Page 11 - Albina_1962_07
P. 11

« p t m i w i E s i r i E





                                                                                                 e  la  mijlocul  lui  martie,   să  oameni  .in  stare
                                                                                                 clnd  oamenii  aşteptau   de  a  treabă  ca  asta.
                                                                                             P cu  nerăbdare  să  dea     Planul  schiţat  pă­
                                                                                            colţul  ierbii,  s-a  pornit  o  nin­  rea  simplu.  Cantita­
                                                                                            soare.  La  început,  nimeni  nu   tea  de  fin  arvunit,
                                                                                            dădu  importanţă faptului.  .Ză­  distanta de unde  tre­
                                                                                            pada mieilor.  O  (â  ţină clteva   buia   adus,   timpul
                                                                                            ceasuri  şi  gata*.   Ninsoarea   necesar  şi  mijloace­
                                                                                            se  înteţi  însă  şi  spre  seară   le  de  transport.  Mai
                                                                                            stratul   de  zapadâ   măsura   râmineau  de   invins
                                                                                            peste  treizeci  de  centimetri.  greutăţile.  Pe  unele
                                                                                              Tudor  Tudoroliu,  preşedin­  locuri  stratul  de  ză­
                                                                                            tele  colectivei  privea  tăcut  şi   padă  atinqea  o  ju­
                                                                                            încruntat  la  fulgii  de  zăpadă.   mătate  de  metru   şi
                                                                                             După  felul  cum  cădeau  îşt
                                                                                            dădea  seama  prea  bine   că   chiar  mai  mult.  Va  ti
                                                                                                                                        sâ
                                                                                                                        nevoie  ca  finul
                                                                                            ninsoarea  n-o  să  se  oprească   lie scos cu  orice  chip
                                                                                            nici  peste  noapte  şi...   poate
                                                                                            nici  a  doua  zi.  De  dimineaţă   şl  chiar  cu  braţele.
                                                                                                                        Oamenii  se  ioiră  pe
                                                                                            fusese  pe  la  ierme.  îngrijito­
                                                                                             rii  fi  comunicară  că  nutreţuri­  scaune  uitîndu-se  la
                                                                                             le  sînt  pe  sfîrşite,  că  va   fl   preşedintele  lor, apoi
                                   Iubiţi  colectivişti,  brigada  a  sosiţi                 nevoie  să  micşoreze  şi   mai   răspunseră  toti  deo­
                                                                                                                        dată :
                                                                                             mult  raţiile  la  animale.   Şi   de  oameni  sîntem ?
                                                                                                                          —  Păi,  noj  ce  fel
                                                                                             ninge  de  parcă  ar  ti  miezul
           (kw BRODA!                                                                        iernii.  Afurisită  vreme.   Cine   Plecăm   şi   qata.
                                                                                             putea  s-o  prevadă ?  Făcu  din
                                                                                                                        Chiar  acum  de-i  nevoie.  Şi
                                                                                             nou  socoteala  furajelor  şi  a
                                                                                                                        mai sint afară.  Unii şi-au  adus
                                                                                             numărului  de  animale.
                                                                                                                  Ori­
                                                                                                                                          Vorbirăm
                                                                                                                        cu  ei  şi  merinde.
                                                                                             cum  ar  suci-o  nu  ajung  declt
                                                                                             pe  vreo  cîteva  zile.  Simţi  cum   med  de  vreme  cu  tovarăşul
                                                                                                                        Costică,  secretarul  de  partid.
