Page 24 - Albina_1962_06

B IN E-A ŢI VENIT COMUNISMUL
Comunismul bate-n geam
Bine-aţi venit pe plaiurile noastre
Prieteni dragi, ai păcii făclieri. Ca zorile, ca soarele, ca floarea..*
Ce netezit-a fi drumul către astre Marele Program 11 luminează calea,
Şi-aţi înflorit in inimi primăveri. Superba navă, iat-o pncortnd
La ţărmul frumuseţii pe pâmint I
,Vă-ntîmpină tarlalele mănoăse.
Mari amfiteatre grele de podgorii. Visul de aur. visul de milenii Snop de raze trece-n zbor
Şi-ortacii, mii, cu feţe luminoase la Intrupare-n patria lui Lenln I
Ce urcă trepte către noi victorii. înmugurit pe tinârul ram, Frunză verde fir mohor
Comunismul bate omenirlt-n geam* Snop de raze trece-n zbor
Bine-aţi venit la noi în ospeţie 1
Din hotară In hotarâ
P E T R E P O P A Fruntea ţârii de-o-mpresoară ;
Şi nu slnt raze cereşti
Ci din inimi omeneşti,
Unde arde stea de pară,
Pe cer nalt de primăvară;
Unde arde stea frumoasă,
Fericlrii-mpărăteasă ;
Steaua lui Octombrie bună.
Mereu mai uniţi ne-adună.
Foaie verde şi-o sullinâ.
Ţară, te făcuşi grădină
Cu boboci pe rujioare, ,
Sub steaua nepieritoare ;
Steaua lui Octombrie dragă H
Licărind prin ţara-ntreagă,
Pe vatra sufletului,
Dă lumină omului.
SCRISOARE Auzit în comuna Şienţ, ra­
ionul Bistriţa, regiunea Clu],
de ION SOCOL
de V IC T O R T U L B U R E
Era pe Criş a casa în care Vania, noi
Am zăbovit în seara aceea de război.
Pe drumul lui Lenin
O casă ţărănească, lipită cu pâmînt.
Cu streaşină bătută de al sărăciei vînt... Frunză verde de trifoi,
Dragi ni-s anii-aceştia noi,
Acolo, noaptea-ntreagâ, in bietul adăpost. Alta-i ţara, altu-i satul
Vorbind de-o viaţă nouă, învăţător ne-ai iost Nu mai e stăpîn bogatul,
Şi uniţi suim acum
Şi poate încă multe atîlea ne-ai ii spus Pe al fericirii drum —•
De nu plecam la ziuă cu oastea spre apus. Luminos, îmbelşugat
Lenin cum ne-a arătaf.
Dar oamenii cinstire acelei nopţi i-au dat
Şi-au răsădit, să crească un pom la ei în sat. Colectivei, noi i-am pus
Veniţi cu soarele in inimi şi-n priviri Nume ce ni-i drag nespus
Trecură ani... e pomul inalt şi plin de rod. iar Dunărea — sprinceana pămîntului Iar în muncă laolaltă
De tine-şi aminteşte întregul meu norod. .vă iese cu piini şi trandafiri Facem holda mai înaltă,
sub amiezile mari ale cîntului.
Facem rodul mai cu spor
O, dacâ-ar ii azi, Vania, să vii şi sâ-ţi arunci Şi-avem lanul roditor.
O clipă doar privirea pe satul de atunci, Oamenii şi-au adus bucuriile muncii
şi-au adus visarea de paee în soare; Frunzuliţă foi de fag,
De-ai poposi o clipă în el, ar fi să vezi ridicindu-şi frunţile iluminate şi pruncii, Omul sovietic drag
Tarlalele întinse şi bolde şi cirezi, vă dăruie astăzi prin inimi cărare. Ni-i prieten şi ni-i frate
Hambare-mbelşugate şi crengi de rod gemind Fiecare fereastră şi prag vă aşteaptă, Şi alături ni-i în toate.
Lui îi place, mie-mi place
Şi case Însorite şi becuri luminînd. fiecare pîine pe ogoare şi-n casă. — A munci în' spor şi paee.
e o frăţie caldă şi dreaptă, Foicica măr rotat,
Şi prunci cu minunate cravate purpurii, e o bucurie de aur, in masă... Traiul ni-i îmbelşugat
Ai auzi tractoare, combine ai zări Peste tot e voie bună
Popoarele noastre — prieteni şi fraţi Numai cîntece răsună.
Şi ai vedea sub pomul, în cinslea ta sădit. îşi prind în piepturi ţesătură de soare;
Poporul colectivei cum vine lericit dau zbor porumbeilor neobosiţi şi căraţi Auzit în G.A.C. „Drumul
din frunte în frunte, din zare spre zare». luminos al Ini Lenin" din
La umbra lui să steie, şi slavă pe pâmint comuna Hîrşeşti, regiunea A r»
Cum ii aduce vieţii şi te-aminteşte-n cinl I IO N C R IN G U L E A N U geş, de DUMITRU ANGHEL.

