Page 6 - Albina_1962_10
P. 6

Pe  la  ora  două  după  miezul  nopţii,  ne  a-   —  Şi  Aureanu  ăsta,  preşedintele  din  Păuneşti  e
                                                                 flam  deja  pe  malul  rîului.  Era  o  beznă  de   om  de  treabă.  N-a  făcut  el  fapte  vitejeşti  ca  ser­
                                                                 nu  vedeai  Ia  doi  paşi.  Batea  un  vînt  rece,   gentul  dumneavoastră  de  pa  iţont,  insa  atit  cit  a
                                                                 tăios,  de  primăvară,  aducînd  cu  el  aspri­  făcut  pantru  qospodăria  colectivă,  i-a  adus  pre­
                                                                 mea  zăpezii  ce  mai  stăruia  pe  munţii  nu   ţuirea  tuturor  oamenilor  din  sat..;!
                                                                 prea  îndepărtaţi.  Luasem  cu  mine  porthar-   Şi  încet-incet.  şolerul  îmi  povesti  cţim a luat fiinţă
                                                                 tul,  luneta  foarfecă,  un  aatomat şi  trei  încăr­  gospodăria  colectivă  cu  şapte  ani  în  urmă,  cum  a
                                                                 cătoare.  Aureanu  avea  şi  el  un  automat.  In   ajuns  printre  fruntaşele  din  raion  şi  cum  viata  oa­
                                                                 plus,  în  spate  ducea  bobina  cu  firul  telefo­  menilor  din  sat  se  schimbă  cu  fiecare  zf.
                                                                 nic,  iar  sub  braţ  purta  cutia  de  lemn  a  apa­  In  fata  maşinii  se  întindea  drumul  plin  de  ochiuri
                                                                 ratului,  Făcuse  legătura  cu  postul  fix  al  co­  de  ană  a  căror  oglindă  lucea  şters  în  lumina  faru­
                                                                 mandamentului  şi  urma  să  desfăşoare  firul   rilor  puternice.  Curînd  se  desluşi  şi  podul.  Două
                                                                 peste  apă,  pînă  dincolo,  pe  malul’ ocupat  de   felinare  roşii  străjuiau  trecerea  pe-o  parte  şi  alta
                                                                 duşman.                                   a  lui.  Maşina  micşoră  viteza  şi  se  apropie  încet
                                                                   Cil  mai  pe  nesimţite  am  împins  barca  in   hurdueîndu-se  in  gropile  pline  de  apă.  Un  om
                                                                 apă  şi  ne-am  aruncat  în  ea,  fără  să  tăcem   arunca  oietriş  cu  lopata  în  mijlocul  drumului.
                                                                 nici  cel  mai  mic  zgomot.  Nu  se  auzea  decît   —  Hei,  tovarăşe, se  poate trece ?  ii  strigă  şoferul
                                                                 clipocitul  uşoi  al  apei  sub  pîntecul  de  lemn.   scoţînd  caoul  pe  fereastra  maşinii.
                                                                 Obişnuitele  rachete  ce  împînzeau  în  fiecare   —  Se poate,  se  poate...  răspunse  acesta  rezemîn-
                                                                 noapte  cerul,  de  astă  dată  nu-şi  lucru  de  loc   du-s9  în  coada  lopeţiu
                                                                 zborul.  Şi  aici  bubuiturile  aruncătoarelor  nu
                                                                 se  auzeau.                                Bîrnele  se  mişcară  încet,  gata  parcă  să  se  des­
                                                                   Am  ascuns  barca  Intr-un  lăstăriş,  am  sărit   prindă  din  încheieturi.  Sub  pod  apa  vuia  curgînd
                                                                 pe  mal.  şi  am  început  să  ne  strecurăm  spre   năvalnic  la  vale.  La  celălalt  capăt,  alt  felinar  roşu
                                                                 cota  602  despre  care  aveam  informaţii  că   cu  sticla  afumată  licărea  slab,  împrăştiind  în  jur  o
                                                                 nu  era  ocupată  de  duşmani.            lumină  ştearsă,  difuză.  Maşina  trecu  pe  lingă  el
                                                                   în  sfîrşit,  metgînd  mai  mult  tîrîş  şi  de-a   mărind  viteza  şi  peste  cîteva  clipe  intră  în  sat
                                                                 buşilea  am  ajuns  sus  pe  cotă.  Ne-am  as­  urmărită de-o  droaie  de  cîini  ce  o  însoţeau  lătrînd
                                                                 cuns  intr-o  groapă  cu  fundul  nisipos.  După   pe  întrecute.