             —-  Despre  seceriş î   Cam  tîrziu  tovarăşi—   mează  pe  loc.  E  podeaua  autocamionului   i  se  stringe  inima.  De  mai  în-   Ne-a  povestit  totul  şi,  ce  mai,
           Cel  puţin  la  noi.                    oare, ce-i drept,  se cam leagănă, dar nu face   tirzia  oleacă  şi  ninsoarea  as­  ne-ara  hotârît I
             Am  rămas  puţin  cam  dezorientaţi,  tn  Ju­  nimic.  „Parterul", „loja*  de  pe batoză,  stalul I   ta.  Din  curtea  gospodăriei  se   O  clipă,  oamenii  şi  preşe­
           rul  telefonului  sint  preşedintele sfatului  popu­  de  pe  şira  de  paie  ce  se  profilează  în  fund,   auziră  voci,  apoi  o  bătaie  în   dintele  se  priviră  de   parcă
                                                                                             uşă.
           lar.  preşedinţi  şi  ingineri  din  cele  trei  gos­  sînt  arhipline.                                      abia  atunci  se  cunoscuseră.  O
           podării  ale  comunei  Dâbuleni, regiunea  Olte­  Textul brigăzii  e  proaspăt,  vorba  ceea luat   —  Se  poate,  tovarăşe   Tu­  clipă,  care  a  dezvăluit  întrea­
           nia.  Sint  oameni  de  răspundere  care  cunosc   atunci  „de  pe  foc".  Tovarăşul  Oprea  Cris-   dor ?  loc,   ga  frumuseţe  a  omului   nou,
                                                                                              —  Cum  să  nu.  Luaţi
           importanta  recoltării  Ia  timp.  Şi  ei  ne  sfătu­  tescu,  instructorul brigăzii,  venise  cu  o  jumă­  colectivistul,  care  în  momente­
           iesc  să  nu  scriem  despre  seceriş 1  tate  de  oră  mai  înainte,  ca  să  se  intereseze   răspunse  el binevoitor,  şi  spu-   le  cele  mai  hotârîtoare  nu  se
             Telefonul  sună,  preşedintele  sfatului  ridi­  cum  muncesc  oamenii,  care  este  producţia   neţi-mi  ce  v-a  adus  acum,  pe   dă  în  lături  şi  pune  umărul  şi
           că  receptorul  şl  cuvintele  pleacă  pe  ik.  la  hectar  etc.  Cîteva  clipe  a  durat   toată   o  vreme  ca  asta.  braţul  lui  puternic  pentru  a-
             —  Aici,  Dâbulenii.  Am  terminat  secerişul   amenajarea  şi  mobilizarea.  Se  anunţă :  —  Păi  tocmai  de  asta  ve-   părarea  avuţiei  obşteşti.   A-
                                                                                             nirăm.  Să  ştim  ce  facem  de
           pâioaseloT  în  întreaga  comună.  Am  început   —  Iubiţi  colectivişti,  brigada  a  venit...  furaje  pentru  animale.  Am  a-   fară  se  auzea  şuieratul  vin-
           treierişul.  Tractoarele  ară  pe  toate  suprafe­                                                           tului.  Viscolea.  Uşa  se-  des­
                                                     Se face linişte. Brigada artistică  înfăţişează
           ţele  eliberate...                      roadele  brigăzii  de  producţie.  Cifrele  şi  nu­  flat  că...     chise  din  nou.  De  data  asta,
                                                                                              —  Sînt  pe  sfîrşite,  completă
             Aşadar,  vom  scrie  despre  treieriş.  Sîntem   mele  oamenilor  se  rostesc  cu  mîndrie,  ca  un   preşedintele.  Aşa  e.  Dacă  nu   camera  se  umplu  de  colec­
           pe  aria  brigăzii  a  VII-a  din  gospodăria  ce   cîntec  de  triumf :  2.800,  3.000,  3.200  kg.  la   venea  afurisita  asta  de  vre­  tivişti.
