Page 14 - Albina_1962_08

Şi oricum a r încerca M atei să-şl părăsească pro­ în fel şi chip să o scoată la capăt, se certa cu toată
priile gînduri, ele se învălm ăşesc tot m ai m ult. P ri­ lum ea. Se betegise de-o m ină şi începuse să bea
veşte în zare, poate să dea totul uitării. D ar părul şi să fum eze m ahorcă tare de-i putea şi urm a d e -a-
ro tat stă ca un m artor al aducerilor am inte tîta tutun.
11 vede ca acum pe bătrînul lui tată, Vasile U - Curelele de păm înt din B utoara au răm as moş­
drea, zbătîndu-se în neştire la rădăcina pomului. ten ire celor doi, lui M atei şi Mite, şi tot m oştenire
O ri de cîte ori îşi am inteşte de el, trece în fruntea au răm as şi certurile n eîn trerup te din prim ăvară
aducerilor am inte această întîm plare u rîtă cînd pînă în toam nă. De se încum eta să crească ceva
ta tă l.se zbătea trăgînd să m oară la um bra părului recoltă pe bucata de păm în t de zece paşi d in tre
pădureţ. El era flăcăiandru pe atunci. Plecase din m ejdine, unul dintre ei, mai grijuliu, o culegea pe
noapte cu vitele să le pască pînă la prînz şl apoi să furiş. Strîngeau porum bul crud, num ai bun pentru
dea fuga în B utoara la m uncă. Pe drum , cînd se fiert, şi se strigau „hoţi” în văzul lum ii, zvîrlind
înapoia cu vitele de la păscut, a auzit de la o fe­ unii în alţii cu ce le venea la îndem înă. Se certau
meie, ce i-a ieşit în cale, că pe ta-su l-au om orît fem eile cîte o ju m ătate de zi, ocărîndu-se am arnic.
ai lui Nenciu. M atei a lăsat vitele şi a fugit în tr-a - „Ii, ce u rîtă viaţă am m ai tră it noi cei s ă ra c i!
colo, de-a dreptul peste cîmp. Lîngă păr, se auzea A devărată batjocură, nu v iaţă”, se scutură M atei
de departe zarvă de voci neînţelese. B ătrînul zăcea scuipînd cu scîrbă în tr-o parte.
în tr-o băltoacă de sînge plin de vînătăi. O lovitură a •
zdravănă îl crestase în frunte. Din ran ă se scurgea M atei dă tot m ai ra r cu sapa în păm întul rea­
o şuviţă de sînge roşu. Avea căm aşa plină de pă- văn. Sim te o m oleşeală în tot trup ul ca o durere
m înt umed, picioarele răşchirate îi trem urau în tr-o m ută : am estec de ceva ruşine şi team ă de singu­
băltoacă gălbuie. M am a iui M atei se jelea frîng în - rătate. In ju r n u -i nim eni. U ndeva m ai in faţă, se
du-şi părul. O fem eie cu faţa albă şi tristă, pe care
el n-o cunoştea, tu rna apă d in tr-u n ulcior ştirb aud voci, apoi se pierd şi ele în depărtare, tot
peste tru p u l bătrînului. M atei s-a aplecat deasupra m ai stinse. Soarele e sus şi aruncă fără m ilă razele
tatălui, l-a învelit în sum an şi a cerut sprijin co­ în creştet. Sim te că-i e sete. Un fior îl fulgeră prin
pilului lui B ruciu să-l aju te să-l care acasă. A cesta oase. C ată în jur.
s-a încum etat să-i dea sprijin, strîm bînd din nas la — U nde sînteţi, m ăi oam eni ? — încearcă el să
gîndul că pierde un conac de m uncă. D ar trebuia
să-l aju te la nevoie şi l-au dus am îndoi acasă. M a­ strige tare.
ria, m am a lui M atei, s-a sculat şi i-a u rm at p lîn- D ar strigătul îi e slab, fără vlagă, aşa că n -are
gînd, fără lacrim i, după ce a av u t însă grijă ca ţă ­ cine să-l audă.
