Page 29 - Albina_1962_09

P astel

S-au unit patru depărtări
Şi rîd împreunate.
Simt recolta cum creşte sub zări
g Şi simt viaţa în bob cum se zbate.
Calc brazdele depărtărilor, multe,
înfiorat de mari bucurii.
Inima o las să asculte
Cîntecul holdelor, mii.
La 5 septembrie 1962 a intrat in funcţiune un obiectiv, Afînată-i tarlaua şi grasă.
de mare însemnătate al Hunedoarei, furnalul Nr. 7. El Tractorul o cîntă, o face.
se înscrie în şirul marilor realizări dobîndite sub Sînt semne de vreme frumoasă
conducerea partidului, în opera de industrializare Şi-n vreme sînt semne de pace.
socialistă a ţării, de creare a bazei tehnice materiale
a socialismului. PAUL. N. RADIANU
minuscul, cu- lui. In cartea lui de aur sînt înscri­
rlugului, baro- se numele unor oameni din mîinile
.otoarele puter- cărora a?ieşit'bucată cu bucată co­
complic'atele losul de~faţă?£'
ne, ne spun po- ...Lovitura inaugurală a dat-o tîr- jPfe schele
Hunedoarei, năeopul. Escavatoarele au dislocat
iul fontei şi o- într-un singur an (1960—1961) 500.000
1. Linia genea- de mc. zgură sedimentată încă de la Zidarul
a zeci de mii apariţia siderurgiei pe meleagurile Abia se mai zăreşte
riecte metalice hunedorene (1884). Groapa de fun­ Acolo prin spaţii albastre
furnal. înainte daţie este opera lui Dumitra Nicolae Şi-mi vine să cred că se pierde
,<£le forme, ma- şi a altor escavatorişti. Cele trei
jînt croite toate oaupere (denumite şi „plămînii Noul furnal cu o capacitate de 1.000 m.c. de Ia Hunedoara. Pe cer. undeva.
■rtă temperatu- furnalului") evocă numele comunis­ Printre astre.
arelor Siemens- tului Nicolae Olărescu şi a echipei Uimită
curg pe jghia- sale. Cînd urcă scara de sute de ţelul — pîinea indus­ visul său tineresc şi cei 20 de ani Privesc înspre schele
ense, pîraie de trepte, oamenii îşi amintesc de Ma­ triei, — este rezulta­ de aur. După absolvirea şcolii pro­
5 oţelul. El este rin Mitrana. N-au nici un indiciu în tul prelucrării în cup­ fesionale a intrat în oţelărie. A fost la omul de sus, cu mistrie i / -t—
agregatelor de jur, dar numele sudorului Mitrana toarele Siemens-Mar- întîi „omul Nr. 3“ în echipă, apoi E seară şi totuşi pe faţa-i
r împînzit cîm- s-a înscris la fiecare îmbinare de tin a fontei în „omul Nr. 2“ şi în sfîrşit primtopi- O rază
munca milioa- traverse. A lucrat în locurile cele amestecuri speciale. tor. La intrarea în funcţiune a cupto­ De soare-ntîrzie.
nărind rodnicia mai grele, în poziţii dificile, făcîn- In acest an a intrat rului de mare capacitate au fost
-le oamenilor du-se una cu scheletul metalic. în funcţiune la Hu­ întrebaţi cine se oferă pentru prima ILEANA ROMAN
ă. poate că La 100 de metri înălţime, Zoltan nedoara şi cuptorul şarjă. Era şarja de încercare şi dru­
diviştii-cursanţi Buch cu 20 de zidari au ridicat cel Siemens-Martin de mul pînă la ea nebătut încă de ni­
tele spre cercul mai înalt coş din Hunedoara şi din mare capacitate. Şi încă din prima meni. S-a înscris primul deşi ştia la
L coşurile Hune- existenţa lor. Furnalul a fost prin zi a existenţei lui s-a încorporat în ce se angajează. A elaborat şarja
ul toamnei, ves- dimensiunile şi problemele tehnice întrecerea oţelarilor. Panourile de fără nici un incident. Partida a fost
coace plămada pe care le ridica, un examen profe­ pe macarale Vestesc acest eveni­ cîştigată. Nu cu norocul, ci cu ştiin­
jşini-unelte. sional pentru toţi. Au răspuns cu ment. Numele de pe ele apar vizi­ ţa şi curajul. A fost statornicit aici
succes făcînd lucru durabil. La înăl­ bil la fiecare răbufnire a flăcărilor în funcţia de şef de echipă. La atîta Farmec
ul Nr. 7 răsuflă ţimile acelea primii controlori de din cuptoare. Comuniştii Teodor Ca- încredere şi onoare n-a aspirat.