           poartă  numele  simbolic  de  „Drumul  belşugu­  hectar 1                        me,  aduceam  lînul  arvunit.  A-   —  Gata,  răsunară  glasuri­
           lui'.  E  cald,  feţele  oamenilor  sint  scăldate  în                           şa,  uitaţi-vă  ce-i  afară 1
           sudoare,  motorul  se  întrece  în  zarvă  chiar  şi   „Poştaşul"  brigăzii  artistice  de  agitaţie   In  biroul  preşedintelui   se   le.  —  O   noapte   clteodată
           cu  femeile...  Pe  cîntar  se  ridică  sacii  plini   scoate  din  tolbă  nişte  scrisori  în  care  se   încinse  o  discuţie.  preţuieşte  cit  o  viaţă.  Şi  sînt
           etalîndu-şi  bogăţia.  Brigadierul Marcel  Gaură   vorbeşte  despre  cei  ce  au  muncit  mai  bine   —  Măcar  de  erau  mai  puţi­  multe  vieţi  de  salvat.
           e  cu  ochii  în  patru.  Nu  cumva  să  se  ames­  în  ziua  aceea.  Despre  vrednicia  lui  Ion   ne,  făcu  cineva.  —  Am  spus-o   Au  plecat.  La  sediu  n-au
           tece  soiurile.  Aşa  au  semănat  şi  aşa  se  tre­  Gheorghe  Vînă, Troian  Nanu  şi  Florea  Nanu,   şi-n  toamnă.  Prea  mare   în­
           ieră.  Oamenii  vor  să  vadă  ce  poate  fiecare   Petre  T.  Barbâreasâ.  Despre  hărnicia  Ştefa­         mal  rămas  decit  paznicii,  iar
                                                   nei  V.  Bâbâlâu,  Anicâi  Nanu  şi Anetei  Chivu,   cărcătură  la  suta  de  hectare.
           soi,  care  e  mai  bun.  ta   toamnă  pe  supra­  cea  care  îşi  afundase  mîna  în  sacul  plin  cu   Cîţiva  aprobară,  ceilalţi  în­  la  brigada  de  tractoare   se
           feţele  cele  mai  mari  se  vor  semăna  acele   grîu.  Toţi  au  muncit  de  fapt  bine,  dar  pe  toţi   să  nu.  pregăteau  remorcile.  A  doua
           boabe  care  au  dat  mai  mult.        nu-i  poţi  înşira  pe  nume  intr-un  program  de   —  Prea  multe  nu  sînt.  Dacă   zi,  la  fermă,  colectiviştii  mai
             Aneta  Chivu  îşi  făcu  drum  la  cîntar  şi  vîrî   brigadă                  ne  aducem  bine  aminte,   tot   vechi   şi   mai  noi  puteau  ii
                                                                                            noi  ne  mîndreajn  cu  ele.  Alte
           mîna  adine  într-unul  din  sacii  desfăcuţi.  Stre­                                                        văzuţi  aducînd  de  acasă  bra­
                                                           Bravo,  brigada  a  VII-a 1      gospodării  caută  să  cumpere,
           cură  în  palme  boabele.  Grîu  curat  de  parcă   Bravo  şi  ţie,  brigadă  artistică 1  pe  cînd  noi  le  avem.  Şi-s  ti­  ţe  de  fin  şi  coceni.  „Sâ   nu
           ar  fi  fost  ales  bob  cu  bob.   Cită  bucurie                                nere.  O  comoară,  nu  alta.  flămînzească  animalele  pînă
                                                     Tovarăşi  lăutari,  dacă  tot  sînteţi  aici,  ziceţi
                                                                                              —  Şi  nutreţuri ?  o  ţinu  pri­
           se putea  citi pe  fata ei.  Nici nu  bănuia  Aneta   o  sîrbâ  d-aia  de-ale  noastre.  Cine  spune  că   mul.  —  Trebuia  să  ne   gîn-   sosesc  furajele".
