Page 36 - Albina_1962_08
P. 36

■re»
                                                                                                                AVeşleruI  gospodăriei
                                                                                                     Cînd  zorile  se-nalţă  peste  sat,   Şi  de  pe-acum  începi  a  i
                                                                                                     Prind  s&  clipească  boabele  de  rouă   In  vistieria  noastră  mili-
                                                                                                     In   peisajul  cîmpului bogat         Comori  pe  care  noi  le  voi
                                                                                                     Îm prospătat  de-o  răsuflare  nouă.  Adăpostite-n  grajduri  şi
                                                                                                     A   dăltuit  un  meşter  priceput     Clădind  în  luminoase  di;
                                                                                                                                           Deschizi  în  casa  anilor  f
                                                                                                     Pe  pînzele  albastre  şi  tihnite    (#,  să  cuprinzi  cu  ochii  1
                                                                                                     Imagini  vii,  ce  nu  le-am   cunoscut   Meşter  iubit  din  colectiv:
                                                                                                     'Alt’dată  pe  ogoare  peticite.
                 I n   g o sp o d ă riile  co lec tive  de  p e  litoral,   se p te m b rie ,  iar  ţă ra n u l  p ierd ea   cu   căra­    Pe  coperiş  de  trainice  z
                                                     tu l  şi  s c u tu r a tu l  sn o p ilo r  ca m   o   tre im e
                p ro d u c ţiile   p la n ific a te   la  h ecta r  a u   fo s t                                                           Cu  gîndul  călător  pe-nti
                                                     d in   sărăcăcioasa  lu i  recoltă.             M ortarului  dînd  formă  şi  alint
                d epăşite  cu  su te   de  kilo g ra m e.  C o lectiviştii                           Mai  m indră  ne-mplineşti  gospodăria,   Mai  zăboveşti  o  clipă  şi
                a u   liv ra t  sta tu lu i  m u lte   to n e  de  grîu   în                         Din  plinul  azi,  spre  mîine  chibzuind   Că  n-ai  ştiut  cît  de  frumi
                p lu s,  iar  ta  ziu a -m u n că   s-au  p u tu t  re­  Soiuri                     Cînd  mînuieşti  canciogul  şi  mistria.  CRIŞAN  CONSTAN
                                                     de  mare  productivitate
                p a rtiza    c a n tită ţi  m a i  m a ri  d e c ît   cele
                p revă zu te.  L a  îm p ă rţire a   a va n su rilo r  de
                40  la  su tă ,  sacii  au  fo s t  m a i  grei  şi  oa­  P a rtid u l  a  p u s  în   fa ţa   o a m en ilo r  m u n ­
                m e n ii  au  d is c u ta t  g o sp o d ă reşte   d esp re   cii  d in   a g ricu ltu ră    sarcina  ca  în trea g a
                to a te  a ceste  lucru ri.  Ca  fa c to r  h o tă rîto r,   su p ra fa ţă   c u ltiv a tă    cu   grîu   în   to a m n a
                                                     lu i  1962  să   fie   în s ă m în ţa tă    cu  se m in ţe
                ei  p u n    la  tem elia    su ccesu lu i   o b ţin u t
                                                     selecţio n a te  d in    so iu rile  cu   p ro d u c tiv i­
                a g ro teh n ica    în a in ta tă .   P re tu tin d e n i  se
                                                     ta te  ridicată.
                tra g    în v ă ţă m in te ,   m a n ife s tîn d u -se    o
                                                       L a   G.A.C.  „ V asilescu  V a sia “  d in   c o m u ­
                g rijă   d eo seb ită   p e n tru   asigurarea  recol­  na  23  A ug u st,   ca n tita te a   necesa ră    de
                te i  viitoare.  P înă  la  eliberarea  te re n u ri­  să m în lă    a  fo s t  a sig u ra tă    în   în tre g im e
                                                     d in   p ro d u cţia   proprie.
