aşa ?
— Ei, aşa. M-a ajuns şi-mi zice frumos şl
Da de unde. Să vezi numai. Mă duceam în bine : — „Ştii porumbul este al nostru al tu­
toamnă la muncă, aşa cum se duce toată lu­ turora, de aia să-l păstrăm". — „Hm, mai zic
mea. Aveam acolea în mină o traistă cu de-ale eu — fă-mă să înţeleg Avrame 1“ — „Uite,
gurii. Şi ce-mi zic : acasă porcul cel gras nu traista aia, o încarci în fiecare seară cu drugi.
mai mănîncă grăunte vechi. Mă, ca tot ani­ Dacă toată lumea ar face aşa, apoi n-ar mai
malul, ar fi vrut şi el o boabă mai dulce, mal rămîne în lan decît tulenii"
crudă. Iau cîteva drugi de porumb acolo. Cît
o să intre într-o traistă ? Hai spune, cît ? Auzi, cică dacă toată lumea ar face aşa.
Dar, ia mai spune-mi, a mai luat cineva vreo
— De, eu ştiu ? — răspunse Codin încurcat
de-a binelea. — Dar bine, nu-mi spusăşi ce-1 druguşoară ? Şi dacă o mai lua unul odată, de
ori,
două
hai, nu odată, nu de două ori, de
cu Avram că parcă de el era vorba.
zece ori, mă, e omor de om ?
— Se-nfelege că de el. Şi cum spuneam. Vin — Mde. Eu cred că da. Vezi matale, nene
într-o seară pe drumeagul de la fîntîna lui Cioflea, dacă toţi am pleca seara cu trăiştile.
Pristol şi cine crezi că mă ajunge din urmă atunci ce-am mai împărţi ?... Asta-i cu drep­
cu motorul ? El, Avram. Are omul motor, că-i tate, zău aşa.
merge. Şi-a făcut Avram casă nouă de se-nvîite — Aha, zici că-i drept ? Dacă-i drept, ro-
după soare ? Şi-a făcut. Stă într-o poză cit gu-te, spune-mi de ce l-au schimbat ? Hai, Constantinescu Mac : Aut dobrogean. (Sculptură g‘P*E
toate zilele la panou ? Stă. Il făcurăm şef da spune repede că acum vreau să te văd.
echipă ? 11 făcurăm. Ce-am zis : a avut grijă — Păi, să vezi, nu l-am dat jos... L-am apro­
de atelaje, a hrănit bine vitele, ştie să fie gos­ bat brigadier în locul lui Ţuicu, că ăsta prea-*
podar. Dar să nu-şi bată joc de om. Asta trăgea la măsea. Şi cum ştii, doară, nouă ne
nu mai e bine. Parcă de tine nu şi-a bătut trebuie oameni de nădejde.
joc ? Uiţi cînd în astă-vară la prăşit te-a luat Cioflea, înlemnit pentru o clipă, se foia
frumos, pe rînd, de la Vîlcele pînd In pîrîu şj schimbîndu-şi trupul greu de pe un picior pe Soarele adună lanuri)e-n snopi a i să le sorbi, nuntind ca
tt-a numărat toţi porumbii fir cu fir ? Mamă altul. Apoi, întrebă, parcă numai aşa, ca să Îşi frînge lumina în pleoapele niciodată.
şi ce te-a ocărit. Şi-a scos creionul şi ţi-a Înlăture tăcerea : grele Aici dimineţile cresc
făcut socoteala că pe un fir 1:resc două drugi, Ale strugurilor ce se coc, Limpezi, egale, spre soare.
că două drugi înseamnă o pălărie de boabe, — Bine, treaba lui, fie si preşedinte. Ce-i al se coc. Mi-e gîndul la vîrste viitoare.
şi că... ai adus pagube gospodăriei. A picat lui 1-al lui. Dacă merită, tie. Dară la noi la Şi-atunci boabele în proaspăt
echipă, nu mai e nimeni ? Am rămas aşa de
Codin de la panou cît e el de vrednic ? A Oamenii zîmbesc mugur
izbelişte ?
picat... — Cum aşa ? Nici vorbă. S-a găsit un altul... Şl parcă-ar cînta mîinile Vor lăuda anii minţii şi-ai
împlinirii.
— Ei, lasă, că eu nu m-am supărat de asta. — Ei, la spune-mi, care-i ăla, altul ? înflorate. Trimit visul nemărginirii
Avea dreptate. De ce spui matale că m-am su­ — Păi... Eu, nene Cioflea, eu mi-s şef de De ora belş gutui ce bate. Ca mîinile-nfiorate să le
echipă.
părat ?... bucur.
— Uitasem să te întreb — se întoarce Codin In palmă bobul plin l-ai
— Bine, tu nu te-ai supărat. Dar ce mă pri­ din uşă — spune-mi nene, cum mai stai cu adunat T
veşte ? Eu, flâcâule, nu pot să nu mă supăr. boala, tot mai ţi-e rău ? Il simţi, puterile îi ard. M A R IA O CTAV 1AN