           că  în  ziua  aceea  de  5  iulie  va  avea  parte   sîntem  obosiţi ?  Auziţi numai  cum duduie  pă-   dim  că  animalele  nu  se  ţin  cu   ★
           de  o  altă  mare  bucurie.             mîntul.  Mai  săltăreţ,  lăutare I       aer.  La  urma  urmei  e  vorba   Aşa  s-au  petrecut  lucrurile
             E  pauză  de  prînz.  Deodată,  în  apropierea   A  mai  rămas  puţin  din  pauza  prînzului.  Ba   de  bună  gospodărire.  la  Corcova,  raionul  Strehaia
           batozei  se  opreşte  un  camion.  Se  lasă  în  jos   uşa  umbrarului,  înghesuială.  Se  dau  ceva   Preşedintele  îi  ascultă,  dîn-   Pină  la  urmă  furajele  au  iost
                                                   bunătăţi ?  Da 1  A  sosit  şi  bibliotecara  cu
           o  latură  a  maşinii  şi  în  mulţimea  celor  veniţi   cărţi...                du-le  dreptate  în  sinea  lui,  a-   aduse.  Din  intîmplarea  asta
           să  vadă  cine  a  sosit  se  răspîndi  o  veste :                               poi  socotind  că  n-are  nici  un   însă,  toţi  au  tras  o  seamă  de
                                                                                            rost  acum  sâ  se  ciorovâiascâ.
           „A  sosit  brigada  de  agitaţie".  Scena  se  for­           E.  ABRAHAM        interveni:                  Învăţăminte.  Acum,  preşedin­
                                                                                              —  O  s-avem  şi  nutreţuri.  Nu   tele   gospodăriei,   tovarăşul
                                                                                            chiar  aşa  cum  ar  trebui,  dar   Tudor,  măsoară  din  ochi  în­
                                                                                            principalul  e  că  o  sâ  avem.   tinderea  miriştei.  Se  recoltea­
                 Cînd  soarele  e  la  amiază...                                            lometri  depărtare,  peste  dea­  ză  din  plin  şi  se  iac  arături.
                                                                                            Deocamdată  sint  la  50  de  ki­
                                                                                            luri.  Trebuie  sâ  fie  scoase  la   Se  va  pune  porumb  şi   alte
             e  una  din  tarlalele  gos­  rîndurile  dumneavoastră  cîşti-   nou  o  maşină,  iar  pe  tarlalele   drum.  Am  vorbit  şi  cu  seme-   plante  de  nutreţ.  Baza   fura­
              podăriei  colective   din   gătorii.  Putem  începe ?  —  în­  gospodăi iilor   din  Malnaş   şi   teul.  Ne  dă  tractoare  şi   re­  jeră  va  fi  aeiguratâ.  Şi  intim-
          P Chichiş  răsună  melodia   treabă  el  şi  brigada  se  adre­  Micfalău  vor  răsuna   cîntece              plarea  din  martie  nu  se  va
         unui  cîntec.  Brigada  artistică   sează  ascultătorilor  cu  ghici­  mobilizatoare..  se  va  desfăşu­  morci. Trimitem  şi săniile noa­  mai  repeta.
         a  casei  raionale   de   cultură   tori  şi  întrebări  în  versuri.  Şi   ra  un  scurt  concurs.  stre.  In  cel  mult  patru  cile
         din  Sf.  Gheorghe  prezintă  un   fiind  la  praşila  sfeclei,  e  fi­   1.  R.   sint  aici.  O  sâ  trebuiască  in­  CL.  MUNTEANU
         scurt  program  colectiviştilor  a-   resc  ca  prima  întrebare  să  fie
         flaţi  la  odihna  de  prînz.  Oa­  legată  de  ea. Ce  producţie  me­
         menii răsplătesc  cu  aplauze  în­  die  la  hectar  trebuie  să  obţină
         delungate  pe  interpreţi.   Deşi   gospodăria ?  24.000  kg.  la  hec­
         soarele  dogoreşte  din  plin  şi   tar — răspunde prompt  Lauren-
         oamenii  sînt  după  prăşitul   a   ţiu   Voicui,   un   colectivist
         cîtorva  hectare  (a  treia  praşi-   in  vîrstă  de  vreo  50  de  ani.
