Page 5 - Albina_1962_09
P. 5
<Ţ)&itiet l i l n e i t i a
In dimineaţa-aceea d© rouă, strălucind, lupta se poartă şi-n genunchi 1
mi s-a părut, ca-n basmul pădurii de argint, Şi mai avea, viteazul,
nu numai ca decor —
mi-a răsărit in cale un Făt-Frumos, o spadă fermecată, cu dinţi şi- cu motor !
plecat
să-nfrunte vijelia lui Codru-impărat! Şi s-a tot dus la luptă, în zori...
L-am urmărit
Era-narmat ilăcăul — cu ochii, printre cetini,
pinâ-n dinţi pîn’codrul 1-a-nghiţit.
ţi mă privea cu ochii lud ageri ţi cuminţi...
Avea în loc de zale — pufoaică, nouă ; Iar cînd s-a-ntors
Scut — viteazul
avîntu-atîtor lupte din codru, pe-nserat,
prin care a trecut. cu norma doborită,
Şi-avea zîmbea,
ţi genunchiere, cum a plecat...
cînd jos, pe lingă trunchi,
GHEORGHE SCR1PCA
pentru-a învinge.
Stoluri de nuferi plutitori pe apa,
e Cîntecul meu şi de la voi se-adapa,
Şi-n clipocitul undelor sprinţare
/\ De-aici mi aud şi propria-mi cînlare.
Mai clar şi orizontul mi se-aratâ
i D Cînd, către apa mârii-ndepărtatâ
Ma poarta lotca, gîndul ma-ndeamna
Sa ştiu mai bine viaţa ce înseamnă.
N I Sub caldul cer al zilelor de vara
Văd fetele cu părul de secara
Punînd năvodul, mînuind vintreaua
Lingă batrîni ce-şi pufăie luleaua,
T N Lingă flăcăi frumoşi, voinici, isteţi
Ce-i cînta vieţii caldele bineţi —
Iar printre ei, şi eu, muncind cu spor
Spre ndestularea-ntregului popor.
E Plătica şi morunul cad în barcă
D Şiro bucurie mare mă încearcă :
Fruntaşa mi-a ieşit astăzi echipa.
C Plăcută şi duioasă e şi clipa
Cînd mîndra mea, cu boiul ca bujorul
Citind în sporul muncii viitorul,
Cu mine-alăturea merglnd spre casă
Reşiţa, noaptea f i Mă-ntreabă : — Spune-mi, cînd ţi-oi
fi mireasă ?
Seninul cer, brăzdat de căi lactee, Spre ea mă-nalţ cu fiecare clipă L Şi-n braţe, noaptea darnic ne cuprinde
Şi-n inimi dorul tot mai viu se-aprinde.
a coborît aicea, pe pământ — ducîndu-mi crezu-n luptă neclintit Pe malul apei, salcia bătrînă
şi-n fiecare zbor ce se-nfiripă Ne ţine-acum, la umbra ei, de mînă.
miracol izvodit dintr-o scânteie, !
simt aripile date de partid.
poem superb, născut dintr-un cuvinte. T Răsare luna dinspre mare, vie
Gu ele-mi scriu necontenit norocul Mi-e sufletul hambar de bucurie:
Locul natal şi mîndra mea sînt una...
Eu n-am ştiut să desluşesc în stele o, Reşiţa, pe cerul tău imens u Şi-mbrăţişîndu-le, uit că ma vede luna.
şi nici în zodii n-am crezut cîndva. pe cere nici. o stea nu-şi schimbă locul,
căci toate au. mergînd, acelaşi sens.
Dar, Reşiţă, eu, steaua vieţii mele A ŞTEFAN TANASE
pe cerul tău o văd şi cred în ea. S. GHEORGHE colectivist
PRIM A DRAGOSTE PRIM A DRAGOSTE 7 8 PRIMA DRAGOSTE
părea mai cumplit. Odată, istovit de acest tîmplător că Bicioc coboară spre lac. „Ce-o fi cău- multă lumină şi mă temeam. Acasă, m-a cuprins
, i se destăinuise lui Ilie Dragnea. tînd la ora asta în baltă ?“ se întrebase Dragnea, a- ruşinea, sila. M-am hotărît: o să le dau drumul, să
r-i — zisese Dragnea. — Am citit undeva că mintindu-şi imediat de întîmplarea cu ciortocrapii. Il termin o dată pentru totdeauna cu prostiile. Poţi
el mai greu nu>-i să te îndrăgosteşti, ci să-ţi urmări binişor pe Bicioc şi află ceea ce îl interesa. să vii şi tu acolo. Stăm aşa şi gîndeam : ce-ar zice
.eşti dragostea. Bicioc descoperise un loc unde se putea pescui cu Dragnea să ştie cu ce mă îndeletnicesc ?