                lor  c u ltiv a te   cu   pră şito a re  g riu l  ră m în e
                                                       „ S în te m   în   al  patru lea   an,  sp u n ea   p re­
                su b ie c tu l  nr.  1.  P oate  că  n icio d a tă   n -a u
                                                     şe d in te le   Ş te fa n   T ruşcă,  de  c în d   o b ţin e m
               ■  fo s t  co le c tiv iştii  a tît  de  fa m ilia riza ţi  cu               I
                                                     la  so iu l   S a n    P asiore  p este  4  to n e   la
                agro teh n ica   su p erio a ră   a  g riului.  In   ju ­  hectar.  Ca  şi  B ezo sta ia   şi  T riu m p h ,  S a n    i  $3
                ru l  selecto a relo r,  au  loc  a d evă ra te  d ez­  P a sto re   m erg e  la  n o i  de  m in u n e.   In
                b a teri  pe  a cea stă    tem ă .  S e   cu n o sc  to t   1959,  a m   în s ă m în ţa t  cu  a cest  soi  n u m a i
                fe lu l  de  a m ă n u n te :  cît  a  d a t  cu ta re  solă.   1.000  de  m e tri  pătra ţi.  In   1960,  l-a m   ex­
                care  este  so iu l  cel  m a i  tim p u r iu ,  c u m    tin s  pe  4  hectare,  în   1961  pe  10  h ectare,
               p o t  fi  sfă rîm a ţi  b o lo va n ii  pe  tim p   sece­  iar  a cu m   a m   a ju n s  la  80  hectare.   E ste    li
                tos.  Ş i  co n clu zia   este  aceeaşi  p este  t o t :   d re p t  că  a m   fă c u t  şi  cîte  zece  lu cră ri  m e­
               p u te m   fa ce  m a i  m u lt,  v o m   avea  reco lte   ca n iza te   ca  să  a sig u ră m   c o n d iţii   b u n e    P a z n i c u l  d e  zi
                şi  m a i  bune.                     p e n tr u   sem ă n a t.  G riul  de  so i  cere  şi  lu ­
                                                                                                                                         Nici  vorbă  că  toată  lume
                                                     cru   to t  de  soi.  E fo rtu rile   ne-au  fo s t  ră s­  Cînd  Feder  Niclos  s-a  întors  din  război,   cu  primirea  lui  Niclos  în
                 Carnetul  preşedintelui             p lă tite.  P lanul  l-am   d ep ă şit  cu  521  kg.  de   vestea  s-a  răspîndit  în  tot  Becicherecul  Mic.  Niclos  a  fost  numit,  chiar  d
                                                     grîu  la  hectar.  A m   p u tu t  livra  sta tu lu i  31   —  S-a-ntors  Niclos.  Ciung  s-a  întors...
                                                                                              Pe  Niclos,  bărbat  în  floarea  vîrstei,  îl  slu­  nic  de  zi  la  sediul  gospod
                                                     de  to n e  în  plus,  iar  la  ziu a -m u n că    a m
                                                                                             ţise  războiul...                         luat  însă  o  sarcină:  acee
                 C o m u n istu l   M a m u la ş   M u cenic,   p re­  re p a rtiza t  0,800  kg.  de  grîu  m a i  m u lt  d e­       grădinei  de  flori.
                                                                                              Vara,  Niclos  rămînea  acasă  să  aibă  grija
                şed in tele  G.A.C.   „ P artizanul  R o şu "  d in    c ît  fu se se   sta b ilit  iniţial".  orătăniilor.  O  ajuta,  cît  îl  ţineau  puterile,  pe   Veţi  spune  poate  că  asta
                T echirg h io l,  are  u n    ca rn et  ce  cu p rin d e   A m   a fla t  de  la  b ib lio teca ra   G eorgeta
                                                                                            nevastă-sa,  Katalina,  Aducea  apă  cu  o  sin­  Dar  dacă  mergeţi  la  Beci<
               în   a m ă n u n ţim e    to a te  d a tele  cu  p rivire   V lă d o iu   că  un a   d in tre   b ro şu rile  cele  m a i   gură  mînă  şi  ocolea  drumul  obişnuit  către   unde-i  sediul,  căutaţi  strad