;reu ca un uriaş calitate ei au fost. ramalis, Avram Opriş şi alţii sînt Faptul nouă ni se pare însă cît se
a treabă. înăun- In primul an s-a ridicat astfel promotorii şi însufleţitorii întrecerii. poate de firesc. Acelaşi Butuc a ple­ arhitectural
se mistuie, la furnalul propriu zis, cauperele, coşul Cuptorul cel nou a verificat virtu­ cat de curînd în concediu, pe care
araturi şi pre- înalt, turnul de răcire. Anul acesta ţile oţelarilor. In împrejurarea a- l-a întrerupt la jumătate. S-au po­
mari, ameste- în august, gigantul argintiu a ceasta a făcut pasul de la simplul menit cu el pe platou. L-au întrebat Uimit, slovenesc cu răbdare
in care se elibe- început să fumege pentru întîia oţelar la şef de echipă utemistul scurt. (Aici se vorbeşte puţin). In cartea de piatră şi soare
i metalul încătu- dată. Jos pe platformă, echipa co­ Gheorghe Butuc. Vom da aici un — După cîte ştim trebuia să fii la Scrisă pe zare cu har
e milenii în mi- munistului Jurcă Simion, cunoscu­ amănunt biografic care grăieşte des­ odihnă acum. De-un meşter zidar.
d de fier. tul fumalist, desfundă acum gura pre drumul lui Butuc şi al generaţiei — Mi s-a făcut dor de oţelărie...
gtiv al planului de fontă, dînd cale liberă unei noi sale în anii noştri. Abia l-au scos de acolo. Ucenic în poeme, învăţ meseria
.te pe lingă în- şarje. Rîul de foc cu uriaşele lui re­ E fiul unor colectivişti din Războ- Sînt fapte mărunte care ţin de De la meşteru-acesta poet
prevederii de ieni-Neamţ. De acolo a plecat mi­ eroismul, devenit aici cotidian. Adu- cu mistria.
a tehnicii celei zerve termice năvăleşte în spulber nat de-o tainică chemare spre Hu­ naţi-le la un loc şi veţi alcătui din GRIŞA GHERGHEI
are l-a croit nu de seîntei pe jghiabul rostuit de nedoara. Fără ezitări, fără teamă de ele cuvîntul „oţelar".
ălţimea furnalu­ oameni. necunoscut. A luat cu e] la drum T. VIRGIL

(Urmare din pag. 1) „Gazeturile locale" din Banat sau din Ardeal ajungeau prin „La plecare, tovarăşii mei de muncă — spunea atunci Ion
părţile Sucevei cu toate opreliştele asupritorilor din acele Kir — m-au rugat să transmit conducerii partidului nostru
că de agitaţie. Lucruri interesante aflăm şi timpuri. După 1900 în repertoriul corului, la loc de cinste, drag, tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej personal, mulţu­
tea cu filmul, cinematograful din Dobra fiind vom găsi lucrările compozitorilor Timotei Popovici, Gheoighe mirea şi recunoştinţa pentru ajutorul şi îndrumările preţioase
iune. Iată şi aparatul de radio pe care l-au Dima, Ion Vidu, Muzicescu şi bineînţeles şi ale lui Porum- pe care le primim zi de zi". Şi pe estrada mare din faţa
imiu pentru această activitate deosebită. Insă bescu. Mult cîntate erau piesele : „Negruţa", „Preste deal", căminului nou construit în faţa a cîtorva mii de spectatori
iar e căminul. Această impozantă construcţie, „Frunză verde mărgărit", „Mîndruliţă de demult", „Sub fe­ din Dobra şi din împrejurimi şi-au arătat măiestria artistică
î nici cel mai mic semn de falsă modestie, să reastra mîndrei mele", „Hai, în horă", „Cucuruz cu frunza n şi bucuria de a trăi viaţa lor nouă şi fericită.