Povestire de TUDOR BÂRAN ruşul gros de salcîm să-l aşeze la locul lui de m ai începe să dea cu sapa tot m ai tare şl m ai des.
înainte. O am enii priveau m iraţi, în tăcere, cum
M aria izbea cu un pietroi în lem nul rotund ce se C urînd, aude în faţă ţăcănitul altor sape. A scultă
scufunda în păm întul moale. Că asta era pricina. aten t şi ceva parcă îl înviorează, aşa că izbeşte to t
O am enii se inşiră de-a lungul potecii, ferindu-se B ătrînul Ion N enciu avea o curea de păm înt care
de rouă dim ineţii. M atei U drea m erge în frunte. ar fi trebuit să pornească o d ată cu celelalte din m ai repede cu sapa în păm întul negricios. P rin tre
A lături de el e băiatul lui Pisoi. Cei doi au vorbit dreptul părului. D ar el n-o zicea pe asta. Ţinea una porum bi se vede un om, apoi altul şi încă altul,
o vrem e, după care M atei s-a lăsat păgubaş şi a şi bună că taică-su i-a lăsat cu lim bă de m oarte Ii sim te cum se apropie tot m ai m ult şi parcă a­
început să fluiere. O nevastă tîn ără povesteşte des­ că părul îl sădise el pe păm întul lui şi că de aici leargă în întîm pinarea lor. O bucurie lăun trică ÎJ.
p re un vis u rît şi întortochiat ca toate visele: ba se cu încă zece paşi m ai spre pădure, se lasă m ej- cuprinde ca după o boală lungă şi grea. Vede feţele
făcea că-i m urise nu ştiu cine, ba că era m ireasă, dina. V asile U drea, însă, punea în fiecare toam nă
îm brăcată în rochie albă ca spum a laptelui, cu şi prim ăvară ţăruşul în dreptul părului, să se vadă oam enilor care se apropie ascunşi de după rîndu*
pete negricioase. bine că de aici începe locul lui. Aici păm întul era rile de porum b, apoi îi desluşeşte m ai bine : uite.
— Ba eu aş zice că ai m încat m ult aseară, m ăi răscolit o bună bucată ba de unul ba de altul. Cine M ite urm at de Iancu lui Pisoi şi de A nica, toţi trei
M ărie-fată. şi ţi-o fi căzut cu greu, aruncă o vorbă ieşea prim ul la arat, băga sub brazdă, fără m ilă, înşiraţi pe rîn d u l de porum b pe care îl muncesc,
Dincă, supărat că n -are cu cine să schim be o vorbă grîul vecinului, ca apoi cel ce venea pe urm ă să
m ai acătării. strice iar sem ănătura. B ucata de păm înt răm înea venindu-i în ajutor.
Şi Dincă se dă un pas în lătu ri din potecă, cău- astfel an de an fără rod. N um ai vrajb a creştea în — H aide m ăi M atei, ce naiba te to t moşm ondeşti,
tînd în şirul oam enilor un loc de unde să închege voie. că doar ţi-o fi şi ţie foam e I îl zice Mite.
o discuţie. A stat b ătrînu l toată vara în pat, betejit de lo­ M atei priveşte la oam eni, zîm bind cu toată faţa,
G rigore şi N enciu se ceartă în toată legea, cău- v iturile năpraznice date la nim ereală de copiii lui
tînd sprijin la cei din jur. Văzîndu-1 pe Dincă, G ri­ Nenciu, trei vlăjgani unul şi unul. Ieşea din casă încă palidă. Scuipă în palm e şi răsuflă uşurat, în*
gore sare cu vorba : doar cînd trebuia să m eargă la tîrg, la judecată, viorîndu-se. Soarele parcă n u m al arun că raze în
— Ia num ai ascultă, frate, ce-1 dă prin cap lui dus cu carul din miez de noapte, să aibă tim p boii creştet.