                la  d esfă şu ra rea   m u n c ilo r  în   g ospodărie.   le c tu ra te    în   a cest  an,  la  to a te  cele  o p t   fîntînâ,  ca  să  nu  se  întîlneascâ  cu  oamenii.  tuar  înfloresc,  din  primăA
               N im ic   n u    lip seşte  d in   a cest  ca rn et   pe   cercu ri  de  c itit  d in   sa tu l  de  cen tru ,  a  fo s t   Veneau  copiii  să-l  iscodească:  dă  bruma,  flori  de  toat
               care  l-a  p rim it  în  dar  la  C o n sfă tu irea   pe   cea  in titu la tă   „ S ă m în ţa   să n ă to a să   şi  de   —  Niclos,  unde  ţi-e  mîna ?  unde  este  un  gărduţ  verd
                ţa ră   a  fr u n ta şilo r  a g ricu ltu rii  n o a stre  so ­  so i  dă  reco lte  m ari".  C o lectiviştii  care  au   Şi  Feder  Niclos  glumea,  zicea  că  i-a  tras   om  cu  un  singur  braţ,  und
                cialiste.  U na   d in tre    ru b rici  e  d estin a tă    p o rn it  în  1959  de  la  1.000  de  m e tr i  p ă tra ţi   una  peste  bot  unui  fascist  care,  de  ciudă,  i-a   caţe,  unde  înfloresc  micşu
                ev id e n ţe i  lu cră rilo r  de  fe rtiliza re  a  so lu ­  cu  S a n   P astore,  ş i care  astă zi,  c u m   sp u n ea    jnîncat-o.  Copiii  rîdeau,  dar  Feder  Niclos  se   lucrează  Feder  Niclos.  Mi<
                lui.  S în t  n o ta te   aici   p rem erg ă to a rele  şi   p reşed in tele  lor,  p o t  livra  să m în ţă   de  so i   apuca  apoi  să  le  istorisească  întîmplări  de   tecuţia-i  îngustă,  dar  e  cur
                îngră şă m irtţele  a d m in istra te .  S u p e rfo sfa -   şi  a lto r  u n ită ţi,   în v a ţă   m a i  d ep a rte  cu    pe  front,  care-i  făceau  s-asculte  cu  bărbiile   Dacâ-i  ceri  o  floare  lui
             ;•   tu l  ş i  g u n o iu l  de  g ra jd   s-au  d a t  în  m a ri   to a tă   serio zita tea .  L a  fe l  sta u   lu cru rile  şi   sprijinite  în  pumni,  tăcuţi,  de  parcă  n-ar  fi   ştiu  de  s-o  îndura  să-ţi  of(
                                                                                             fost  ei  cei  care  chicoteau  cît  îi  ziulica.
             [   c a n tită ţi   acolo   u n d e  griul  era  de   u n    în  sa tele  a p a rţin ă to a re   M o şn en i  şi  D ul-   Feder  Niclos  a  rămas  ciungul  satului,  omul   că  a  simţit  el  cum  vin  ui
                verd e  pa l  şi  părea  m a i  slab.  O b serva ţiile   ceşti,  u n d e  g riu l  a  d a t  2.525  kg   la  h ecta r   toarea,  colectiviştii  din  Bi
                                                                                             fără  un braţ,  bărbatul  care  i-a  încredinţat  ne­  aşa  ore  întregi  să  se  odih
                is u p ra   p rem erg ă to a relo r  sîn t  d in tre   cele   şi,  resp ectiv,  2.341  kg.  D e  ce ?  F iin d că   a­  vestei,  coasa.
                m a i  in teresa n te.  D e  pildă,  pe  aceeaşi  solă   ceste  g o sp o d ă rii co lec tive  au  în  fa ţă   e x e m ­  Au  trecut  anii.  S-a  înfiinţat  şi  în  Beciche­  din  faţa  grădiniţei  lui.
                —  în s ă m în ţa tă   în  acelaşi  tim p ,  griul  d in   p lu l  g o sp o d ă riei   de  sta t  M o şn en i  unde,   recul  Mic  gospodărie  colectivă.  Katalina  s-a   Şi  atunci,  Feder  Niclos
             '   so iu l  B-301  a  d a t  d u p ă   b o sta n ă   3.405  kg.   p rin   aplicarea  d esă vîrşită   a  c o m p le x u lu i   înscris  cu  draga  inimă.  bărbatul  fără  un  braţ,  şi-a
                la  h ectar,  iar  d u p ă   p o ru m b -b o a b e   n u m a i   de  m ă su ri  a g rotehnice,  s-a  o b ţin u t  o  pro­  —  De  l-aţi  primi  şi  pe  Nicloş,  aş  lucra  eu   oameni.
               2.650  kg.                            d u c ţie   m ed ie   la  h ecta r  de  3.488  kg.   d e   şi  pentru  el,  numai  vă  rog  să  fie  cu  noi.