avărată casă de cultură. Şi poate că e bine să sus", „Leliţă din cel sat". Şi dacă corul din Poiana a cîntat „Mulţumim Partidului" şi
storia acestui cămin. Pentru că iniţiative au Din unele mărturisiri, ale celor mai în vîrstă, în jurul „Pe plaiuri hunedorene", corul oţelarilor de la Hunedoara a
;cut. In vederea aniversării a 50 de ani de acti- anului 1920 parte din corişti, meseriaşi din diferitele ateliere interpretat „Sub steagul roşu de partid" şi „Patrie, pămînt de
i, care trebuia să se sărbătorească în 1937, din Dobra, cîntau Internaţionala în atelierul unui dogar care aur", iar corul casei de cultură de la Alba Iulia a cîntat
asemenea hotărîre, cu încă trei ani înainte, era şi el corist şi în cel al unui croitor. Corul, în această „Patria mea" şi „Glorie clasei muncitoare". N-au lipsit nici
să fi avut şi unele făgăduieli. Că de asta erau perioadă, dă concerte prin împrejurimi la Făget, la Ilia, la cîntecele populare ca „Invîrtita de pe Mureş", „Dragă-mi-i
ii de pe vremea aceea. Dar oamenii au rămas Teiu, la Gurasada, la Cîmpeni şi la Deva. leliţa-n joc", „Zi-i bade cu fluera". „Sub răchită". Suitele de
ielile. Sărbătorirea a jumătate de veac de exis- Dar corul îşi va putea valorifica meritele sale abia după dansuri pădureneşti, sau de dansuri locale de la Ţebea, alter­
c, dar aşa cum cu amărăciune, cu durere, şi ne­ 23 August 1944. In 1951, încă acum unsprezece ani, la con­ nează cu doinele, învîrtitele şi jianele echipei de fluieraşi din
oamenii acum, ea s-a făcut fără nici un fel de cursul de la Bucureşti organizat de Aşezămintele Culturale, Sugag.
între dînşii, fără nici un fel de recunoaştere şi Brigada artistică a celor din Dobra a interpretat nn
>a erau vremurile de pe atunci, program intitulat : „E sărbătoare azi în satul nostru".
enii se mîndresc. Au case noi şi luminoase,
cultural şi bibliotecă, magazine în care găseşti Sărbătoarea de ta Dobra „Busuioc stropit cu rouă
ani şi internat, S.M.T. în comună şi casă de
paratul de radio nu lipseşte aproape din nici o Suie cînt de viaţă nouă
Ca un curcubeu pe boltă,
ile acestea sînt nu numai la Dobra. Cînt de muncă şi recoltă...
toica Aurel, vicepreşedintele sfatului popular, corul din Dobra va obţine premiul II] pe ţară. Dar să nu ne Drag Partidul ne conduce
întrecem cu vorba şi să povestim ce-a fost duminică la Dobra.
