Page 21 - Albina_1962_07

gMoeooooceoeroMoooeoeoooeooooMoaoooeooooooooooooooonoopooaoooooocooaooo ocooooooooooaooooeooocoooooer-g
Se împlinesc, la 24 iulie a.c., 55
de ani de la moartea marelui
pictor Nicolae Grigorescu. Cele Poetul comunist
aproape 4000 de lucrări ale aces­
tui iscusit maestru al penelului,
care a ştiut să exprime atît de Nikola Vapţarov
bine în arta sa specificul romî-
La 23 iulie 1942, deci acum două­
nesc, constituie un nepieritor te­ zeci de ani, la Sofia, în faţa plu-
«Ierului profund caracter popular, fiindcă | tonului de execuţie nazist, îşi în-
un
au
sale
zaur,
Tablourile
8 cheie scurta, dar glorioasa sa viaţă,
zugrăvesc realităţile vremii pe în­
8 poetul comunist Nikola Vapţarov.
ţelesul tuturor, cu o inegalabilă
măestrie. Dragostea de patrie, de
tîrguşor situat la poalele
g tr-un
popor este trăsătura precumpăni­ g Născut la 7 decembrie 1909, în-
toare a operei sale care a însem­ 8 munţilor Firin, din părinţi intelec-
nat o cotitură în istoria picturii g tuali progresişti, micul Nikola a cu-
romîneşti. g noscut din cea mai fragedă vîrstă
ine 'de ani în caldă a liniilor de frămîntarc, prin 8 apăsarea exploatării capitaliste. Ne-
8
pina, un var- care vorbeşte înţelesul dinăuntru. voit să părăsească devreme cursu-
care se plirrv- Nu vezi atîtea tablouri corecte, parte. Dar cel puţin acolo unde nu g rile liceale, s-a înscris la şcoala
porţile casei linse, reci, aşa de uscate, de lustrui­ mai ştim ce să spunem şi cum să 8 militară de tehnicieni navali din
i, auzind atî- te, că oamenii de acolo parcă au spunem, să tăcem, să nu minţim". y Varna, pe care însă n-a absolvit-o,
zar“ yestit, a fost nişte păpuşi de lemn date bine Grigorescu era poet nu numai cu g neputîndu-se integra regimului
la strung ? Exactitatea strică, nu-i penelul, ci şi cu vorba. „Să nu min­ 8 prusac de înjosire a omului impus
i întrebat ma-. totdeauna adevărul"— ţim", era nu numai un îndemn la g elevilor de către comandanţi. Firea mele. Nu voi cere nici o graţiere", 8
★ studierea adîncă a vieţii, ci şi o re­ g lui meditativă, visătoare era atrasă Vapţarov şi vajnicii săi tovarăşi g
uns omul. Aţi privit cîndva „Curte ţără­ plică aspră dată mîzgălitorilor lipsiţi 8 mai mult de poezie. Realitatea cru­ au căzut seceraţi de mitralierele 8
i întrebat ne- nească", această capodoperă de ex­ de pasiune şi de talent. ţi dă a epocii în care a trăit cerea fasciste. Ei au căzut cu faţa la duş- 8
dîndu-şi re- presivitate ? Pe prispă," ţăranul slab ★ 8 poeţilor nu numai rime şi imagini, man, cîntînd pînă în ultima clipă 8
este vorba, a şi trist cu picioarele atîmînd istovi­ Afară s-au ridicat norii. Soarele 8 ci şi participare activă la lupta înaripatele versuri din balada ma- 8
— l-a privit te. Alături cîinele, înţelegător parcă intra în voie pe marea fereastră a g maselor revoluţionare împotriva relui poet bulgar Hristo Botev : „A- g
i i-a spus : şi el. Şi pe gînduri, nevasta. In atelierului. Casa, unde odinioară 8 fascismului şi a tiraniei capitaliste. cel care cade pentru libertatea po- 8
c“. Şi fereas-- 8 Un astfel de poet-ostaş a fost şl porului său, acela nu moare !“ 8
Fusese de g Vapţarov, militant neobosit pentru Jertfa lor n-a fost zadarnică. Peste jj
dul artistului 8 triumful libertăţii şi instaurarea u- doi ani, la 9 septembrie 1944, liber- 8
u-se definitiv, 8 nei orînduiri sociale drepte. Vapţa- tatea pentru care şi-au dat viaţa, 8