„Rău o mai încurcam cu sforaşul ăsta, dacă apu
:, dacă-mi eşti prieten, ajută-mă. Fă-o tu să mina. Stuful era acolo bogat, iar adîncimea apei nu cam să dau sfoară-n ţară. Noroc că nu m-am gră
a. Ia-o pe departe şi vezi ce-ar zice... depăşea un metru şi jumătate. Toamna, crapul se în
nintea asta i se păruse lui Dragnea atît de cuibează în stuf. Şade unul într-altul şi nu iese după bit", îşi spuse Dragnea.
— Atunci se schimbă lucrurile ! — răsuflă el uşu
'iţă şi de caraghioasă, că era cit p-aci să-l hrană decît noaptea. Bicioc se dezbrăcă iute şi intră rat. — Să ştii, Bicioc, mi-ai făcut o mare bucurie.
în apă. Merse în cerc în jurul stufului, stî.mind nă
:ă rîsul. Eu cred tot ce mi-ai spus. Dacă vrei, mergem pe
>înise zi- molul pentru ca peştele să rămînă în mijloc, la lim-
peziş. Se apleca, găbjea cîte unul, îl apăsa bine, îi seară într-acolo. Am şi eu să-ţi spun cîte ceva. Ştii
desfăcea urechile şi îi vira o sulă de lemn, înşirîndu-i’ însă vorba mea : da’ să fii sincer! Mare bucurie
i cred că pe un sforaş cu resteu la capăt. Putea să înşire aşa mi-ai făcut, Bicioc !
ine. Unei oricîţi peşti ar fi vrut şi peştele trebuia să-l urmeze ★
buie să i-o cuminte printre stuf, neavînd încotro,
ar tu. De Dragnea aşteptă pitit vreo jumătate de oră. Auzise Stela era singură în puierniţă. Citea o carte.
î sfieşti ? de 'acest' tertip şi numai se întreba cu cîţi’ peşti o — Ce faci ? — începu Bicioc, căutînd să dea vor
ai motive, să iasă Bicioc, cit de lacom este şi ce mutră va face belor şi gesturilor lui un aer cît mai degajat-
eaptă. Ce-i cînd îl va striga. Dar Bicioc ieşi fără nici un peşte. ■— Nu vezi ? Citesc.
; drept: tu Se îmbrăcă şi pomi înapoi spre sat. Totul era lim-- — Şi puii ?
Stela Beli- pede. Văzînd că luna bate prea tare şi temîndu-se —; Puii dorm. Somn obligatoriu ! Vino-n hală să-ţi
afă dintr-o probabil să nu întîlnească pe cineva, Bicioc legase arăt. între 2 şi 4, trag perdele negre la fereştri şi
Cu aia nu sforaşul de stuf. Urma sa vină după peşte a doua sau ei adorm numaidecît. Nu ştiai ? Hai, calcă binişor.
Păi ia gîn- a treia zi, pe o noapte noroasă. Asta era planul lui. Trecură pragul în hala întunecoasă. Ea îl luă de
: îmi pro- Pe-ntuneric era mai bine cu o asemenea povară. mînă.
să stau de Dragnea intră în apă, dete drumul peştilor şi luă — Vezi, îl vezi cum dorm grămadă? Stai să trag
u ea şi pe sforaşul cu sine. Chibzuia ce să facă. Să le spună to un :colţişor-de perdea...
e apuci să varăşilor, ca ei să-i înmîneze lui Bicioc sforaşul, Dar Bicioc nu văzu nici aşa nimic. El nu mai au
ne ştie ce bineînţeles eu perdaful cuvenit. zea decît şoapta caldă a fetei. Nu mai simţea -decît
Bicioc veni la el de cu zori şi îl trezi. Ii spuse că
\ Cum n-a dormit toată noaptea. atingerea mîinii ei care-1 frigea. Făcu un pas_ înainte
reni mie. In şi încercă s-o sărute. Nu izbuti să-i atingă decît părul.
— Dar ce-ai făcut ? — îl întrebă Dragnea, — Ce faci ? —zise ea. — Era să dai peste mine.
a ne mai — Iţi spun ce-am făcut. M-am perpelit. Nu ţi-aş Te-ai împiedicat ?
spune dacă n-am fi prieteni. Ştii crapii ăia doi, din Ieşiră. Abia atunci îi văzu Stelă tulburarea* dar o
★ seara cînd ai venit la mine după undiţă ? Află că tălmăci-altminteri.
r nu-i cumpărasem. Erau furaţi, pescuiţi la Iîună,“cu
seară îna
sforaşul, dacă te pricepi Aseară, nu ştiu cum — o — Ce-i cu tine, Bicioc, ţi-e rău ?- Eşti alb ca varul.
lie .Dragnea slăbiciune — mi-a venit să mai fur o dată. Ana în El nu fu- în stare să-i-spună nimic. Lăsă' mărturi
absolut în- şirat vreo doisprezece, dar i-am lăsat acolo. Era prea sirea pentru altă dată, cînd avea să-i fie mai uşor.__
