Page 5 - Albina_1962_08
P. 5

Schiţă  de  ŞTEFAN  NICOLICI
                          Era  o  zi  de  lucru  ca  toate   celelalte,   căp tu şeală,  un  înscris   cam   tot  atît  de
                         dar  lui  i  se  p ărea   că  e  sărb ăto are,  că   vechi  şi  de  care  u itaseră  cu  desăvîrşire.
                         soarele  lum inează  m ai  darnic  ca  în  alte   Era  un  „Act  de  vînzare-cum părare".
                         dăţi  şi  că  uliţele  satului,  pînă  şi  o g rad a   B ărbatul   împlinit  de  astăzi,  cel  care
                         lui,  arătau   altfel.               prim ise  decoraţia  şi  cău ta  acum   un  loc
                          Ajuns  a c a să,  se  opri  în  mijlocul  curţii,   să  anine  brevetul,  fusese  odinioară  arg at
                         cercetîndu-i  în  am ănunţim e  toate  unghe­  şi  pălm aş.  Cu  preţul  unor  eforturi  su p ra­
                         rele.  G rădiniţa  din  faţa  casei  era  curată.   om eneşti,   vînzînd  şi  brum a  de  zestre
                         Pusese   flori  pe  lîngă   gard   şi  făcuse   pe  care  i-o  ad u sese  nevasta  şi  înstrăi-
                         chiar  un  rond  îm preună  cu  nevastă-sa.   nîndu-şi  p erech ea  de  boi  la  tîrg,  izbutise
                         P ăsările  îşi  vedeau   liniştite  de  treab a   să  cum pere  trei  pogoane  de  păm înt  iu
                         lor  prin  coteţe,  d u p ă  îm prejm uirea   din   buza  unui  deal.  Mulţi  ani,  actul  a cela  de
                         p la să   de  sîrm ă.  In  grajd,  v aca  rum ega   vînzare-cum părare  i  se  p ăru se  un  fel  de
                         tihnit,   ap ărîn d u -se   alene  cu  co ad a  de   com oară  şi  un  tem ei  al  vieţii  sale  chi­
                         muşte.                               nuite.  Pînă  cînd,  în  timpul  secetei  ce’.ei
                                                              mari,  trebuise  să-şi  vîndă  ogorul  pe  trei
                          Omul  m ai  cercetă  o  d ată  vo p seau a  ăe   saci  de  făină!  1-1  luase  chiaburul.  Actul,
                         pe  gard,  să  v a d ă   d acă   s-a   u scat  d e -a    răm as  fără  nici  o  valoare,  îl  rătăcise  pe
                         binelea,  şi  mulţumit  de  toate,   intră  în   undeva,  nici  el  nu  m ai  ştia  pe  unde,  de
                         casă.  Scoase  ceva  din  servietă,  şi  num ai   vrem e  ce  acel  petic  de  hîrtie  nu  avusese
                         atunci  îl   auzi  n ev astă-sa   care   veni   darul  decît  să-i  răsco lească  am intiri  du­
                         într-un   suflet  de  la  bucătărie.  Il  privi   reroase.  U itase  de  el  chiar  şi  după   ce
                         întrebător.
                                                              puterea  p opu lară  făcuse  dreptate  şi   îi
                          —  Am  adu s-o   —  îi  spuse  el  sim plu  şi   d ăd u se  înapoi  păm intul  luat  cu  jap ca
                        liniştit,  ca  şi  cum  nu  ar  fi  vrut  să  i  se   de  chiabur.
                         d eslu şească  em oţia  din  glas.  —  Uite-o...  Acum  se  scutură  dintr-o  d ată  ca de un
                          Fem eia  despături  cu  grijă  şi  sco ase  la   som n  ce  încerca  să-l   prindă.   Potrivi
                         iv eală  o  cutiuţă  m ică  şi  o  filă  aşternută   brevetul  în  ram ă  şi  o  anină  la  vedere,
                         cu  un  scris  deosebit.
                                                              pe  peretele  din  faţa  ferestrei.
                          —  Uite  !  —  spuse  el  din  nou.   —  A şa 1  Ii  stă  bine.  Ce  zici,  nevastă ?
