Page 37 - Albina_1962_08

C înd ajunse a c asă. Ion încă nu sosise. Puse de
4 m ăm ăligă, se gîndi sâ spele nişte căm ăşi pen­
tru el, dar cînd le luă în m ină o cuprinse ca o
am eţeală. „N-am să-i spun în ruptul capului o.ă
♦ nici el, de ce să-i spun eu ? Ne-om cununa şi
ştiu de nevastă-sa. D espre copil n-o fi ştiind
Cu pescarii în larg d u p ă aceea...’
4 D upă a c e e a ? Ce-o să fie d up ă a c e ea ?
Ion intră pe uşă cu o faţă bucuroasă. Se a ­
V îslim în larg, sub p erd ele de ceafa. propie de e a şi-o săru tă pe obraz. Anica simţi
în că n u-i v ă d la lafă că sărutul o arde. Nu se putu stăpîni şi-l în­
n ici p e Ibram şi n ici p e R izvan. ♦ treb ă :
Barca m iroase-a p e şte sărat şi-a catran. — Tu, Ioane, ai p utea să m ă-nşeli ? Să-mi
spui minciuni ?
A b ia se d esiu şesc la tra ves — Iaca şi cu tine. Da ce-ţi năzări ? Vezi m ai
B otul R oşu şi B otul A u to rii... ♦ bine de cină şi nu m ă-ntreba prostii.
V îslim m ai în cet, — A scultă, Ioane —răspunse ea dîrză. A fost
şi-aruncăm , de-a lu n g u l şi de-a latul, taică -tă u aici...
I şirag de su te de cîrlig e — paragatul. ♦ Ion sări ca fript de pe laviţă. Se făcuse roşu,
V îslim p e lin g ă talian. Se trezise devrem e, înaintea bărbatului. El îşi m ai descheie un nasture la căm a şă
dorm ea încă. Pârul lui p ă re a şi mai negru pe — Şi ! Ce ţi-a spus tata ? Ţi-o fi zis că-s un
Plase, şir d e pari în v îr l cu n eg re h iero g life alb ea ţa perinii: A nica îl privea cu duioşie „El ticălos, că adem enesc fetele şi apoi le las. A de­
să p ate-n piram ida c e ţi i: g u şa fi corm orani * e omul meu, şi ţine la mine Altfel nu m-ar fi vărat, a şa sînt. A dică am fost. Da' te-am cu­
F undarisim bolovan ul-a nco ră, luat, că doar nici a şa de tînără num ai sînt şi am noscut pe tine şi eu ţin la tine şi poate că m-oi
un copil“. O undă de căldură i se strecură în schimba...
şi după el — şarpe ud — fu g e funia. — T aci 1 Taci că m -ai minţit. D acă ţineai la
— A ic i e piatră ! P escuim g u v izi şi stru n g h ili ♦ suflet. „De-amu — gîndi ea — sînt nevastă cu m ine nu m-ai fi minţit. T atăl tău mi-a spus că
bărbat, copilul m eu are cui spune tată"
zice v în jo su l Ibram , Se sculă încetişor, să nu-1 trezească. îşi trase Florica a născut un băiat. Copilul tău...
Ion răm ase şi m ai descum pănit. Tăcu un timp,
cel cu nas coroiat şi părul ca borangicul. ♦ sugna peste căm aşă, îşi puse bluza, se piep­
tănă, îşi potrivi conciul. Ieşi la fîntînă să se apoi zise :
Şi din fîn tîn a m ării sărată, spele, apoi reveni în casă. Bărbatul se sculase — Şi d acă are un copil, ce-i ? Eu tot la tine
i şi stătea pe m arginea patului, ţin. P arcă tu n-ai avut un copil şi tot te-a p ă ­
cîrlig ele p rin d să scoată — A dă ap ă, femeie, să m ă spăl. răsit bărbatul.
g u v izi de bronz coclit, cu gura lată, Anica îi aduse a p ă în ligheanul nou, roşu, Anica simţi cum sîngele îi năvăleşte în cap.
sm ălţuit. Apoi puse într-un ştergar o pîine, tăie — Nu ! Nu m-a p ărăsit el pe mine. I-am fă­
V îslim m ai la larg.
o b u cată de slană, nişte ceap ă verde. înnoadă cut eu vînt. Se tocm ea cu tata pentru zestre.