                                                                 o  clipă  am  înăLţat  capul,  curios,  să  văd   —  Mă  opresc  puţin  la  cooperativă,  spuse  şofe­
                                                                 ce-i  în  jur.                            rul  şi  trase  maşina  pe  partea  dreaptă  a  drumului
                                                                   Deodată,  mult  înapoia  înălţimilor,  am  au­
                                                                 zit  clteva  comenzi  in  nemţeşte  şi  în  acea  cli­  în  fata  unei  clădiri  arătoase.  Numai  să  pun  puţină
                                                                 pă  zeci  de  bubuituri  puternice  au  spart  li­  apă  în  radiator.
                                                                 niştea  nopţii.  Mulţime  de  rachete  s-au  înăl­  Am  coborît  şi  am  pornit  alături  de  şofer.
                                                                 ţat  în  aer,  ca  nişte  jerbe  de  foc,  au  plutit   Tot  privind  în  dreapta  şi  în  stingă  să  văd  cum
                                                                 un  timp  peste  riul  răscolit  de  schije  şi  apoi
                                                                 s-au  stins  pierind  în  apa  răzvrătită.  Desco­  arată  magazinul  şi  ce  mai  cumpără  oamenii,  deo­
                                                                 perisem,  aşadar,  poziţia  bateriilor  duşmane.  dată  am  tresărit  şi  am  rămas  pentru  o  clipă  împie­
                                                                   —  Aureanu !  am  chemat  eu.           trit  locului,  cu  ochii  mari,  plini  de-o  întemeiată  mi­
                                                                   —  Ordonaţi 1                           rare.  Spre capătul magazinului,  acolo unde  era  mai
                                                                   —  Intră  imediat  în  legătură  cu  Crişul  şl
                                                                 comunică...                               puţină  lume.  în  faţa  unei  tejghele  deasupra  căreia
               ...Ruga  era  satul  unde  mă  duceam  să  iau  parte   Bucuros,  sergentul  a  învîrtit  de  cîfeva  ori  de  ma­  pe-un  carton  sptnzurat  de  tavan  scria  „raionul  de
             la  un  eveniment  de  seamă :  inaugurarea  a  treizeci   nivelă, a chemat  postul  comandamentului,  dar  stră­  ştofe-pînzeturi“,  un  om  înalt,  voinic,  cu  capul  des­
             de  case  noi  ridicate  de  colectivişti.     dania  lui  a  fost  zadarnică  In  receptor  nu  se  auzea
               —  Aţi  mai  fost  pe  drumul  ăsta ?  —  m-c* întrebat   nimic.  înciudat  şi  neliniştit,  cu  mîinile  tremurînde,   coperit  şi  pârul  alb  la  tîmple  vorbea  ou-o  fetiş­
             şoferul  trezindu-mă  din  toropeala  care  mă  cuprin­  a  controlat  imediat  legătura  firelor  la  borne.  Poate   cană  arâtîndu-i  o  bucată  de  ştofă.