                 In tr e    a ră tu rile   a d in ei  şi  în să m în ţă ri.   grîu  !
                te ren u l  a  fo s t  d isc u it  ş i  tă vă lu g it  în   re­  O a m en ii  au  a ju n s  să  cu n o a scă   bin e  p re­
                p e ta te   rîn d u ri.  S eceta   n-a  p u tu t  îm pie-   fe r in ţe le   şi  slă b iciu n ile  step ei.  A u  tra s  în ­  O  fată  subţirică  cu  ochi  negri  de
             j   dica  p reg ă tirea   u n u i  b u n   p a t  g erm in a tiv   v ă ţă m in te   an  de  an,  cu  cartea  şi  ca rn e tu l   tăciune,  măsoară  pămîntul. Toată  ziua
               p e n tr u   se m in ţe .  S -a  o b ţin u t  în   fe lu l   a­  în   m înă.  N u   m a i  s în t  ţă ra n ii  care  în tîr-   a  prăşit  la  porumbul  „5.000“   iar
               cesta   o  p ro d u c ţie   m e d ie   de  grîu   la  h ecta r   ziau  cu   a rm a n u l  p în ă   d u p ă   15  se p tem b rie.   acum  m înuieşte  compasul  mare  de
               de  2.408   kg,  fa ţă   de  1.800  kg.  cît   era   T rudei,  p ra cticilo r  în v e c h ite   şi  resem n ă rii   lemn.  M ăsoară  cu  grijă  fiecare  par­
                                                                                             celă,  iar  rezultatul  e  trecut  într-un
               p la n ifica t.   G ospodăria  a  livra t  sta tu lu i,   in  fa ţa   sărăciei,  le-au  lu a t  locu l  m eca n i­  carnet  pe  care-1  poartă  în  buzuna­  intr-o   gospodărie   multimilionară,   P
               p e ste   plan,  8,7  vagoane  de  grîu,  p lu s  alte   zarea,  a g ro teh n ica   în a in ta tă ,  n ă zu in ţa   co­  rul  şorţului.  asta  o  datorează  muncii  şi  hărniciei   Ii  j
               7  vagoane  p e n tr u   fo n d u l  de  bază.  le c tiv iştilo r  de  a  p ro d u ce  c ît  m a i  m u lt,  de   Văzînd-o  lucrînd  alături  de  atîţi   ei,  conştiinciozităţii  şi  dragostei  faţă   cîm
                 I n   ca rn etu l  p re şe d in te lu i  m a i  este  tre­  a-şi  fă u ri  o  via ţă   m ereu   m a i  îm b elşu g a tă    oameni  în  vîrstă,  ai  crede  că-i  o   de  gospodărie.  „Elena  noastră  e  har-   gea
               c u tă   o  d a tă    e d ific a to a r e :   reco lta tu l  şi   şi  fericită .  Pe  a cest  fu n d a l  al  m u n c ii  u n i­  şcolăriţă  venită  să-şi  ajute  părinţii   nică  şi  conştiincioasă,  şi-i  tare   în-   de
                                                                                             în  zilele  de  vîrf  ale  muncii  la  cîmp.
                                                                                                                                                             cu
                                                                                                                             dră.jită  de  oameni"  —  spune  despre
                treiera tu l  s-au  în ch eia t  la  22  iulie,  d u p ă    te,  p rin d e   c o n tu r u ri  sig u re  recolta  şi  m a i   A şa  ai  crede,  dacă  n-ai  vedea-o  cu   ea  Ion  Corbaciu,  preşedintele  gos-   tru
               care  a  în c e p u t  p la ta   a vansurilor.  S ă    ne   bog a tă   a  a n u lu i  ce  vine.  cită  pricepere  face  totul  şi  cît  de   podăriei,  un  om  cunoscut  prin  exi-   oar
             .  g în d im   că  în    D obrogea   de  od in io a ră                          atentă  este   şi  la  munca  celorlalţi   genţa  sa  faţă  de  oameni  şi  faţă  de   înd
                :treiera tu l  la  a rm a n   ţin ea   p înă  pe  la   15  N. CULCEA         colectivişti.                   muncă.                          ex;
                                                                                              La  amiază,  înainte  de  a  se  aşeza   Era  încă  copilă  Elena,  cînd  venea   con
                                                                                             la  masă,  făcu  întîi  un  raid  pe  cîmp.   să  ajute  tatălui  ei  la  îngrijirea  va-   ei
                                                                                             M ergea  cu  paşi  sprinteni  şi  uşori   cilor.  Umbla  prin  grajd  atentă  la   alt<
                                                                                             ca  o  căprioară,  privind  cu  o  inten­  tot  ce  făceau   mulgătorii  şi  nimic   P
                                                                                             sitate  ciudată  rîndurile  de  porumb.   nu-i  scăpa.  O  vedeai   stînd ba  lingă  din
                                                                                             Ochii  ei  adinei  luceau  parcă  mai   unul,  ba  lingă  altul  dintre  îngriji-   sec
                                                                                             tare  şi  un  zîmbet   sfios  îi  lumina   tori,  şi  cît  era  ziua  de  mare  nu  con-   se
                                                                                             faţa.                           tenea  cu  întrebările.   De ce  unul  per
                                                                                              Intr-un  loc  s-a  oprit  mai  îndelung   mulge  aşa,  iar  altul   altfel ?  De  ce  zi
                                                                                             şi  faţa  ei  deveni  deodată  gravă.  Stă­  se  dă   la  unele   din  vaci  m încare   cu
                                                                                             tea  acolo  ca  pierdută  parcă,  gata   mai  multă  ca  la  altele ?  Şi  atîtea  neg
