Page 13 - Albina_1962_10

P reşedintele sfatului popular co­ u ştiu cum o ii arătat satul Băî- Pe urma
şeşti ollădaiă. Dar dumneata în­
munal a invitat cîţiva din bătrînii
satului. Fotografia trece din .mină
suti spui ir. scrisoare că ai vă­
în mînă. O seamă îşi pun oche­ N zut, atunci cînd ai fost pe-a>ci,
larii.
nilor. La sărăcia aceasta trebuie
— E mult de-atunci 1 Cine să cît de neagră era sărăcia oame­
le mai ţină minte ?.. să adăugăm faptul că în timpul ultimului visului
război, nemţii au incendiat, în retragere,
— Eu am fost în război, n-am de unde
şi ce brumă mai era...
şti... Astăzi însă e o comună mare şi fru­ de STEPAN ŞC1PACIOV
— Eu le cunosc, dar nu le mai văd de moasă în care oamenii trăiesc cu toiul
altfel decît în trecut. Partidul le-a arătat Apele cu valul înspumat
mult... S-or fi petrecut din viaţă, cine ştie...
drumul spre bucurie şi bunăstare. N oi în alte albii le-am mutat.
Casa lor nu mai este, s-a spulberat cu Iată, chiar în centiu se ridică un bu­ N-am rivnii minuni de nici un fel,
timpul... chet de construcţii noi : sfatul populat, Truda noastră ne-a purtat spre ţel.
Dar iată că în încăpere intră un moş­ şcoala de 7 ani, locuinţe. In fosta primă­ Spre lumina ţărmului sublim,
rie s-a deschis un dispensar medical şi
neag cu pălăria dată pe ceafă, vesel, pre­ O Azi, pe urma visului păşim.
cum îi este lirea. E scund, subţirel şi vioi o casă de naşteri. Alte trei şcoli noi s-au Parcă ne vedem ureînd poteci
ca argintul viu. deschis în satele Brăneşti, Dumbrava, 0 > Peste ani.
Cornul Luncii. Predau în ele învăţători şi
— Să văd şi eu... Tiii, bată-Ie norocul La număr douăzeci.
profesori — iii de ţărani de aici. Ne-m plinit nu va rămîne vis,
să le bată 1 Una e Ileana lui Ilie Hancea
de peste apă, din Mălini. Cealaltă e Măr- < Cum arată cifrele precis.
Iar în locul ciirelor Ia rînd,
jungem la o casă ascunsă prin­
gărinta... S-a sfîrşit biata de mult, de vreo tre pomi, cu perdele subţiri la o A i să-i vezi pe oameni surîzînd.
30 de ani... Zică dar duşmanii tot ce vor,
— Acasă-i mămuţa ? întreabă E
ferestre. Ne întîmpină o fată de
Mă uit la moşneag şi-l întreb :
vreo 22-23 de ani. Fără de putere-i rîvna lor.
— Pe dumneata nu te cheamă... Petre ? Nu va fi, precum ar ii dorit,
— Da, Petre Pinaru mă cheamă. Petre. Din Program,
— Şi nu-ţi aminteşti cumva de Jerlov ? ■— Acasă. un rînd neîmplinit 1
— De Ivliuşka ? D-apoi cum să nu-mi Elena Cora-Hancea se uită lung la foto­
amintesc, ? . . . . . grafie.
— Uite, dînsul ne scrie şi despre dum­ — Mi-aduc aminte... Vezi, fata mea, cum MUaduc
neata... am fo-sf eu odată ?...
Petre Pinaru ia scrisoarea cu degetele Viorica zîmbeşte. Seamănă bine cu
tremurînde. E tulburat. Ochii i se ume­ maică-sa. E soră de ocrotire la spitalul aminte
din Mălini.
zesc. Citeşte scrisoarea cu glas tare, tre­
— Tare aş vrea să am poza asta... Şi
murat. Şi s-aşterne o linişte în încăpere,
Ivlici pe unde e ? Au trecut anii ca frun­ de NICOLA! GRIBACIOV
o linişte adîncă, adîncă... Petre Pinaru sta
zele pe apă. Ce oameni buni erau — ve­ Unei artiste care a cintat
de vorbă cu amintirile... neau la noi şi cîntau atîta de frumos
— Dar Ivliuşka pe unde-o ii 7 cîndva într-un colhoz.
pină-ntr-un capăt de noapte 1... Cînd cu
Deodată, Petre Pinaru se întoarce spre E mult de-atunci. Natura toată
războiul ăstălalt, au poposit soldaţi sovie­ Părea un colţ sublim de rai...
mine.
tici pe la noi; deseori îi întrebam : Nu-1 Şi pînâ astăzi citeodatâ
— Scrie-i, dragul meu, că s-a înseninat Mi-aduc aminte cum cîntai.
cunoaşteţi cumva pe Ivlici Jerlov ?