              sese.                                         se  desprinseseră  în  timpul  deplasării.  Dar  erau   —  El  e 1  am  exclamat  eu  aproape  ţipînd  şi  l-am
               —  Nu,  n-am  mai  fost—                     bine  legate.  A  apăsat  atunci  pe  butonul  de  control   prins  pe  şofer  de  braţ,  arâtindu-i  omul  care  cîn-
               —  înainte  de  Păuneşti  avem  un  hop  al  dracului   şi  a  învîrtit  de  manivelă.  Aparatul  nu  funcţiona.
             de  trecut,  urmă  şoferul  după  un  timp  şi,  ţinînd  vo­  —  Ce  s-a  întîmplat,  sergentuîe ?  tăiea  in  palmă  bucata  de  stofă.
              lanul  numai  cu  o  mînă,  se  scotoci  cu  cealaltă  in   —  S-a  rupt firul 1  a  răspuns el cu glasul stins şi-a   —  Care  „el* ?
              buzunarul  de  la  piept,  scoase  o  ţigară  şi  o  puse  în   tras  o  înjurătură  zdravănă  să  se  răcorească.  Bom­  —  Aureanu, omule,  telefonistul  despre  care  ti-am
              coltul  gurii.  După  ce  o  aprinse  urmă :  —  La  capă­  bardamentele  astea  l-au  distrus.  vorbit !  Pe  cinstea  mea  că  el  e 1
              tul  pădurii,  spre  Pău­                                                                                            —  Păi  n-a  murit ?  în­
              neşti.  se  face  un  pod                                                                                          trebă  şoferul  nedumerit.
             nou.  Acum  de,  nu  ştiu,                                                                                         .  Că  parcă  spuneaţi...  A-
              poate  c-or  li  terminat                                                                                           tunci  îi  totuna  cu  pre­
              podul  acela.  Spunea  un                                                                                           şedintele  de  aici...  Câ
              instructor  aseară  c-ar  fi                                                      INIA                              acela   îi   preşedintele
              vorbit  la  telefon  cu  Au-                                                                                        colectivei.
              reanu,  preşedintele  co­                                                                                            M-am  oprit  în  faţa lui,
              lectivei  din  Păuneşti,  şi                                                                                        cu  răsuflarea  întretăia­
              el   i-ar   fi   spus   că                                                                                          tă  şl  l-am  privit  un  timp
              de-acum  pot  trece  care,  căruţe  şt  chiar  maşini.                                       pe  sub  sprlncene,  zîmbind  reţinut,  ascuns.  Cînd
               „Aureanu...  Aureanu“  repetam  eu  în  gînd  ascul-                                        a  dat  cu  ochii  de  mine,  a  tresărit  la  rîndu-i.
              tînd  vorba  şoferului.  „Unde-am  mai  întîlnit  eu  nu­  de  ION  GRECEA                     —  Ce  iaci,  sergentuîe ?  am  întrebat  eu  şi  deschi-
              mele  ăsta ?'  Icni  părea  foarte   cunoscut,  dar  nu                                      zlnd  larg  braţele,  l-am  cuprins  şi  l-am  îmbrăţişat.
              ştiam  de  unde  îl  cunosc.                                                                 Mă  cunoşti ?
               —  Cine  spui  dumneata  că-i  preşedintele  colecti­  —   Şi-acum  ce  facem ?
              vei  din  Păuneşti ?  am  întrebat  intr-un  tirziu  punînd   —  Plec să-l repar. Dumneavoastră  aşteptati-mă că   —  Că  n-ati  il...  Staţi  niţeluş...