rgentului de g rov chema pe toţi confraţii săi să avea să-şi înalţe, biruitoare, steagul y
nga uşii, cum 8 se integreze în marele front popu- de purpură şi în această aureolă 8
tablourile, 8 Iar condus de partidul comuniştilor. poetul comunist Vapţarov avea să 8
sri îţi desfată | Ii îndemna pe poeţi să se apropie şi intre în conştiinţa şi în amintirea g
măreţ peisaj g mai mult de sufletul poporului obi- lumii eliberate de fascism. Numele 8
i ce în ce mai 8 dît spre a lupta împreună cu po- lui e azi preţuit pretutindeni, iar g
:a de reverie porul pînă la zdrobirea definitivă a cuvîntul său scris răsună şi după 8
ri uşoare ca 8 agresorilor hitlerişti care invadase- moarte, mereu actual, chemînd toa- Ij
care se des- 8 ră şi robiseră Europa. te popoarele lumii la vigilenţă, pen- g
luminoasă, a | Poezia lui Vapţarov pătrunsă, tru ca noaptea fascistă să nu se 8
veşte : e o zi g după modelul lui Maiakovski, de mai repete niciodată. §
>imţi răcoarea | spirit de partid şi de profundă In anul 1952, Consiliul Mondial al 8
care se des- | dragoste faţă de patrie, a contribuit Păcii conferea post-mortem medalia 8
intează vie şi 8 din plin la deşteptarea şi mobiliza- de aur, eroicului fiu al poporului
decît o aţin- 8 rea maselor. De altfel, chiar viaţa bulgar, pentru abnegaţia cu care s-a g
g lui Vapţarov oferă un strălucit dăruit celui mai înalt ideal al ome- 8
1 sinagogă, de 8 exemplu de imbinare a acţiunii cu nirii : pacea. Medalia a fost înmî-1
>re ! Dar acel 8 gîndirea, de contopire a propriei nată bătrînei Elena Vapţarova. g
mbră ? E doar g sale vieţi cu aceea a poporului. mama poetului, de către Kosmo- 8
, nasul, ochii NICOLAE GRIGORESCU Car cu patru boi 8 Căzut în mîinile Gestapoului şi demianskaia, mama Zoiei, eroina ma- jj
şi totuşi cîtă 8 torturat în mod bestial, Vapţarov relui popor sovietic. °
rele cu boi, curtea vraişte, cîteva păsări şi un fusese „Hanul cărăuşilor" e nouă. o sfida pe vrăjmaşi, spunînd încă Intîlnirea celor două mame de e- 8
a depărtarea porc jigărit, cerînd laolaltă mîncare. Arsă în 1918, a fost refăcută în anii 8 înainte de a se pronunţa sentinţa roi, capătă semnificaţia unui măreţ * *
vie, care se Tristeţea e acolo strigătoare. g de condamnare : „Am trăit deplin simbol : umanitatea să vegheze pen- jj
mte, în carele noştri după macheta fostului ucenic 8 conştient că îmi servesc patria. De tru ea negura barbariei să nu se 8
al lui Grigorescu. Burghezia înmor-
in pădure ori Dar „Vechilul" ? Cîtă ură pune mîntase definitiv amintirea şi nu­ | aceea nu regret nici una din faptele mai întindă niciodată peste lume. §
ănaşul“ care artistul în acest chip hîd. Vechilul mele acestui loc de creaţie a artis­ 8
i sale. Iată, e scurt, îndesat, cu ochii mici sfre­ 8
. s-a oprit ca delitori, de viezure, cu buze groase tului. Dar cum şi cine mai garanta 8 CI J V I N T I
Nicu
8
asemănarea
leită a casei ?
l-a zărit pe şi nas teşit. Totul la el vădeşte nu 8
numai urîţenia fizică, ci şi răutatea Goage, un om cu părul alb, cu 8 Sînt cuvinte ce-nfrîng şi-ţi Iată, stai în obezi ferecate
şi cinismul, linguşeala faţă de stă- zîmbet cuceritor a scos de sub haină 8 răstoarnă şi prin cap gînduri multe-ţi
pîni şi sălbăticia faţă de ţăranii ex­ macheta lui. Lucrată cu migală şi 8
are „Păsteri- ploataţi. dragoste de artist, îndelung : 8 chiar şi platoşa inimii, grea. roiesc
, abia r-eio- — Iat-o. a zis el. Era identică. Şi otravă în inimă toarnă şi auzi un cuvînt: l i b e r t a t e !