şi pe la noi vremea. Scrie-i că am trei Eu am avut zece copii. Cinci mi-au mu­ Erai minunea şi stâpina
băieţi şi o fată cu care mă mîridresc : rit. Am rămas numai cu fetele. Pe patru Ce ne turna in inimi Ioc,
băieţii, unu-i colectivist, al doilea şofer, Ori ie lua uşor cu mina
le-am aşezat la casele lor. Pe Viorica o
al treilea mecanic. Iar fata, Aculina, e Ca să le punâ-apol la Ioc.
mai am. E tinerică. Oare Ivlici are copii 7
1. 'Amurg pe Neva. măritată ou un muncitor betonist din Făl­ — Am să-i scriu eu, mamă ! sare Vio­ Ori parcă ne-nâlţai spre stele
ticeni. Iar eu sînt pensionar. Spune-i că rica de pe scaun. — Am să-i scriu despre Intr-un extaz nepâmintesc.
am pensie bună şi că mi-am făcut casă Atunci cînd sullete-nfre ele
noi şi am să-l întreb de toate. Şi am să-l Se recunosc şi se-nirâţesc.
nouă. Şi nu numai despre mine să scrii. rog să ne trimită şi fotografii de acolo... Privighetorile trezite
Scrie -i şi despre preşedintele nostru al Iubite tovarăşe Jerlov, deşi nu te cu­ Cîntau in zarea de opal.
sfatului, despre gospodăria colectivă, Le întrecea!, şi indirţile
nosc, am însemnat aici toate amănuntele
tânără nu-i vorbă, dar de nădejde. Am Ele-ncercau să le imite
convorbirilor pe care le-am avut cu prie­
să-i scriu şi eu. Am s-o rog pe profesoara Slăvind pâmintul lor natal 1
tenii dumitale. înainte de a pleca, gazda
de rusă de la şcoală să-mi corecteze seri-, Făceai pădurea strămoşească
ne-a poftit la masă. Ne-a pus dinainte un Să se-nfioare-adeseori.
soarea, că ştiu puţintel ruseşte, nu chiar
clondir cu ţuică bătrînă Şi ne-a îmbiat : Făceai bobocii să plesnească.
atîta cît ar trebui. Dă-mi adresa. Din iarbă să ţîşneascâ llorl.
che. Două fele im- — Luaţi, oameni buni !
şpiniţe“Iungi, cu că- I-o dau. Ceilalţi bătrîni îşi pun oche­ Cînd am ridicat paharele, am zis toţi, Eşti mai in vîrstâ azi, mai mare.
9, închise la gît, una larii să-şi noteze şi ei adresa. într-un gînd : Căruntă poate treci pe drum.
liţe albe in păi, cea- ....Ies pe uliţă şi în faţa şcolii ne aş­ Şi alte păsări cintâ-n zare
ruz lung de mărgele <— In sănătatea prietenului nostru So­ Şi altă lată cintâ-acum.
tlţate amindouă cu teaptă o instructoare de pionieri cu cîţiva zon Ivlici Jerlov 1 Dar până azi, cind bolta noastră
îgă, după moda ve- copii. Şi drept să-ţi spun, am avut simţămîn- Ascunde noi cântări în lunci
, pozează ţinîndu-se — Mă numesc Androsida Vultur, învă­ tul că erai şi dumneata cu noi în capul z In inimi vocea ta măiastră
decor naiv de car- ţătoare. Ştiţi, am auzit de scrisoare... Hâsunâ caldă ca şi-atunci.
ure. Pe spatele loto- mesei şi zîmbeai bucuros. Nu, n-am avut
doar o iluzie, ci chiar dumneata erai,
jşte : „Margareta şi ■— Cum ai auzit, de unde ? fiindcă aşa e şi firesc : prietenii să fie a Pesemne scris i-a iost uitării
7". — Păi ştie tot satul! rîde Androsida şi Să nu se-atingâ pe pâmînl
ît atunci cele două adaugă : — Vreau să-i trimitem tovarăşu­ întotdeauna inimă lingă inimă... De cel ce-n dar i-aduse ţârii
Dar mai trăiesc ele lui Sozon Ivlici şi o amintire din partea Din toată inima — un cint 1
noastră. O fotografie cu şcoala nouă... DRAGOŞ VICOL Traduceri de M. DJENTEM1BOV
şi-o pune şi expe-
al unei scrisori din
ă rog să-l scuzaţi pe
tar în octombrie, no-
ie 1917, am fost în
igă Gura Humorului,
romîni, buni prieteni
unei eram soldat în
st sat aveam o casă
î întruneam noaptea.
Am cunoscut atunci
Margareta şi Elena
.n viaţă ? Acum cred
l sat. Pe atunci, nu
rele două fete, în sat
de ele, un flăcău cu
i era Petre. Pe atunci
bun prieten cu noi..<
?"
din R.S.S. Autonomă
fă rog să transmiteţi
rin salutul nostru lier-
atul ţinut Zabaikalic
ă semeţi în tăriile ce-
dumneavoasfră"...
ni : „Iar dacă surorile
şi bunul nostru plie­
re, transmiteţi-le salu-
inima... Au trecut ani
am uitat"...
zon Ivlici, iată pornim
linim cu bucurie rugă-
mult cu cît fotografia
ale, pline de parfumul
urat şi pe noi.
Vedere din Moscova. Pe cheiurile Smolensk şi Dorogomilovsk,