                                                                                                             —  El ?
              mina  pe  umărul şoierului,  să-l  fac atent.  am  să  mă  întorc...                           —  Domnu’  sublocotenent  Seva...  da,  Severineanu,
               —  Unul  Aureanu.  Il  cunoaşteţi ?            Şi-am  aşteptat.                             artileristul,  cu  care  am  trecut  apa  aceea  la  cota
               —  Nu,  nu-1  cunosc  pe  preşedintele  colectivei  din   Mă  lăsasem  în  fundul  gropii  căutînd  să  stau  cit   602...  Dar  cum  ati  ajuns  aici ?  Unde-ati  tras ?  Thii,
              Păuneşti,  însă  numele  lui  îmi  aduce  aminte  de  un   mai  bine,  cu  genunchii  Ia  gură  şi  ghemuit ca  într-o   domnu’  sublocotenent,  ştiţi  ce  bine-mi  pare ?  Uite
              altul...  Tot  aşa  îl  chema :  Aureanu.  De  pe  front  îl   găoace.  Cînd  şi  cînd  mă  ridicam,  înălţăm  capul   —  s-a  întors  ol  —  asta-i  fata  mea  cea  mare.  Face
              ştiu.  A  fost  cu  mine  în.  aceeaşi  baterie  de  artile­  peste  marginea  gropii  şi  ascultam  şoaptele  nopţii,   nunta  duminică   şi-am  venit   după  cumpărături.
              rie.  Da,  da,  sergentul  Aureanu...   A  făcut  ăsta  o   cu  grijă  ca  să  nu  se  apropie  vreo  patrulă  duşma­  Florico,  dă  mina  cu  dumnealui.  Domnu’  subloco­
              asemenea  faptă  de  eroism  incit  t  s-a  dus  vestea   nă  şi  să  mă  descopere.  Aproape  un  ceas  am  stat   tenent...  Ba  nu,  tovarăşul  Severineanu.
              în  tot  regimentul.  Nu  mai  vorbesc  c-a  fost  şi  deco­  într-o  încordare  maximă,  neliniştit  şi  lnlrigurat  că   Ne-am  tras  apoi  într-o  parte  de  lingă  tejghea  să
              rat...                                         nu  ştiam  ce  se  întîmplă  cu  Aureanu.  Deodată  Insă
               —  Ce  faptă  de  eroism ?  întrebă  plin  de  curiozi­  am  auzit  nişte  bubuituri  înfundate  în  apropiere  şi   nu  stingherim  cumpărătorii  şi  din  vorbă  în  vorbă
              tate  şoferul.  —  O  cunoaşteţi ?             în  clipa  următoare  zeci  de  rachete  au  fîşîit  iarăşi   i-am  destăinuit  prietenului  meu  cum  atunci  pe  front
                                                                                                           am  auzit  despre  el  c-a  murit  şi  mi-a  părut  rău  că-1
               —  Cum  să  nu ?  Doar  amîndoi  am  fost  la  un  pas   prin  aer  în  arcuiri  largi  luminînd  apa  rîului  ca
              de  moarte  şi  datorită  lui  sînt  astăzi  în  viaţă...  ziua.  Am  înălţat  uşurel  capul  din  groapă  şi  am  pri­  ştiam  om  destoinic  şi  brav.
                                                                                                             —  Şl acu’ vă duceţi  la Ruga ? mi-a tăiat el vorba.
               —  Ce  vorbiţi,  tovarăşe  gazetar 1  exclamă  el  sur­  vit  în  vale  spre  apă.  Sub  policandrele  luminoase,
              prins.  Păi  trebuie  să  fie  ceva  de  pomină.  Vă  rog   am  zărit  un  om  înotînd  către  malul  nostru.  Uneori   —  Da,  acolo.
                                                                                                             —  Nu  vă  mai  duceţi.  Zău  nu  vă  mai  osteniţi pînă
              povestiţi-mi,  dacă  nu  vă  supăraţi.         părea  că  se  vede  pe  jumătate,  alteori  numai  capul   acolo,  a  căutat  el  să  mă  convingă  strîngîndu-mi
               —  Eram  pe  front,  în  Ungaria  —  am  prins  eu  a   său  se  dădea  afund  şi  dispărea  cu  totul.  N-a  tre­  braţul.  Rămîneti  aici  în  Păuneşti  pentru  nunta  fetii
              vorbi.  Şi  tot  pe  un  dezgheţ  ca  ăsta  timpuriu,  după   cut  nici  o  secundă  că  au  început  să  tragă  asupra   mele.  Credeţi-mă  că-mi  faceţi  mare  bucurie...