Le ştie acolo ★ cu duhoare stătută şi rea. II auzi şi tresari omenesc.
la ce se gîn- „...îmi spun unii că poetizez. Nu Nicu Goage fusese ucenicul lui
'ierde în altă ştiu bine ce-i asta, dar bănuiesc ce Nicolae Grigorescu. Şi trădarea, şi ea cuvîntează... ...Şi în cîmp, pînă-n zare,
■ut. E abia o trebuie să fie în gîndul lor. Că n-aş Pe baza machetei şi a amintiri­ Cînd cuvîntu-i năpraznic l-aud departe
ră un zîmbet încerca să fac mai frumos decît na­ lor pe care el le-a păstrat cu sfin­ faţa mea ca sub pumni îl şi vezi, parcă-n faţă-l şt ai.
cepul de vis. tura. Hm ! A r fi neghiobi cei care ţenie, casa a fost clădită întocmai sîngerează L i b e r t a t e , acest libertate,
cred că pot retuşa opera naturii, dar şi mă mistui şi ard şi sînt crud. cînd l-auzi, cînd îţi sună în grai,
at niciodată, aceia numai artişti nu sînt... Eu cum era cînd trăia marele artist. Insă nu despre ele voi scrie — îţi şi duci peste fruntea ta pală
din viaţă, a aleg, nu corectez. Fac ce-mi place S-a respectat cu stricteţe fiecare a- căci mi-e sufletul tînăr şi drept. mîna-n păr, ca de vînt resfirat. 8
8
mie, ce corespunde sufletului meu. mănunt în parte, reconstituindu-se Aer bun şi curat să adie, Un cuvînt ce şi găru-ţi răscoală. 8
aina care dă O I Sînt atîtea lucruri frumoase în totul cu grijă, astfel că vizitatorul nu duhori să te-năbuşe-n piept. Un cuvînt — nu-i aşa? — minunat. 8
nul şi culoa- natură. Unde nu putem noi urca nu 8 8
>r — spunea pînă la ea, dar pînă mai aproape are o imagine exactă a cadrului în
)-i mişcarea, măcar. Oricît ne-am strădui, rămî- care a trăit şi a lucrat marele pic­ g Prezentare şi traducere de VICTOR TULBURE jj
i-i palpitarea nem departe sub adevăr, foarte dc- tor. &OOOOOOOOGOOOOOOOOOeOOOOOOOOOOQOOOOOeOOOUO3OCOOOOOOOOOOOOOCOOOOOOOOOOOCOOOOa3OOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOO0â
CONSIDERAŢIE 3 CONSIDERAŢIE CONSIDERAŢIE 5
iţele astea de ochi, se topeşte, cade jos. Şi pe uimă care semăna a îndemn. îşi întoarse capul către sală. tor, de pildă ca pe-o frunză proaspătă de mintă rece.
», ei nu ştiu cine a iost ea 7 Ce să le spună î Că Ochii aceia, sutele acelea de ochi nu i se păreau începu să vorbească rar, cuvintele aproape topin-
fost o văduvă cinstită, săracă 7 „Pre(ul cinstei şi străini, o încurajau, o învăluiau cu priviri calde, în­ du-i-se în tremurul vocii.
sărăciei îl cunosc şi alţii'. Că pe vremuri, îi era ■ crezătoare. Pentru ei, ea era un om la care priveau — Tovarăşi 1 Cum am trăit, ştiţi.» şl ştiţi şi cum
[şine să iasă în lume, fiindcă era numai trenţe 7 1 cu respect, cu consideraţie. It veni în minte acest cu­ trăiesc. Dacă-mi place ceva la colectiv, îmi place că
ă rari urau cei care o întrebau de sănă- , vînt : consideraţie. Ii repetă de vreo două ori în gînd. am şi eu consideraţie.