punea că în regiunea Hunedoara sînt 1.300 for- Pe drumul fără răscruce
cu peste 20.000 de artişti amatori, La sărbătoarea aceasta, au venit într-o zi de toamnă, cu Te slăvim Partid părinte
obra numără 77 de membri. Dar artişti amatori soare blînd şi mîngîietor, oaspeţi de pe toate plaiurile hune­ Că ne duci paşii-nainte"
îsprezece sînt în echipa de teatru, trei mînuiesc dorene. In frunte cu fanfara ceferiştilor de la Simeria au
sprezece formează brigada artistică de agitaţie, defilat pline de voioşie formaţiile corurilor din Dobra, în La sfârşitul serbării corurile reunite interpretează, sub
e sînt în orchestra de mandoline. Cei mai mulţi costumele pitoreşti de pe Valea Bătrînei, din Poiana, în minu­ bagheta dirijorului corului oţelarilor hunedorem. „Te cînt
ectivişti, la rînd vin funcţionarii, muncitorii Şi natele lor costume simple, dar de o mare eleganţă, echipa partid" şi „Republică măreaţă vatră"
tice. Şi toţi laolaltă sînt o sută treizeci şi doi. de fluieraşi din Sugag din Valea Sebeşului, care acum îi întrec Şi sărbătoarea va continua pină-n asfinţit şi pînă tîrziu în
i luat fiinţă în anul 1887 s-a format fără îndo- în măiestrie pe cei din Jina, echipa de dansuri a minerilor noapte. Noi ne-om întoarce o dată cu ceilalţi oaspeţi, către
enţa tradiţiilor muzicale ale Sibiului şi Braşo- din Lupeni, corul oţelarilor de la Hunedoara sub conducerea casele noastre, păstrînd în inimi amintirea unor zile de
î acea vreme îşi duceau activitatea Gh. Dima, tînărului dirijor Constantin Ungureanu, taraful căminului cul­ neuitat
ibescu. Nu trebuie să uităm că Dobra era cea tural din Vaţa de Jos, din raionul Brad, echipa de dansuri de La a şaptezeci şi cincea aniversare a corului din Dobra.
ună la marginea de sus a Banatului şi influenţa la Ţebea, corurile caselor raionale de cultură din Ilia şi din Consiliul de Stat al Republicii noastre populare a decorat cu
a vechilor formaţii bănăţene ca cele de la Alba Iulia, echipele de dansuri ale căminului cultural d n Ordinul Muncii una din formaţiile corale din părţile hunedo­
i Chizătău alături de celelalte coruri şi fanfare, Cîlnic, de Ia Muncelul Mic şi de la Stremţ (Alba). rene. cate alături de celelalte coruri de la Lugoj, de la Chi­
inţă să nu se facă simţită. Cortegiul acesta impunător de costume şi bucurii se încheia zătău şi de la Sînnicolaul Mare, de la SăFşte. de la Nochrich
îlui îşi amintesc din spusele celor mai vechi cu echipa de dansuri şi fanfara colectiviştilor din Apoldul de şi de la Poiana au fost purtătoarele peste vitregia vremurilor
după 1880 au început să se înjghebeze de către Sus. ale minunatelor bogăţii ale folclorului nostru, pe de-o parte
lin acele vremuri la Dobra, anume Adam Leşni- Şi în timp ce prin faţa miilor de participanţi la această şi ale nădejdilor de dreptate naţională şi socială şi de mai
ipe de cor compuse numai din bărbaţi, fără a sărbătoare se perindau formaţiile pomenite, gîndurile mele se bine, pe de altă parte.
ate permanentă. împleteau cu amintiri mai vechi sau mai de demult. Nu mă pot stăpîni să nu-mi amintesc acum cînd scriu
corul întemeiat reuşeşte să aibe o activitate La trecerea celor din Apoldul de Sus, cu costumele lor aceste rînduri de vorbele acelui ţăran bătrîn care la
ntă în special bucăţi de Ciprian Porumbescu : teribile, mi-am adus aminte de Ion Kir, preşedintele gospo­ aniversarea celor 500 de ani de la răscoala de pe muntele
cînt“, „Cîntec de mai“ şi „Dup-un veac de dăriei lor colective, care cu prilejul marii sesiuni extraordi­ Bobîlna spunea :
iste interesant de menţionat aici o scrisoare a nare a Marii Adunări Naţionale aducea cuvînt de slavă şi de
prian Porumbescu în care acesta-i scrie dirijo- — Noi preţuim conducerea noastră şi pentru că ea cinsteşte
„Cu mîngîiere intimă am citit, în gazeturi, că mulţumire către conducerea noastră de Partid şi de Stat. trecutul. Şi cine cinsteşte trecutul merită viitorul
ă, cîntăreţii din Dobra aţi executat în concert Cuvintele lui nu le ştiam pe din afară, dar miezul lor îmi era
: lui Ciprian". Ciprian Porumbescu murise. proaspăt ca atunci în acele zile de început de primăvară. CONSTANTIN PRISNEA