              multe  lupte  am  ajuns  cu  unităţile  pe  malul  unui   lui  aproape  toate  aruncătoarele  şi  lunurile  hitle-   —  Dar  nu  se  poate...
              rîu,  nu  mai  ştiu  cum  îi  spunea.  Rîul  era  bătut  cu   riste.  Coloane de  apă  se  ridicau In jurul  lui şi apoi
                                                                                                             —  Ei,  aflaţi  că  e  mai  frumos  de  scris  la  gazetă
              foc  nimicitor  atît  de  mitralierele  ascunse  mult  Îna­  se  prăvăleau  acoperindu-i.  „Cine  să  fie ? mă  între­  despre  asta  decit  despre  casele  alea  din  Ruga,  a
              poia  malului  ocupat  de  nemţi,  cit  şi  de  aruncă­  bam  plin  de  nelinişte.  Să  fie  Aureanu ?  M-a  lăsat   stăruit  Aureanu.  Zău  aşa.  Ce-o  să  vedeţi  acolo ?
              toarele  lor  de  calibru  mare,  instalate  undeva  îna­  singur  şi-a  plecat  dincolo  pe  malul  nostru î   Nu,  nu   Ia  nişte  case.  Şi  dacă  vreţi  să  ştiţi  avem  şi  noi
              poia  acelor  înălţimi.  După  cum  se  părea,  peste  rîu   cred.  N-are  ce  să  caute  el  în  apă.  Atunci?'.  ...Toc­  case  înălţate  de  curînd.  Puteti  scrie  despre  ele.
              nu  era  posibil  de  făcut  nici  o  mişcare.  mai  cînd  chibzuiam  astfel,  deodată,  bobina  de  lin­  —  Şi  la  Ruga  cind  mă  duc,  frate  Aurene ?
                —  Greu  al  dracului 1  observă  şoferul.   gă  piciorul  meu  a  început  să  se  învîrtă  cu  un  scir-
                                                                                                             —  Lăsaţi  asta,  că  am  hotărît,  a  zis  el  şi  ducîn-
               —  Foarte  greu.  Pentru că vezi dumneata, de două   ţîit  uşor,  firul  desfăşurîndu-se  încet  tras  de  cineva.   du-se  la  fereastră,  a  privit  afară  în  uliţa  întune­
              zile  şl  jumătate  regimentul  nostru  stătea  pe  malul   Iar  după  o  jumătate  de  oră,  soneria  telefonului   cată.  Dar  cu  ce-aţi  venit ?  Văd  o  maşină.  A,  uite-1
              rîului,  îngropat  în  tranşee,  fără  să  poată  face  vreo   ţîrîia trezindu-mă  parcă  din  acea  nelinişte.  Repede   pe  tovarăşul  Săndoiu.  Va  să  zică  ati  venit  cu  ma­
              mişcare.  Pînă  cînd  în  seara  celei  de  a  treia  zi,  co­  am  ridicat  receptorul.     şina  raionului.  Să  trăieşti,  tovarăşe  Săndoiu  —  a
              lonelul  m-a  chemat  la  el  şi  mi-a  vorbit  deschis,                                     adăugat  el  intinzînd  mina  şoferului  ce  se  apro­
              prieteneşte,  cu  o  mare  nădejde  în  glas.  Fiind  un   —  Alo  Someşul 1  Alo  Someşul 1  Aici  Crişull  Legă­  piase  intre  timp.  Iartă-mă,  tovarăşe  Săndoiu,  dar
              bun  observator  aitilerist,  trebuia  să  trec  cu  orice   tura  a  fost  restabilită.  Comunicaţi  care-i  situaţia...  în  sara  asta  am  o  mare  bucurie  şi-o  să  opriţi  la
              risc apa  chiar in noaptea  aceea,  să descopăr unde   —  Spune-mi  mai  întîi  dacă  ştii  ceva  de  Aurea­  mine.  O  să  vă  duceţi  la  Ruga,  altă  dată.  In  dumi­
              sînt  adăpostite  tunurile  duşmane  şi  prin  telefon  să   nu ?  am  întrebat  eu  în  şoaptă,  cu  sufletul  la  gură.  nica  asta  o  să  petreceti  la  nunta  fetii  mele.