— A ic i e n isip ! P escuim calcan —
şi d esn o ad ă legătu ra de citeva ori, tot gîndin- Pe atunci nu intrasem în colectivă. Era a p u c ă ­
zice sm o litu l, o ch io su l R izva n. du-se cum să în ceap ă vorba. tor. I-am zis că mie nu-mi trebuie de b ă rb a t un
— Auzi, Ioane, vecinele m ă tot întreab ă cînd om care vrea să m ă cumpere...
Ş i prim u l scoa te la bedactar
ne-om cununa. Tu ce zici ? — Şi acum a ce vrei să faci, Anică ? Eu îţi zic
o palaşcă de p eşte cu ghinturi. B ărbatul nu-i răspunse. îşi trase cizmele lluie- că Florica o să-şi c rească copilul şi singură, iar
— Ţine-1 Ib r a m ! rînd, o bătu pe um ăr şi, înainte de-a ieşi, mai noi să ne cununăm
zise : Ion vru să se apropie de ea, s-o îm brăţişeze.
Şi turcul în fig e cangea-n calcan, — Las' că n-au intrat zilele în sac. Ne-om O clipă, Anica fu g a ta să închidă ochii, să uite
d e cum sco a te b o tu l la suprafaţă. ♦ m ai gîndi noi. de toate, să se lase cuprinsă. Simţi însă o a p ă ­
Să li trecut nu m ai mult ca un sfert de oră de
le acord R oşu calcan uriaş, soa rele iese d in m are. la p lecarea bărbatului. F ăcuse patul, m ai m ătu­ sare în coşul pieptului. Cel care se apro p ia de
ea cu braţele deschise nu era omul ei. D acă ea
, Feder N u m ai e ceafă. rase prin c a să şi tocm ai îşi punea de merinde, avu sese putere în tinereţe să renunţe la tatăl
iut, paz- N e d eslu şim bin e la fafă. ♦ i cînd d eo d ată auzi paşi în tindă. Uşa scîrţîi pre- copilului ei, a şa cum îi cerea m îndria, trebuia
şi-a m ai V îslim şi cău tă m p lu te le paragatului. : lung şi intră un om cu părul alb, dar încă zdra­ să aib ă şi acum putere să renunţe la cel pe
ijltor al văn, cu obrajii roşii. care prinsese a-1 îndrăgi. Şl nu oricum, nu pur
D e fieca re cîrlig cu m om ea la -n g h iţită , ■ — Bună dim ineaţa — zise omul. O caut pe şi simplu să-l d ea afară, ci să-l facă să înţe­
A nica Boldur. Mi s-a spus că aici stă... le a g ă că trebuie să se întoarcă in satul lui, să-i
cangea lu i Ibram sm u lg e din apă
•e lucru, — Da, cum să nu, aici. Poftim înăuntru. Pof- spele ruşinea ad u să părinţilor şi lui însuşi, să-i
nu ştiţi o pla to şă vie, grea, g h intu ită, i tim de şedeţi la noi — îl invită ea simţind o fie tată copilului său. „Ne-a făcut de minune.
ârei tro- cu ochii saşii, doar p e-o parte... bucurie nem aiîncercată cînd a p ă să pe cuvintele Nu-ţi clădi fericirea pe necazul alteia”. C uvin­
inâ cind O ste lu fă de m are, din urm ă. tele bătrînului îi stăruiau în minte.
Acolo, ca un papagal verd e-a lb a stru , Şterse scaunul cu şorţul, deşi scaunul era lu­ — Zici că vrei să te îndrepţi ? Lîngă mine n-o
it de un I I cios şi curat ca o oglindă. poţi face. Du-te a c a să şi îngrijeşte de ai tăi.
!
— Lasă, nu te osteni. Omul îşi puse jos de­
D e-acolo începe în d reptarea ta
tea muş- se zv îrc o le şte în soare : m sag a, luă loc pe scaun, îşi răsuci m ustaţa. Ea — Tu nu m ă mai iubeşti, Anică, de poţi vorbi
iv, acolo nu, n u vrea să m oară. 4 îl privea cu o senzaţie ciudată. Cine-o ii omul aşa.
ia şi po- R izva n o ia de-o a rip io a ră : ac e sta străin şi de ce o caută ? „Un cuvînt, un cuvînt sâ zici 1 Sâ spui că îl
linda. — D u-te acasă, d o m n işo a ră ! — Apoi, fată, eu am o vorbă cu tine. Eu sînt iubeşti şi el va răm îne lîngă tine“.