                          Era  brevetul  prin  care  i  se  conferise   —  E  bine 1
                        Ordinul  Muncii  clasa  a   IlI-a. In ultimii ani,   In  clipa  aceea,  băieţaşu l  lor  îşi  vîrî
                        m ai  prim iseră  şi  alţi  mem bri  ai  gospo­                                 La  rugăm intea  revistei  noastre,  cîteva  din  persona-  r
                        dăriei  lor  colective  decoraţii  şi  m edalii.   capul  pe  uşă.  T atăl  luă  actul de vînzare-   ţjităţile  invitate  la  F estivalul  de  folclor  al  ţărilor  b al­
                        El  era  al  cincilea.                cum părare  şi  i-1  întinse.            canice  şi  din  zona  M ării  A driatice,  de  către  Com itetul
                          —  S-o   punem   undeva  la  vedere  —   —  Na  hîrtia  asta,  să  te  joci  cu  ea.   N aţional  Romîn  pentru  C.I.M.P.,  ne-au  rela tat  din
                                                                                                       im presiile  lor.  Le  redăm   în  cele  ce  urm ează  :
                        propuse   fem eia.  —  Să-i  căutăm   un  loc   F ă-ţi  o  b a rcă  sau  un   vaporaş.  E  bun
                        potrivit.  N-ai  v rea  s-o  aşezăm   într-o   pentru   joacă,  n-o  s-o  p ătru ndă   a p a   A.  E.  CHERBUL1EZ  (E lveţia)  p ro fe so r  la  U n iv er­
                        ram ă  ?                              p re a   repede.
                                                                                                       sita te a   din   Z iirich,  v ic e p re şe d in te   al   C .I.M .P.  :
                          —  Sigur  că  d a   —  încuviinţă  omul,  um -   Copilul  luă  hîrtia,  o  privi  curios  şi  în­
                                                                                                       C unosc  încă  din  1959  B u cu reştiu l  ca  şi  ţara  d u m ­
                        flîndu-şi  pieptul  fără  să -şi  p o ată  lua  p ri­  treb ă  :               n ea vo a stră ,  frum oasă  şi  ospitalieră.  A m   c u n o scu t
                        virea  de  la  snopul  de  raze  din  cutiuţă.  —  Ce  scrie  aici,  tăticule ?  m area  bo g ă ţie  şi  forţa  v ie   a  fo lclo ru lu i  rom în,  şi
                          încep u ră  să   caute  un  loc  potrivit  şi  o   —  O să-ţi povestesc eu altă  dată.  Acum  în   p rim u l  rîn d   pe  cel  m u zica l  pe  care  l-am   cer­
        Lia             ram ă,  ceva.  G ăsiră  în  fundul  şifonieru­  n -ai  înţelege.        ’      p opor  d eo se b it  de  în ze stra t  din  p u n ct  de  v e d e re
                                                                                                       ceta t  m ai  îndeap roa pe.  Ţin  să  afirm   că  a v e ţi  un
                                        veche,
                        lui  o  fotografie
                                               îngălbenită  de
                                                                D upă  un  timp,  ieşi  în  curte  să  v ad ă
                        vrem e,   prinsă  într-o  ram ă  frum oasă  şi   cum  pluteşte  b a rc a   pe   d ereau a  din   artistic.  A m   v iz ita t  M u ze u l  S a tu lu i  şi  m i-au   p lă cu t
                         fină  d a tă  cu  bronz.  O  sco aseră   repede   vale.   B ăicuţa  se  clătina  uşor  în  josul   d eo p o trivă ,  stilu l  caselor,  fru m u se ţea   cusă tu rilo r
                        din  ţinte,  d ar  se  opriră  contrariaţi.   Sub   apei  tulburi,  care  o  ţinu  o  vrem e  d e asu ­  şi  ţesăturilor,  co stu m ele,  m o b ilele,  tapiţeria.  A m
       ti  rămîne,                                                                                     v izita t  B u cu reştiu l  şi  am   găsit  m u lt  b un   g u st  şi
                        fotografia   ponosită,  se  afla  în  chip  de  pra,  apoi  o  înghiţi  încet,  încet.
       toare                                                                                           sim t  artistic  în  co n stru cţia   blocu rilo r  noi.  M -a  răs-
       mare                                                                                           . colii  lirism u l  d o in ei  dv.  A m   acasă,  în  (ara  m ea,
       le   pine.                                                                                      d iscu l  cu  „D oina"  şi  a scu ltîn d -o   ea  îm i  a m in te şte
                                                                                                       de  fiecare  dată  de  oa m enii  m in u n a ţi  care  au  ză ­
                                                                                                       m islit-o .  A m   sim fit  ritm u l  a n tren a n t  al  dansului
       sprinţare  —»                                                                                   ro m în esc  ca  şi  m e lo d iile   b ogat  o rn a m en ta te  Şi
       ne                                                                                              care,  deşi  im p ro viza ţii,  au  to tu şi  o   extra ord in ară
       1 e,                                                                                            forţă  ex p resivă .  în  toate  c îte   am   a m in tit,  am   aflat
       >are.   r                                                                                       su fle tu l  m are  al  p op o ru lu i  d v.  Iată  de  ce  consider
                                                                                                       că  organizarea  în  R om înia  a  a cestu i  fe stiv a l  este
                                                                                                       o  id ee  excelen tă .