■te, oare o socoteau om 7... Toate astea au fost, e-au • Il auzi ca şi cum ar ii venit de undeva din afara el. In sală se făcu tăcere. Sutele acelea de ochi pri­
mi, le ştiau oamenii. Şl acum 7 Ce, ei nu ştiu, nu Ii suna în ureche frumos, ca un sunet de vioară. 11 veau spre ea întrebători.» Chiar în prima bancă, o
*d 7 Băiatul î-i la Hunedoara, maistru la furnal. E repetă din nou. 11 simţea în gură ca pe ceva răcori- I ' văzu pe Aglaia lui Baciu, cum duce mina etîngâ la
>va să fii maistru la furnal I Caea 1 s-a învechit, că gură, cum ochii 1 se deschid mari şi cum îşi întoarce
>ai a ridicat-o acum şapte ani. Şi celor care i-au capul încet către cineva din sală. Ii veni să strige
scut pragul şi au întrebat-o de unde are atîtea lu­ tare : „Tu, Aglaie t Şl tu ai consideraţie*. Tuturor vroia
nii, nu le-a spus că toate prin munca ei le-a făcut 7 să le spună că au consideraţie... Işl stilase au dinţii
ru ei nu ştiu că prin munca în gospodărie a ajuns buza de jos. „Ce mai vor oare 7*
rlndul oamenilor 7 Dacă ar fi dus-o în alt sat, unde — Explică oamenilor, auzi vocea tovarăşului Vlad,
0 cunoaşte nimeni, ar fi luat viaţa ei pas cu pas şi ce înţelegi dumneata prin consideraţie.
-ar fi spus-o ca pe-o poveste, dar în faţa celor care Il privi. Faţa lui Vlad era scăldată In zîmbet. Nu
cunoşteau de cînd deschisese ochii, nu mal avea se gîndise că nu ştiu toţi ce-i consideraţie. E o vorbă
1 să spună. Pe urmă, îl mai vedea şi pe tinerelul pe care nici ea nu o ştia de mult. Uită-te, la asta nici
:ela străin, însemnînd Intr-un carnet tot ce spuneau ea nu se gîndise. Să le spună că-i o vorbă nouă, fru­
■1 care vorbesc... „Ce-i merge mina ! Trebuie să fie moasă, care a venit in sat ca o sărbătoare, ca un
» la vreun ziar, ceva"». îşi aduse aminte că astâ- cîntec şi şi-a luat locul cuvenit în inima oamenilor.
amnâ tot aşa venise cineva de la ziar, o fotogra- „E ceva frumos". Dar trebuie să le spună ce în*
ise şl-1 pusese o mie de întrebări. Ii răspunsese la seamnă vorba asta. In geamul ei de-acasâ avea un
ate pe rînd şi peste cîteva zile apăruse un articol ghiveci c-o muşcată mare de-un metru care înflorea
ziar şl poza ei. Dacă ştia atunci c-o fotografiază toată iarna. Făcea nişte flori roşii ca sîngele. Mulţi,
Xr fi îmbrăcat mai frumos, că avea cu ce, dar n-a cînd treceau pe drum, se opreau o clipă lacului, s-o
ut. Ziarul 1-avea acasă, îl păstra într-un şervet cu- privească. Şi ei tare mult îi plăcea că oamenilor le
t în dulapul cel nou, să i-1 arate şi băiatului, cînd plac florile. „Da, da, aşa-i.» E ca o floare ăin
veni. Bine, dar atunci era singură, nu faţă de atîta glastră... ceva care trebuie îngrijit". Se gîndise prea
ne.
işi aşeză o şuviţă de păr alb sub barişul negru, mult. „Şl uite că toţi aşteaptă".
— Ce-i aceea consideraţie 7 — înghiţi o dată un nod
’Oi trecu cu degetele peste ochi şi peste colţurile şi vocea îi deveni limpede. — E ceva frumos l E ca
iii. îşi simţea limba uscată de parcă mîncase peşte
rat. Terminase acum de vorbit unul dintre briga- o floare din glastră... E-aşa, cînd un om se uită la
un om, ca la un om. Adică aşa... uite, cînd mă văd,
sri şi din sală răsunară iarăşi aplauze. In clipa
eea, Limoniţa simţi o greutate care o apăsa In oamenii îmi zic toţi : „Bună ziua, ţaţă Llmoniţâ... Ce
aun. mai faci 7“ Asta-i!
Ar fi putut vorbi de aici înainte şl un ceas, dar în
îşi simţi cotul stîng strins de o mînâ care o ridică sală izbucni un ropot puternic de aplauze şi mătuşa
sus. Privi la tovarăşul Vlad şi văzu în ochii lui ceva Limoniţa se aşeză liniştită pe scaunul el.