Page 32 - Albina_1962_09
P. 32

Veniturile  colectiviştilor  cresc  de  la  an  la  an












                                                                                    Z Î N A                C Î M P U L U I
                                                                                                                                         >
                                                                         E-o  poveste-adevărată;
                                                                         Zina  cîmpului  e-o  fată.
                                                                         Am  văzut-o  ieri  şi  eu,
                                                                         Că,  de  vrei  s-o  vezi,  nu-1  greu;
                                                                         Dimpotrivă,  e  uşor.
                                                                         Ea  s-arată  tuturor
                                                                         Şi  la  toţi  vorbeşte  blînd,
                                                                         Dar  şi  aspru,  cind  şi  cind,
                                                                         De-o  asculţi  pe  ea  in  toate.
                                                                         Iei  din  cimp  cit  vrei  bucate.
                                                                         Zina  cimpului  e-o  fată...
                                                                        E-agronomul  nostru,  care
                                                                        Are  chip  şi  trup  de  floare  —
                                                                        Floarea  anului,  bogată.
                                                                        O  cunosc  porumbii-nalţi
                                                                        Cu  ştiuleţii  încărcaţi,
                                                                        Cu  ştiuleţii  mari  şi  grei
                                                                         Ce  foşnesc  în  urma  ei.
                                                                        Zina  cîmpului.  acum,
                                                                        Ce  frumoasă  e  pe  drum :
                                                                        Trece-n  grabă  miriştea
                                                                        Cind  adie  liniştea.
                                                                        Ea  pe  unde  s-a  oprit
                                                                        Şi  tractorul  a  venit.

                  ELECTRICIANUL :  —  Hei,  tovarăşul  cela  cu  veniturile  ,   Feţii  mei,
                schimbă-mi  şi  mie  becurile  de  la  stîlpi,  că  ţi-e  mai  la   Feciorii  mei.
                îndemînă !                                              Şi  chiar  voi,  bunicii  mei,
                                                                        Ascultaţi  de  vorba  e i!