       >ape,
       :  ape,
       e  aşează  —•                                                                                       .             >( (jd
      ît  cu  zorii,
      ază                                                                                                G IO R G IO   N A TA LETTI  (Italia).  P ro feso r  la  A ca­
       î                                                                                               d em ia  de  M uzică  S an ta  C ecilia  din  R om a, m em bru
                                                                                                       în   co m itetu l  de  rad io   al  C.I.M .P.  :  S în t  p en tru   a
       IN  SCRIPCĂ        ENE  NICOLAE                             N untă  ţărănească  (pictură  în  ulei)  doua  oară  oaspe  al  ţării  dv.  In  cadrul  m o n ta n in   al
                                                                                                       Sinaiei,  în   1959,  c în d   am  p a rticipa t  la  în tîln irea
                                                                                                       in tern a ţio n a lă   a  fo lclo riştilo r  organizată  aici,  ca  şi
                             A leea  cu  hortensii   3         4        A leea  cu  hortensii          în   m a rele  B ucu reşti,  fru m u seţea   m u zicii,  d a nsu lui
                                                                                                       şi  co stu m elo r  p op o ru lu i  ro m în   m i-au  în c în la t  ochii
      ne  facem     priză.  Intr-o  alee  subţirică,  se  aliniau  două  pria  bunăstare  şi  pe  cea  a  gospodăriei.  Şi  şi  inim a.  În tîln irea   în   cadrul  a cestu i  fe stiv a l  cu
      eva  zile,    rabate  paralele,  verzi,  încrustate  cu  rozul  rezultatele...  Unele  se  vedeau,  altele  se  a-
       ocoleşte,    delicat  a  două  şiruri  de  hortensii.  Aflată  nunţau.                          dansul,  m uzica   şi  co stu m ele   celo rla lte  popoare
      el  era  la   în  camera  contabilului,  unde  se  angajase  Plantările  în  terase  a  500  de  puieţi  de  b alca n ice  şi  din  b a zin u l  A d ria ticei,  v a   d e zvă lu i
      ntau,  pa­    o  discuţie  aprinsă  despre  posibilităţile  lo-  peri  şi cireşi  reuşiseră.  Puieţii se prinseseră  m u lte   e le m e n te   co m u n e  în  creaţia  folclo rică   a
      i  la  graj-   cale  de  creştere  a  valorii  zilei-muncă,  as-  şi  erau  viguroşi.  Porumbul  era  „fain",  cum  a cestor  popoare,  n e  va   în g ă d u i   să  n ă zu im    spre
       şi  zarza-   cultase  cu  emoţie  frînturile  de  vorbă  care  ziceau  oamenii,  des,  destul  de  înalt,  bine  un  v iito r  lu m in o s  şi  paşnic,  de  p rie ten ie   şi  în ţe ­
      i,   i   se   răzbăteau,  prin  geamul   întredeschis,  din  înfrăţit  cu  fasolea  şi  dovlecii  sem ănaţi  în  leg ere  reciprocă.
      ori  la  se-   curte.                                  cultură  intercalată.  Roşiile  erau   şi   ele
      ănită.  Cu      —  Parc-aci  le-ar  fi  locul  de  cînd  lumea,  mai  frumoase  ca  anul  trecut.
      :re  primii   aşa  bine  şăd  în  curtea  noastră  —  desluşi  N.«u  în  peisajul  gospodăriei  era  colţul
      i  să  mun-   vocea  gravă  a  lui  badea   Petru,   magazi-  floricol.  Un  „colţ"  de  o  jum ătate  de  hec-
      renise  în    nerul.                                   tar,  cu  petunii,  pansele,  garoafe,  lalele,  sal-
      i  trei  ani    Nici  nu  băgase  de  seamă  că  în  cameră  vii,  hortensii.