— Eu l-am iubit pe Ion, pe care-1 ştiam omul
<- los, nu V îslim către fârm . ♦ tatăl lui Ion... meu. Pc Ion. — b ărb atu l alteia, tatăl unui copil.
A nica încremeni. Un nod i se p use în gît. „O
i, pentru O ch ii calcanilor scapără-n soare. fi venit sâ-şi ia feciorul. Au auzit pesem ne că
, sârbă- am un copil şi nu m ă vor de noră".
şi stau Iată B otul R oşu, B o tu l A u to rii... ♦ Bâtrînul îşi răsuci tacticos o ţigară. Umezi
! băncile C herhanaua... C olectiva... Pescarii... hîrtia cu lim ba, p ip ăi d acă e îndeajuns de
m oale, aprinse, trase cîteva fumuri.
GEORGE DAN I — Părinţi ai ?
te ca el,
I — Numa' m am a-i în viaţă. Acu, e dusă cu
ul Intre b ăiatu l la oraş, sâ-i cum pere de căm ăşi.
— A şa 1 Da' b ăiatu l m ere la şco ală ?
4 — A term inat clasa a doua. A luat prem iu.
DINA
m — Da' lui Ion îi p lace de copil ?
Anica se roşi toată. Ar li vrut să spună că îl
4 place, d ar m inciuna nu vroia sâ ia să din gură.
de parcă ar cînta cineva la violon­ * A devărul era că Ion o sfătuise să lase copilul
cu bâtrîna, iar ei sâ se mute la g.a.s.
cel. Cu puţin înainte, în dialogul — Da' Ion lucră bine la g.a.s. ?
sonaje din programul brigăzii, a pri­ I — De ce n-ar lucra ? Lucră şi el cît poate.
dintre „Solomea" şi „Văsălie" per­
Se lă să o tăcere penibilă. Anica tot m uta
mit aplauze la scenă deschisă. Ră­ scaunele dintr-un loc în altul, b a îşi făcea de
mase atunci nedum erită o clipă şi lucru la blidar. „Pare om blînd, gîndi ea. Curios
joi în brigada de cîmp. un zîmbet sfios îi lumină faţa. că Ion nu m i-a vorbit niciodată despre el“.
ia zootehnie, dar parcă Acum cîntă un cîntec despre hol­ — Apoi uite, fată, cum e vorba — sp arse bă-
:Ie şi plantele, o atră- dele mănoase ale gospodăriei, şi trînul tăcerea. — Ion m-a făcut de minune în
ilt. Pe cîmp era la fel viaţa nouă a colectiviştilor. Nici nu tot satul. Urma să-i facem nunta cu Florica şi
r în zootehnie. M uncea termină bine refrenul :
ă şi era exemplu pen- eram bucuroşi, ziceam că de-acu se la să de
.a începutul acestui an, „Griul legănat de vînt blâstâm âţii. Dar dintr-o dată, fără veste, a d is­
es-o şefă de echipă. Au Freamătă de spor şi cînt ♦ părut. L-am tot căutat, pînă am aflat că-i aici,
că se ţine cu o femeie... Am venit să vorbesc
nult pentru hărnicia şi Freamătă de spor şi cînt... măi". * cu fem eia aceea... poate o ii de înţeles...
pentru felul cum se Anica n-avu putere să-l asculte pînă la capăt.
oamenii, pentru bunul Cineva strigă cu voce tare : „Bra­ ♦ Se-nfipse în faţa lui şi cu vocea plină de mînie
ru veselia ei şi atitea
vo, Rîndunico !“ şi un ropot de a­ îi strigă în obraz :
— Ce-mi p a să mie de Florica ? Eu şi Ion ţi­
:-o pe Elena într-una plauze zgudui sala. ♦ nem unul la altul şi ne-om lua. Să nu vă am es­
sfîrşit de iulie în toiul Fata cea subţirică cu ochi negri
ira la sediu, aştepta să de tăciune a zîmbit sfioasă, coborînd tecaţi in treburile noastre t
— Te cununi cu el 1 B agă de seam ă : Ion are
şedinţa cu brigadierii ♦
i unde va lucra a doua îm bujorată de pe scenă. Era Elena un fecior a c a să născut de Florica nu de mult şi nu-1 vreau. D acă n-am poam e în curte, nu
nu-i drept să sufere copilul, doar ştii cît suferă
Era într-o rochie verde Şuşorcă. m â-nlind peste gard să iau de la vecini.
