Page 20 - Albina_1962_07

Cu şaizeci i
Foto: T. IOANEŞ
s Iubito, pentru tine am un dar
c L-am făurit urcind mereu spre stele
Din roşii cărămizi şl din mortar
Şl din beteala visurilor mele.
R o vedeau pe mătuşa Limoniţa, se luminau, o salutau
L-au dantelat fin nopţile cu brumă
I Şi dimineţi i-au pus lumini pe gene
Pare-a ieşit din alba mării spumă
S Să-l fie leagăn unei Cosînzene...
O Feeric cuib, eu linia i măiastră
Te cheamă farmecul să-l Întregeşti —»
A E parcă însăşi tinereţea noastră
Sculptată-n timp cu gesturi omeneşti.
R Ferma fusese la Început o. poiată In care erau abis
Iubito, vino, blocul te adastă
E S ă i pul garoafe roşii In fereşti!
N1COLAI TURTA
urmă — aci,
dist, un nod
ba noaptea j
lui Nicolae G
tea despre a
bătut în poar
„Ce doreşti
estrul.
P r i m u l s n o p „O poză“ —
„O poză ?“
dumerit artis
De veacuri lungi, cu umeri sparţi de bice. Xştept ca pe un ţărm să se prăvale pede seama d
Au căutat străbunii atu vechi. Dezlănţuite valuri aurii. zîmbit — zîn
Din trup de holde-n soare să-l ridice prin dunga fe
Aici, pe iundul mărilor străvechi. Şl mă gtndesc acum, tnttia oară „Bine. Am
Că oamenii vor ridica spre soare tra s-a înch
Şi-obida lor din vremi de sulerinţi Un snop de grî'u cules de-ntreaga tară ajuns o clipă
Trecu ereditar din sînge-n slnge Crescut din aurul fluid de mare. s-a răsfrînt, c
Şi-a curs tn vine de bunici, părinţi. -maginea urni
Prin veacul nostru ce-a strigat: — Ajunge 1 Şi caut dalta formelor zvîcnite, **’ Cîmpina".
Şi vreau din cremeni să durez plămadă W ' în sala t
Azi, stînd aici la margini de tarlale, Nemuritoare, mîinilor unite Dar cîte al
Ce-alcătuiesc perfecte simetrii. Ce ţin in palme-un snop ca toti să-l vadă 1 privirea aici !
ION IANCU LEFTER de luncă cu a
mici, pierduţi
C Î N T E C în care plute,
nişte pulberi
prinde silueta
unei femei ti
Azi îmi chiue clmpia uşor înnorată,
Cîtu-i Romînia. plăcută a păr
Prinse-n horă, rumenite prinde femeia
Cîntă holdele-nltălile. superbă, deşi
gere uşoară c
Un asemeni cintec viu Dar cei doi
N-auzii de cind mă ştiu — o expresivital
Cile holde sint în fără chip de barba
Toate au spicul vioară I un fragment
un fragment i
Combineri, la seceriş viaţă e în el
Luati holdele pieptiş care vin p
Că se leagănă pe ele timpului. E i
'Aurul cu spice grele. mişcă şi gînde
acelea cu boi,
GEORGE CIUDAN din cîmpie, î
vine în frunţi
cîinele a ridic
Seceriş 1962 şi cînd în cli,
pictor...
B cald şi totu-noată in lumină. La ce se gi
In vintul peste plaiuri Jucăuş ţa“ ? Departe
O navă pare fiece combină nate, se bănui
Şi fiecare om un pescăruş. liniştite, păscî
deşte ? Privire
parte pe cîmp
Hambar imens deschide astăzi ţara copilă. Pe buzi
Să-ncapă rodul nostru cel bogat
Iar inima-şi încearcă-n noi vioara uşor de fericii
Să cînte-aşa cum incă n-a clntaL
Grigorescu i
şi totuşi din
Colectivişti, pe marea aurie luat totul. Da
Vă este-acum avîntul ne-ntrecut „In sufletul
Că-nălţătoarea holdei bucurie viaţă pînzei, 1
Din inimi Înfrăţite a crescut. rea exactă a
el. Acolo-i aei
GH. SCRIPCA care nu pozea
ALEX. D. LUNGU 2 CONSIDERAŢIE
păsări ce se afla, are in primire, numai matcă tre
mii, afară de cel douăsprezece mii de pui ? Mai bin
zra-şi mal aducea aminte de pul 1 Bucuria li îngheţi
in suflet, li veni să sară de pe scaun şi să ee duc<
tot intr-o fugă pînă la puierniţl. Căminul aproape ci
se umpluse, aerul se încălzise şi pe geamuri tnce
piuă să apară floricele de gheaţă. „Oi fi făcut focu
in puierniţi ? ee gindi. I-or fi despărţit pe cei mici li
— POVESTIRE — grupe de 15—20, să nu se înăbuşe ? Iţi trebuia şe
dinţă, ţie ? Şl miine să arunci la gunoi o sută d<
Mătuşa Limoniţa venise foarte emoţionată la această pui?... Ferit-a sfintui !*
adunare. Oamenii aflaţi in faţa căminului cultural ce Ii veni să se ridice, să plece, dar Îşi aminti undi
Ea trecu pe lingă ei repede şi se pomeni in sala aceea se află. Căminul se ticsise de lume. Pe scenă, de-c
tras eră in lături şi li făcură loc intr-un fel respectuos.