         lă  la  sfeclă),  e  multă  veselie.   întrebările  şi  răspunsurile  curg
         Ce  le-a  plăcut  mai  mult  co­  necontenit.  La  una  din  între­
         lectiviştilor  din  programul  bri­  bări,  o  bătrinică  se  ridică  şi-l   Foşnesc  lanurile şi  cîntă  a emulul slavă,  _
                                                                              prin  mii  de  spice  bălaie
         găzii ?  E  greu  de  spus.  Le-au   opreşte  pe  Voicui :
         plăcut  şi  cintecele  şi  versurile   —  Mai  lasă  şi  pe  alţii,   că   şi-n  faţa  combinei  şe-ncovoaie,
         şi  fata  negricioasă  care  cînta   n-oi  fi  tu  singurul  ştiutor  zvelte  şi  grele,
                                                                               şi  snopi,  grămezi  de  aur,  se-nmănnnclte  din  ele.
         cu  atita  foc  şi  instrumentistul   —  spune  ea,  apoi  dă  un  răs­
         care  mînuia  cu  îndemînare  ar­  puns  precis  la  o  întrebare  le­
         cuşul  viorii.             gată  de  producţia  medie   la                      Sos  pe  combină,  muncitorul  zâmbeşte  orizontului
          Tot  ce  cuprinde  programul   hectar  pe  care  gospodăria  tre­             şi spicele toate-I  salută bucuroase :
         brigăzii  e  legat  de  munca  lor.   buie  s-o  obţină   la  nutreţuri.       „Ban  venit  omule  cu  mii  de  coase,
         Tot  ceea  ce  spun  interpreţii  se   Cîştigători  sint  mai  mulţi,  dar     belşugul  victoriei  depline  a  colectivizării
         referă  la  ei,  la  lupta  pe  care   pe  locul  întli  e  totuşi  Voicui.    adtmă-I  sub  soare
         o  duc  pentru  producţii   mari.   Premiile,  cîte  o  carte  nouă  cu        în saci aşezaţi in stivă oît  munţii de mare !*
        E  un  program  scurt,  elaborat   dedicaţie  din  partea   brigăzii.           Aşa  cîntă  ele,
        recent  de  casa   de   cultură.   —  Apoi  la  noi  nu  veniţi ?               boabe  de  mărgele  şi  perie.„
        Conţine  doar  patru  pagini,  dar   —  întreabă  Molnar  Irma,  şefa
         e  bogat  în  conţinut  şi   bine   unei  echipe sosită  în  grabă  din
        interpretat!                                                          Şi s-an  adunat fraţi gemeni de pe-ntreaga cîmpie
                                    celălalt  capăt  al  tarlalei.
          ...Fata  cea  cu  faţa  negricioa­  Brigada  îşi  ia  rămas  bun  de   să fredoneze cîntecul  de paee al pîinii.
        să  a  terminat  un  cîntec.   A-   la  oameni  şi  porneşte  cîntînd   Intr-un cor ciată şi omul şi  rodul  hirnicia mâinii !
        plauzele  mai   continuă   cînd   spre  un  alt  loc   de   muncă.    „Fii  binevenită  vară  cu  pîinea  de  nea.
        Berko   Gheorghe,   unul   din
        membrii  brigăzii,  actor  la Tea­  Seara,  la  casa  de  cultură,  se   boabe gălbuie,  lumină  de stea !*.
        trul  de  Stat  din  Sf.  Gheorghe,   stabileşte  un  nou  itinerar.   A
        anunţă  un  mic  concurs.   două  zi  pe  şoseaua  ce  duce  la                                                      ELENA  MICU
          *—  La  noi-  sînt  premiile,   în  Miercurea  Cine  va  goni   din
   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15   16