Nenciu. îm i zice el m ie că Spania are capitala la să străb ată drum ul... Pornesc alătu ri spre um bra părului rotat. S înt
Lisabona. Vai de mine, băiatule, d ar proastă carte „D e-ar tră i tata, astăzi, să vadă cum s-au schim ­
ai în v ăţat la şcoală, se adresează cu m irare în glas b at lucrurile, încearcă M atei să schim be firul g în - toţi aici. G rigore taie cu un cuţit lung o felie dintr-o
din nou la Nenciu. — Eu zic că-i M adridul, tu nu­ durilor, să m ă vadă m ergînd la m uncă îm preună pîine m are. A nica întinde pe verdeaţa din ju ru l
m ai pe ailaltă o ţii m inte din toată geografia. cu M ite N enciu şi cu ceilalţi, laolaltă frăţeşte... să pom ului o batistă înflorată, netezind-o frum os cu
Dincă priveşte cînd la unul cînd la altul, făcîn- vadă şcoala cea nouă şi căm inul, o m îndreţe de
du-se că nu pricepe prea bine despre ce este vorba, căm in, dispensarul”... m îna, ca Iancu să-i vadă m ai bine florile de am ici.
d ar se vede treaba că nu ştie să răspundă. D ar gîndurile se înfiripă din nou, aducîndu-i în M atei se aşează alătu ri şi m ănîncă cu poftă, ca toţi
„De, Dincă, frate — îşi zice în gînd — dacă nu te m inte trecutul m ohorît. ai lui, în liniştea şi pacea cîm puluL
ocupi un pic m ai m ult de tine, ce să-ţi fac ? Ai ...M atei era încă mic şi n-av ea cum să se răz­
bucate în ham bar, destule, ai casă nouă de se-n - bune. G îndul de a nu se lăsa batjocorit nu-1 p ără­
v îrte după soare nu alta, nevastă vrednică, doi sea însă cu una cu două. S-a răzbunat în tr-o seară.
copii la şcoală. Toate bune. D ar pe la căm in, nu A aşteptat pe prispă, cu gînd ascuns, să se lase
prea dai. băiatule. N -ai şi tu acolo în casă cîteva m ai bine întunericul, apoi s-a fu rişat pe m argine
cărţi ca G rigore, să m ai citeşti. Dai drum ul la ra ­ de şosea, ca un hoţ, pînă la casa Nencilor. Cînd B il n i ea
dio doar atunci cînd afli din program că-i zice o s-a apropiat m ai bine, s-a pitit după gardul de
doină M aria L ătâreţu. Cînd a venit directorul că­ scînduri rare şi a zvîrlit cu două pietre m ăricele,
m inului şi te-a rug at să m ergi în tr-o seară la „o una după alta, în ochiul de geam al căsoaiei, de
călătorie pe h a rtă ”, ai zis că te duci şi nu te-ai unde se strecura afară o lum ină gălbuie. A auzit
ţin u t de cuvînt Acum, n-ai decît să taci chitic, în bine, după zornăitul sticlei, cum una din pietre a, Păzea stră in e oi c în d v a p e m a n ta .
potecă” Ştia ză p e zile să le în fru n te
— Haide, mă. ce stati în drum ? — îi îndeam nă izbit în plin. Apoi a fugit cît l-a u ţin u t picioarele, Ca D ochia din b a sm ele noastre.
cineva din urm ă. u rm at de lătratu l prelung al clinilor şi de în ju rătu ­
V rem ea o cîntă rea du p ă zări, d u p ă astre,
Vreo p atru băieţandri roiesc în ju ru l lui P ă tru rile şi blestem ele Nencilor.
al lui G anea. centrul înaintaş al echipei de fotbal, A doua zi, s-a întins veste in sat că cineva a d at C înta din fru n ză d o in e stră b u n e
care le spune cîte-n lună şi-n stele despre jocul cu pietre în casa lui Nenciu. Şi M atei n-a tă c u t: Ca oile să se a d un e
cu echioa din Scoarţa, pe care au învins-o pe teren Şi-n ju ru -i să pască.