POEŢI SOVIETICI DESPRE TARA NOASTRA

COCOSTÎRCUL

V IK T O R B O K O V
— De ce suit pe casă, în ’nalturi profilat,
Privind departe-n zare, rămas-ai nemişcat ?
De ce nu baţi din aripi şi-n zbor nu te roteşti.
Tu. pasăre iubită pe plaiuri romîneşti ?
T IA K O V H E L E N S K I — De ce ? De-atîta vreme tu oare n-ai aflat

Că străbătui pămîntul întreg, în lung şi-n lat
■<u Că-mi amintesc într-una şi n-aş mai vrea să văd
Ţărm romînesc î Ţi-i cerul fără nori. Din chipul lor, din glasul lor, din tot, Tot ce-am văzut atuncea, in anii de prăpăd.
A Tu, ce-ai trăit şi-ai doborit urgia, Sorbeai puteri sub bolta sinilie.
Cu trupele romîne, cot la cot,
In veacul douăzeci, de două ori.
Ai cunoscut matrozii din Rusia. Veneau să se avînte-n bătălie. N Cînd sîngele ca valul se revărsa prin văi,
Cind imi era şi cerul cuprins de vîlvătăi!
— Hai, zboară fără teamă ! E cuibul tău păzit.
R Intîi, i-ai cunoscut în vreme grea Tu ai văzut cum inimi se-nfrăţesc. Ii vei găsi într-una, ca astăzi, negreşit.
Cînd nesupuşi veneau in bluze roase,
Cum luptă infanteria marină...
Cînd fulgerul, prin negrii nori ţîşnea Azi despre marea luptă povestesc E
Şi-n portul tău „Potemkin" ancorase. Zidiri şi străzi scăldate în lumină. Ţi-i înflorit meleagul, şi nu-i scăldat in sînge,
Şi-i doina altă doină, nu-i doina care piînge.
M In nouăsute cinci era... La mal, - Sînt vii mereu, simbol al nemuririi, S E ţara altă ţară şi slobodă e glia,
Pe obeliscuri, jerbele de flori,
Grădină-nmiresmată îţi pare Romînia !
Un steag de foc ardea sub cornul lunii,
Şi Libertatea-n toate i-o simţi de bună seamă.
Iar ei, matrozii, stînd pe litoral Iar oamenii, sub cerul fără nori, Inalţă-te în slavă şi zboară fără teamă !...
Păreau o prevestire a furtunii..* Gîndcsc aici Ia clipelc-nfrăţirii.
C
Şi-n patruzeci şi patru, mai tîrziu, Ţărm romînesc ! Cu gîndul la trecut, Şi-atuncea, cocostîreul s-a ridicat cu fală
Cînd veacul ajungea Ia jumătate. Eu te privesc şi-ţi văd nemărginirea Şi s-a topit departe-n cupola de sineală.
Iar i-ai văzut sub steagul purpuriu. Şi-adinc mă plec la gîndul c-ai văzut. Iar eu, privind ca oaspe, pe plaiul romînesc.
Europei aducîndu-i libertate ! ' Cum Visul s-a-ntîlnit cu împlinirea ! Ii trimeteam în zare salutul meu frăţesc.
REDACfIA : Buoureşfl Piaţa „Sclntell*, Tel. 17.60.10 Interior 1882. ABONAMENTE: 7,60 lei anual. Abonamentele se lac la oficiile
poştale, prin factorii poştali şl dlfuzorfi voluntari. T IP A R U L ; Combinatul Poligrafic Casa Sclntell