                                                                                TUDOR  MAINESCU




                —  ŞI-acum,   ce   mal  vrei,  — Nu,  ar  costa  prea  mult 1                                       Odă pentru septembrie
              bărbate ?                   Vreo  patru  mii  de  lei.  Cam
                —  Să   te   lămureşti,  asta   15  la   sută  din  veniturile
              vreau.                      noastre.                                                                 In  dimineaţa  rumenă  şl  clară,
                —  Cu  ce ?                —  Şi  ce,  e  mult ?                                                   eşti  clopoţelul  magic  de  cleştar
                —  Cu  fondul  de  bază,  că   —  Foarte  m ult!                                                   ce  sună  lung  —  a  nu  ştiu  cita  oairă  —
              m-ai  făcut  de  rîs  în  adunarea   — Păi  cît  ai  vrea  să  chel­                                 vestind  „debutul"...  anului  şcolar.
              generală.                   tuim ?
                —  Aşa  văd  eu  lucrurile  şi   —  5  la  sută  ar  ajunge.                                       Eşti  gongul  care-anunţâ  pe  actorii
              pace !  15  la  sută  din  venitu­  — 5  la  sută ?   A i  bolînzit,                                 ce-aşteaptâ-niriguraţi,  după  cortină,
              rile  băneşti  pentru  fondul  de   bărbate !  In  loc  să  ne  facem                                să  intre  intr-o  scenă  din...  podgorii,
              bază,  e  prea  mult.  5  la  sută   şi  noi o gospodărie  ca  oamenii,                              cu nou  decor  de rouă  şl  lumină.
              ar  ajunge.  Altfel,  scade  valoa­  vrei  să  batem  pasul  pe  loc ?                               Eşti  strofa  care-ncepe  o  poemă
              rea  zilei-muncă.            —  II  batem,  dar  ne  rămîn                                           cu  nouăzeci  de  versuri  (cel  puţin)
                —  Nu  scade.             bani  mai  mulţi.                                                        şi  prima  perlă  dintr-o  diademă
               —  Ba  scade !              —  Nu  spuneai  chiar  tu  că                                           bâtutâ-n  aur  greu  şi  în  rubin.
                                          banii  fac  picioare?
               —  Ba   creşte !   Fondul  de                                                                       Eşti  prima  parte-a  unei  melodii
              bază  e  ca  şi  cheagul:  cu  cît   —  Eu? !  Cind?!                                                cu  rezonanţe  din  antichitate,
              ai  mai  mult,  cu  atît  creşte  şi   —  Cind  vorbeam  pe  drum                                    ce  s-a  cîntal  de-atunci  pe  mii  şi  mii
              caşul.  Gîndeşte-te :   nu  faci   despre  fondul  de  bază.                                         de  texte  noi  şi  de-actualitate.
              grajduri,  nu  poţi  creşte  nici   —  Care  fond  de  bază ?
              vite.  Nu  cumperi  butaşi,  nu   —  A l  gospodăriei  colective,                                    Tu  eşti  prefaţa  unei  cronici  şi
              poţi  pune  vie.            omule !  Nu  spuneai  că  fondul                                         eşti  cel  dinţii  capitol  al  epocii
               —  Da,  dar via cind rodeşte?   de  bază  e  ca  şi  cheagul ?                                      în  care  —  an  de  an — (aşa cum ştii)
                                                                                                                   se-adunâ  şi  se  numără...  bobocii.
              Abia  după  trei  ani.  Prea  e  de   — Ei  şi ?
              aşteptat.  Mai   bine   să   ne                                                                      Eşti  uvertura  operei  lestive
              împartă  banii  nouă.        —  Păi  cam  aşa  stau  lucru­                                          cu  amplă  orchestraţie,  în  caro
                                          rile  şi  cu  noi.  Cine  se  chiver­
                —  Banii  nu   fac  struguri,   niseşte,  are !                                                    se-aud  intermitente  şi  masive
              fac   picioare.   Vorba   ceea:                                                                      acompaniamente  de...  tractoare.
              „Bună  ziua,  lucru  frumos",  —   —  Deci  eşti  de  acord ?
              „Mulţumim  dumitale,  rămîi   —  Sigur.  Numa’  că-n  adu­                                           In line,  eşti afişul  ce ne-ndeamnâ
              sănătos".  Asta-i  banul.   narea  generală  m-a  luat  gura                                         să  fim  prezenţi,  in  unanimitate,
               —  N-ai   dreptate.  Ce-i  în   pe  dinainte.   Iaca,  acum  îmi                                    la  reluarea  piesei  anunţate             \
              mină,  nu-i  minciună.                                             s t r u g u r ii  In t r e   e i .-  al cărui  titlu  vesel  esie :  ...„Toamnă*.
                                          fac  o  autocritică.
               Discuţia  aceasta  se  purta  pe                             —  Ştii  ce  perspective  avem  noi  după
              drum.  O  dată   ajunşi  acasă,                              tescuire ?                                       MIRCEA  CODRESCU
              cei doi soţi  se aşezară  la  masă.    N.  CULCEA             —  Da,  să  primim...  medalii  de  aur I
               —  Vasile !
              ;  —  Ce-i ?
               —  Ştii  la  ce  mă  gîndesc ?
              Am  primit  atîta  ţuică  de  la
              gospodăria  colectivă,  că  ne-ar
             mai  trebui  un  butoi.  Ce  zici,
             de  care  să  cumpărăm ?
               —  Să  dăm  banii  oe  butoi?                                                                                      Ş a h i s t u
             Nici  gina
               —  Păi  unde  punem  ţuica ?
               —  O  bem   mai   repede  şi                                                                                  Ghiţă,  e  aprecia?
             păstrăm  banii.  Vorba  ta  :  ce-i                                                                            De  orice  colectivist.
             în  mină,  nu-i  minciună.                                                                                     Şi  ştiut  la  noi  în  soi
                                                                                                                            Ca  un  toarte  bun  şahist 1
               —  Dar  nişte  puieţi  de  pomi
             fructiferi,  tot  trebuie  să  cum­
             părăm.   Ne-am   făcut   casă                                                                                  Consătenii  mari  şi  mici
             nouă,  şi  curtea  stă  goală.                                                                                 întrebaţi,  o  spun  deschis 1
                                                                                                                            „Mat  el  n-a  luat  aici
               —  Puieţi ?  Nici  nu  mă  gîn­
             desc.  Ăştia  vor  rodi  abia peste                                                                            Decît  poate,  doar  in...  vis 1
             cinci  ani.  Prea  e  de  aşteptat!
                                                                                                                            Ca  şahist  recunoscut,
             Să  bem  şi  să  mîncăm !  E  mai
             Sigur                                                                                                          N-a  pierdut  —  şi  asta-i  olar
                                                                                                                            Doar  remize  a  făcut ;
               —  Te  pomeneşti  că  nici                                                                                   E  colectivist...  tâmplar 1“
             mobilă  nouă  nu  mai  vrei  să
             cumpărăm ?    .                  —  Uite  joianelor,  colectiviştii  v-au  pregătit  aici  numai  porumb LAPTE-CEARA...  TITl  G H E O R G H I U
                                              —  Aşa?  Păi  atunci  pot  să  ne  şi...  CEARA-LAPTE i   (Desen  de  AL.  CLENCIU)
                                                                                                                              '     corespondent
            t,r
            tr-,          REDACŢIA : Bucureşti Piaţa  „Scînteii",  Tel.  17.60.10  interior  1882.  ABONAMENTE :  7,60  lei  anual.  Abonamentele  se  fac  la  oficiile
                                      poştale,  prin  factorii  poştali  şi  difuzorii  voluntari.  TIPARU L :  Combinatul  Poligrafic  Casa  Scînteii  /
   27   28   29   30   31   32