                                                                                             să  plîngă.   Apoi  se  întoarse  brusc   alte  întrebări  la  care  trebuia  să  i  se  albi
                                                                                             spre  oamenii  care  se  odihneau.  răspundă.  In  serile  de  iarnă  oamenii   cari
                                                                                                                             o  vedeau  intrînd  aproape  pe  neob-  intr
                                                                                              —  Cum  îi,  Rîndunico ?  —  o  în­
                                                                                             trebă  Teodor  Ghervase,  un  colecti­  servate   la  cursurile  zootehnice  cu   mei
                                                                                             vist  trecut  de  60  de  ani,  uitîndu-se   caietul  în  buzunarul  şorţului.  Stătea   atu
                                                                                             la  ea  cu  multă  dragoste.   atentă   în  bancă,   sorbind  fiecare   mo;
                                                                                                                            cuvînt  al  lectorului,  însemnind  to-   san
                                                                                              —  E  bine,  răspunse  ea  zîmbind  si­  tul,  întrebînd  pe  alţii  ce  nu  înţele-   arc
                                                                                             lit,  apoi  schimbă  de-o  dată  tonul  şi   gea.              pă.
                                                                                             se  adresă  pe  scurt  unei  fete  :  —  Lu­  într-o  zi,  fără  să  stea  pe  gînduri,   aşa
                                                                                             cia,  eu  diseară  nu  te  pontez,  dacă
                                                                                             nu  cureţi  porumbul  de  buruieni  aşa   opri  cîţiva   mulgători.   „Hai  să  ne   1
                                                                                                                             întrecem "  —  a  spus  ea  lui  Ion  Un-
                                                                                             cum  trebuie.  Nu  te  supăra,  dar  eu   gureanu,  Petru  Matei  şi  lui  Nicolae   nii
                                                                                                                                                            în
                                                                                             nu  te  pontez.  Lucia  roşi  şi  se  ridică   Pop.  „Hai  să  ne  întrecem  cine  ob-   ră
                                                                                             de  pe  lo«.  îşi  luă  sapa  şi  se  îndrep­
                                                                                             tă  spre  o  parcelă  fără  să  spună  un   ţine  mai  mult  lapte  de  la  vacile  pe   cu
                                                                                             cuvînt.              ■         care  le  îngrijeşte"  —  spunea  ea  în-   riei
                                                                                                                            grijitorilor  care  aveau , cel  puţin  de  .
                                                                                              Elena  Şuşorcă   e  cea  mai  tînără   două   ori numărul  anilor  pe  care  îi   C
                                                                                             dintre  cei  22  şefi  de  echipă  pe  care   avea  ea.  Oamenii  zîmbeau,  glumeau   cy
                                                                                             îi  are  gospodăria  colectivă  din  Şi-   cu  Elena,  dar  după  un  timp  obser-   tăc
                                                                                             m and  şi  e  cea  mai  tînără  dintre  cei   vînd  creşterea  producţiei  de  lapte  la   sce
                                                                                             33  de  colectivişti  pe  care  îi  are  în
                                                                                             echipă.   Dacă  Elena  Şuşorcă  sau   vacile  date .în  seama   ei,  au  trebuit   alt<
                                                                                                                                            „
                                                                                                                                                            nă
                                                                                                                             -
                                                                                                                                        .  ,
             Noua  casă  a  colectivistului  E m il  Lăjea  de  la  G.A.C.  „Vasile  Roaită“  com una  Poiana  Mare,  „Rîndunica"  cum  îi  zic  colectiviştii   sa  recunoască  faţa de  toata  lumea   cur
                                             reg iu n ea   Oltenia,    .                     mai  în  vîrstă,  e  azi  şefă  de  echipă  că  au  pierdut  întiecerea.  v   ei
   31   32   33   34   35   36   37   38   39   40