       muncise      intrase   preşedintele  şi  se  apropiase  de  —  Vom  da  la  ziua-muncă  şi-un  spor  in  IA R O SLA V   M ARKL  (R.  S.   C eho slo vacă)   de
      Uci  însă,    geam.  Cînd  îl  observă,  suprinse  pe  faţa  flori  —  glumise  preşedintele  cînd  îmbrăţi-
      Ite  cunoş-   lui  un  zîmbet.                         şase  ideea  lotului.                     la  In stitu tu l  de   e tn o g ra fie   al  A cad em iei   C eh o ­
      ;se  proas-    —  Aţi avut un gînd bun, tovarăşe  inginera  Sosise  acum  şi  şedinţa  trim estrială  de  slo v ace  de  Ş tiin ţe  :  V ă d   p en tru   prim a  oară  R o­
      utea  oare    —  îi  spusese.  —  Florile,  frumosul  trebuie  analiză  a  muncii.  După-prezentarea  durii  de  m înia.  E  în cîn tă to a re.  C unosc  d eja   d e stu l  de  m u lte
      care  via-    să  intre  în  case,  în  viaţa  oamenilor.   Şi  seamă,  la  discuţii,  a  luat  cuvîntul  şi  badea  d esp re . creaţia  folclorică  din  (ara  dv.  şi  m ai  ales
                    aceasta  este  o  sarcină,  să  ne  împodobim  Petru,  magazinerul.       .        d esp re  m in u n a te le  co nd iţii  de  în flo rire  care  au  fost
      iveşte  cu    viaţa  cu  flori.  Demult,  pe  cînd  eram  co-  —  Tovarăşi  —  a spus el  —  mulţumită to-  a sig ura te  în  anii  reg im u lu i  dem ocrat-popular.  A c ­
      ă  stare  de   pil,  huzurea  prin  locurile  noastre  un  grof  varăşei  inginere,   gospodăria  noastră  are  tu a lul  F estiva l  de  fo lclo r  al  ţărilor  b alcanice  Şi
      redere  în    Banfy,  îi  zicea.  Avea  groful  ăsta  mii  de  anul  acesta  o  recoltă  nouă,  recolta  de  flori.  din   zona  M ării  A d ria tic e   m i  se  pare  im p o rta n t  prin
                    hectare  şi  un  conac  cu  zeci  de  slugi.  Lîngă  Din  această  primă   recoltă,  noi  îi  oferim
      u  însă  să   conac  avea  o  grădină  mare  cu  flori.  Sute  tovarăşei  cel  dintîi  buchet.  —  Şi-n  aplauze-  fa p tu l  că  re u n eşte  re p re ze n ta n ta   folclo ru lu i  din
      e  şi-o  fă-  de  straturi  de  flori,  care  de  care  mai  fru-  le  sălii,  badea  Petru  a  scos  de  sub  bancă,  această  p arte  a  E uropei  în le sn in d   o  m ai  tem ein ică
                    moaşe.  Parfumul  lor  se  simţea  hăt  departe.  unde-1  pitise,  un  minunat  buchet  de  flori,  cu n o a ştere  reciprocă.  C o nsider  im p orta n t  acest
      în  care  a   Noi  doar  cu  atîta   rămîneam,  cu  mirosul  învelit  în  hîrtie  creponată,  albă.  —  De  la  fe stiv a l  şi  p rin   caracterul  său  tem atic.  E  un  lucru
      gospodă-      lor.                                     început,  de  cînd  dînsa  ne-o  făcut  aleea  cu  cu n o scu t  că  ţările  din  această  zonă  a  E uropei  au
      ţa  ei.         Acea  zi  îi  prilejuise  inginerei  revelaţia  hortensii,  am  gîndit :  tovărăşica-  ingineră,  trăsături  fo lclo rice  com une.  F estiva lu l  va  în lesn i  -
      La  sediul    adevăratei  structuri  sufleteşti  a  preşedin-  de-a  noastră  îi.  Mai  apoi,  gîndul  s-o  ade-
     iţa  cu  bri-   telul.                          '       verit.                                    tu turo r  pa rticip a n ţilo r  p o sib ilita tea   de  a  m erg e  la
     î  definiti-    De  atunci  trecuseră  aproape  trei  luni.  Ea  L-a  privit  pe  bătrîn.  Vorbise  despre  ea  sursa  fo lclo rului,  d e  a  o  cu n o a şte  p e  v iu ,  şi  a ceasta   .
     i  doua  zi.   muncise  mult.  Ziua  în  gospodărie,  seara  ca  un  adevărat  părinte.  Şi-a  simţit  inima  în tr-u n a   d in tre  ţările  cu  cea  m ai  bogată  tradiţie
     ncetul.  De    acasă,  recitind   literatură  de  specialitate,  bătînd  să  se  spargă,  de  ce  pare ?  şi  cînd  în   a cest  do m en iu ,  care  e ste   R ep ub lica    P opulară  ■
     ;diu,  paşii   pregătindu-se  pentru   urm ătoarea  zi   de  i-a  venit  rîndul,  n-a  reuşit decît  să  biiguie  :  R om înă.
      Ii  reţinea   muncă  întocmai  ca  o  profesoară  care  a  —  Tovarăşi,  eu  aş  vrea...  eu  vreau...  eu
      gospodă-      doua  zi  are  de  predat  lecţii.  Cu  oamenii  vă  mulţumesc,  tovarăşi...
     cărui  pre-    s-a  înţeles.  M unceau  bine,  conştienţi  de
     ăcută  sur-    faptul  că  în  felul  acesta  îşi  clădesc  şi  pro-  MARIUS  POPESCU
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10