deschis, purta pantofi R. IARA1 un copil crescut fără tată Ascultă ce-ţi spune B ărbatul o privi deschis,
iorapi 4 un om bătrîn. D acă îţi clădeşti fericirea pe n e­ — Eu de asta ţiu la tine, că nu eşti ca altele.
cazul alteia, apoi lucru bun de aici nu iese. No,
elevă m ziua bun ă şi fă cum te îndeam nă inima. A lta ar fi bocit să n-o p ărăsesc, iar tu zici că
â să Anica n-avu putere să-l oprească Nu putu nu mă vrei. Tu eşti m îndră Da' Florica îl trimite
exa- 4 face o m işcare, nu putu scoate un cuvînt. P arcă, pe tata să m ă caute La o fem eie ca a sta de ce
vestit ar fi izbit-o cineva în inimă Aie iecior, are ne­ să mă întorc ?
multă m v astă 1 Va să zică a şa I A păcălit-o Ion, a p ă c ă ­ — Ba n u l Chiar mi-a zis bâtrînul că Florica
lespre 4 lit-o. A lăsat-o pe m am a copilului lui. Atunci, cu s-ai putea să nu te m ai vrea, „C iudat — gîndi
are le ea, o să se poarte m ai bine ? Cu un asem enea A nica. Mincruna asta cît de uşor îmi vine s-o
ecni- m om e de trăit ? N-o s-o p ă ră se a sc ă şi pe ea toc­ spun I Poate de unde ştiu că-i iac un bine celei­
bit în m ai cînd va av ea nevoie mai m are de el ? Aşa lalte. Ea mă crede o stricată. ,
ameni 4 îi vorbeau Anicăi gîndurile, dar inima b ătea alt­ — A scultă Ioane ! Tu nu ştii ce bucurie esle,
incit fel. I se strecurau încet în suflet, pe furiş, amin- să-ţi vezi copilul crescînd. Băiatul tău se va.
că am firile. Cum a luat-o de um ăr, intîia d ată şi i-a face m ăre sub ochii tăi, o să fii mîndru cînd îţi
tînă- 4 spus : „Tu, Anică, îmi placi. O să ducem im- • v a zice „tată". Oamenii or să-ţi ierte rătăcirile.,
in om preun ă c a să bună". Atunci, inima ei b ătea să se ot să le cinstească. Du-te a ca să . Ioane... De,
expe- m spargă. D upă ani de zile, un sentim ent mult mine nu-ti fă qtijă. ...
4 uitat, ceva care, cred ea ea, a fost pentru tot­ Anicăi nu-i mai venea să facă nimic. Sta cu
După p lecarea lui, c asa răm ăsese pustie.
bţirică m d eau n a înm orm întat, se trezea din amorţire. coatele rezem ate de m asă, cu privirea ştearsă,
A nica se sili să zîm bească, dar nu p rea reuşi.
i de Simţi un fel de g reaţă, capul îi vîjîia. Cînd o să cu -ufletul pustiu,
ă pe 4 se afle că Ion are nevastă şi copil in satul lui, — C e-i cu tine A nică de ce nu aprinzi
i-i de m iar o să-n ceap ă bîrfelile babelor. lam pa ?
şi pli- „Dar de ce' să se afle ?“ îşi dădu singură cu­ Sosiră de la oraş bâtrîn a şi copilul. ,
m trast 4 raj. „Bâtrînul a plecat cu siguranţă a c a să , nu —' Da' Ion n-a venit ? '
ngăşia s-a dus la nim eni să spună". O lacrim ă, una singură, ţinu loc de răspuns.
sala înainte de spectacol ’ Anică m unci pîn ă seara 'cu gîndurile tulburi. t .............. E. ABRAMAM