              le  comunic  poziţia  pentru  a  fi  luate  sub  tir  de-ai   —  E  aici !  mi-a  răspuns  telefonistul  de  pe  malul   —  Vezi-ti  de  treabă,  frate  Aurene 1  am  protestat
              noştri.                                        nostru.  A  trecut  inot  cu  tirul  in  gură  ţinut  strlns  cu
               De  obicei,  în  situaţiile  astea  stai  să  te  mai  gîn-   dinţii...  A  restabilit  legătura...  eu.  Nici  nu  mă  gindesc.
              deşti,  să  chibzuieşti  adine  asupra  celor  ce  vei  în­  —  Ascultă  şl  raportează  elementele 1...  —  Tovarăşe  sublocotenent...  adică,  zău,  eu  tot
              făptui,  dar  atunci  misiunea  trebuia  executată  ur­  După  cîteva  zile  eu  am  fost  rănit  şi  nu  l-am  mal   aşa  îmi vine  să  vă  zic  eu toate  că  ati  lăsat  galoa­
              gent  şi  cu  cit  mai  bune  rezultate.  Nu  trebuia  să  le   văzut  pe  sergentul  telefonist.  Am  auzit  mult  mal   nele cine ştie pe  unde, de  ce-mi  stricaţi voia  bună?
              mai  dăm  nici  o  clipă  de  răgaz  hitleriştilor  să  se   tirziu  c-ar  fi  murit  departe,  la  marginea  unui  sat   Spune  şi  dumneata,  tovarăşe  Săndoiu.  Am  sau  nu
              consolideze  la  teren.  Aşa  câ,  fără  să  mai  stau  pe   cehoslovac,  înir-un  accident  stupid,  de  maşină,  cu   dreptate ?
              gîndurf  am  zis :                            trei  zile  înainte  de  sfîrşitul  războiului...  Zicind  acestea  m-a  tras  după  ei  prin  vălmăşagul
               —  Voi  trece,  domnule  coloneL  Dar  îmi  trebuie  şi   —  Păcat de  el 1  spuse  şoferul clătinînd capul plin   oamenilor.  Am  ieşit  in  uliţă  şi  îndreptîndu-mă  spre
             un  telefonist.                                de  tristeţe.  Intr-un  tirziu,  parcă  amintindu-şi  de   maşină,  mă  gtndeam  cum  să  Încep  reportajul  des­
               *— Foarte  bine,  a  Încuviinţat  colonelul.  M-am  gîn-   ceva  s-a  întors  către  mine  şi  a  zis :  pre  nunta  de  la  Păuneşti.
             dit  şi  eu  la  treaba  asta.  O  să-ţi  dau  un  băiat
             curajos  şi  priceput.  E vorba  de  sergentul  Aureanu...
               Peste  o  Jumătate  de  oră,  sergentul  s-a  prezentai
             la  adăpostul  meu.                               FRAGMENTE,
               M  Nu  ti-e  teamă ?
                 Teamă ?  a  Înălţat  el  sprîncenele  a  mirare.  De
                                                                                                                                             ~ 't 'J ■'
             ce  sa-mi  fie  teamă ?  De-abia  aştept  să-mi  vărs  lo­
             cul,  Să  sfîrşim  o  dată  cu  hitleriştii.
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11