dreapta şi de-a stingă sărbătoritei şedeau primul se
mare, cu lumină multă. La început parcă-1 veni să se
cretar al raionului, tovarăşul Vlad, preşedintele co
loc acolo, in mijlocul prezidiului. Oamenii, care cum lectivei, secretarul organizaţiei de partid, brigadieri
retragă, dar treptat ochii i ce obişnuiră. Se îndreptă
şi un străin, un băiat Înăltuţ şi slab. Gălăgia de pine
către un scaun mai spre fundul sălii şi dădu să »e
atunci se transformă în zumzet. Cînd preşedintele li
aşeze, dar cineva o rugă să se urce pe scenă şi să ia
dică mina spre sală, zumzetul se topi.
— Tovarăşi, — vorbi el rar — începem sărbătoarec
noastră de azi. Dăm cuvintul tovarăşului Matei, secre­
cu o înclinare a capului şi ea le răspundea.
Era o adunare anunţată cu vreo două săptămini in
urmă, 'pentru „sărbătorirea unui colectivist fruntaş*. tarul organizaţiei de bază P.M.R. Tovarăşul Matei cat
cuvîntul.
Iar sărbătoritul nu era altul decit mătuşa Limoniţa. desfăcu şalul ca pe-o aripă şi-şi făcu de cîteva or
Mătuşa Limoniţa nu mai auzi nimic. Ii era cald. Iş
Ei îi plăceau adunările, se simţea bine cu lume multă,
mai alee acum, cind venise şi „tovarăşul prim* de vfnt de parcă voia să zboare, ll aplecă apoi pe pre­
şedinte cu urechea spre ea şi-l spuse că se teme cc
la raion, care era tare omenos şi-avea o vorbă ce ţi
ee lipea de inimă. Nu numai ea, toată lumea cind nu cumva să fie frig la păsări.
— Lasă, ţaţă Limoniţă, că am trecut eu pe-acolo
auzea că vine tovarăşul Vkrd, era prezentă la cămin. Tovarăşele sint la posturile lor. Dumneata trebuie nu­
De data asta insă, pe mătuşa Limoniţa o cuprinsese
sfiala. Urma să se vorbească despre dînsa, să lie săr­ mai să asculţi şi să ne povesteşti apoi cîte ceva des­
bătorită şi asta nu-i prea venea la indemînă. pre viaţa matale dinainte şi despre cum o duci acum
Mătuşa Limoniţa se-nscrisese de mulţi ani in colec­
in gospodărie. Ţi-ai scris cuvîntul sau vorbeşti liber \
tivă, chiar de la-niiinţare, şi lucra la ferma de păsări. Acum, chiar că ar fi vrut să plece. Se roşise la faţă
se fîsticise toată. Acolo, la fermă, cunoştea toată or­
ci te va zeci de găini. Ea se gindise atunci să le-aducă4
dinea. Ştia ce să vorbească cu celelalte femei, bc
şi pe-ale ei, să fie mal multe. Preşedintele nu-i ingă-* chiar ou fiecare găină în parte; puierniţele ştia să lc
duiae Insă.. Nu era statut ou, nici nu era nevoie. Şi-acuse ţină curate ca paharul, intra la pui in ciorapi, ca in
li venea să zidă : ce mare lucru erau, «scolo, două­
casa cea mare ; dar aici, ce sâ le spună oameniloi
sprezece găinh cln^ed, acum, ca şefă « fermei de acestora ? Cînd s-o scula in picioare şi s-o vedea sub