propriu cu m ulte goluri, de s-a su părat preşedin­ a scăpat o vorbă la o vecină cum că o să le spargă
tele de acolo pe ei şi nu le-a mai dat m aşina să-i şi capul. B ăieţilor Iul N encţp a tît le-a trebuit. L -au F ocul şi-l ap rind ea cu c rem en e şi iască
aducă acasă, aşa cum le promisese. prins în vie, la Cerăt, şi l-au b ătu t bine în văzul L ingă v reu n brad c ă ru n ţit de ză p ezi
A junşi la tarla, privesc cu toţii m ai întîi lanul lum ii, de-i era m ai m are ruşinea decît durerea.
de porum b, apoi. fără alt îndem n, se înşiră la ca­ B ătrînul Vasile U drea a m urit după cîţiva ani. oa şi ca.
păt de rînd N u se tem ea
A p ierit şi N enciu ăl bătrîn, tot sărac lipit păm în-
Sapele se ridică ritm ic, scînteind sub prim ele C ă brad u l căruia-i în că lzea rădăcinile
tului.
raze ale soarelui. O am enii înaintează pe urm ele
M ite devenise aspru, ca un cline hulit, se zbătea în tr-o zi îi v a p e c e tlu i cîn tu l şi m îin ile.
praşilei m ecanice viate cu o zi înainte, pierzîndu-se
tot m ai m ult în lanul de porum b ca în tr-o pădure B unica m ea n u se tem ea.
tîn ără şi deasă In tr-o zi, p e m oină
Spre prînz. M atei U drea se îndreaptă de spate şl
O ile-au coborî t d in m u n ţi fără doină.
priveşte in zare. De ju r-îm p reju r, întindere cît vezi
cu ochii. Covoare de porum b, floarea-soarelui şi F runza din oare cîn ta a pălit.
sfeclă de zahăr se orînduiesc în form e geom etrice A u p ierit
regulate şi odihnitoare, prelungindu-se de-a lungul
C rem en ea şi iasca p rin tre cărbuni
costişei, urcînd pe Dealul M are, ca dincolo să co­
O am en i buni.
boare m ai departe spre albia Hodinăului. De acolo
începe hotarul colectiviştilor din Scoarţa. Undeva, B unica n-a m urit.
in cimpie. işi conturează coroana stufoasă un păr
D oinele i-au răm as m ai d ep a rte
pădureţ bătrîn.
Ca un c în t fără m o arte
Mai în stingă, la o arun cătură de băţ, trebuie să
fie o salcie butucănoasă tot atît de bătrînă. D ar n u D ăinuind p rin tre brazii bătrîn!
se vede. poate din pricina porum bului înalt. In tre
Şi în n o i, cei ce sln te m stă p în i
salcie şi pomul rotat, a fost un ţăruş din lem n de
salcim. Cu mai bine de trei ani în urm ă, M atei l-a P e-n tin derile aceste
scos şi l-a pus pe foc. A stat la gura sobei, plin D e la şes pîn ă -n creste.
de gînduri, şi a privit cum se m istuie lem nul poc­
Iar v e c h iu l d rum b ă tă torit
nind uşor. Ştia el de ce o face.
M atei priveşte în zare şi privirile i se aţintesc C în d va
tot mai des spre pârul m are si um bros. Colectiviştii D e buna m ea
i-o iau înainte unul eîte unul. Cineva, în trecere, E astăzi su ito r şi în s o r it:
îl îndeam nă să nu uite de m uncă D ar el n-aude.
M ioarele-n ciopor
Dind cînd în cînd. m ai izbeşte cu sapa în păm întul
umed. fără chef. O m oleşeală îi furnică prin oase. S în t ale co lec tivei,
Ar vrea să doarm ă un somn lung şi liniştit, să uite A le tuturor.
de aducerile am inte ce-1 cuprind răscolitoare, ca
un şuvoi de apă tulbure. Dar cum o să doarm ă în MARTA ALBOIU
plină zi cînd lum ea e la m uncă ? Nu. asta nu se
poate.