Page 14 - Albina_1962_11
P. 14
au pus ei în cui şi Coranul şi Bi adusese aici, pentru ca pe urmă să-l
II
Bine mai potrivise lucrurile!
blia.
NVITATIA să mănînci carne de porc şi alta Poate că anume se .rătăcise de eL
întrebe : „Mănînci, calule ovăz ?”
— Bine, stăruise Mitat, dar una e
preşedinte.
Cătă prin sală după
să îngrijeşti porcii. Vreau altă mun
mai în spate.
Preşedintele stătea
că, mai altfel.
— Mai altfel decît asta ? Vom in
o
să-mi
nis. Vrea să vadă cum
troduce mica mecanizare; lucrezi în „Anume m-a lăsat singur, chiti A -
halat alb ; te ajută zootehnicianul, meargă, cum o să ies de-aici”.
ai cărţi de specialitate, mă rog, eşti Pe scenă, vorbitorii luară cuvîntul
Povestire de N. CULCEA ca o floare. Ţi se mai poate spune rînd pe rînd. Bătrîneii ajutaseră la
ţie porcar ? întemeierea unui sector porcin mo
Intre dealurile cu pante atît de Lungea însă vorba fiindcă nu era del. Lucrau ca la I.C.Z. Palas, ştiin
domoale că nu se ştia de unde în de acord şi nici nu putea să aprobe — Tovarăşe preşedinte, insistase ţific. Aduseseră gospodăriei venituri
cep şi unde se termină, căruţa pă cererea lui Mitat. Băiatul era pri Mitat, aşa nu putem vorbi. Situaţia de sute de mii de lei.
rea, faţă cu imensitatea stepei, o ceput, şi pe deasupra avea o ade mea e încurcată. Ce, să mă cert cu
ai mei ? Ştaţi puţin...
mică jucărie. Şinele roţilor şl pot vărată manie a curăţeniei, energic. „Aici s-o fi invitat pe nevastă-mea
coavele cailor sunau sec pe drumul Tocmai de un asemenea om avea ne — Eu vreau să-i împaci, nu să te şi pe socri” îşi spuse Anis Mitat.
din care se vedeau ieşind ici-colo, voie la ferma de porcine, unde tre cerţi. Ai dreptate, nu putem vorbi „Să fi văzut şi ei toate ' astea !” Şi
ca solzii calcanului, bucăţi vinete- burile merseseră cam prost. Mitat aşa în pripă. Hai cu mine la Peş din nou se gîndi ce fel de om e
cenuşii de rocă dobrogeană. Prin lucra acolo de două luni, dar se şi tera. Suie. Ne lămurim noi. A i picat preşedintele. Ii era recunoscător
semănături ţistuiau micile vieţui simţeau multe schimbări în bine Ce-i foarte bine. De mult voiam să stau pentru mulţumirea neţărmurită şi
toare îngrijorate de apropierea ier drept, căratul furajelor şi evacua de vorbă cu tine. Nici nu-ţi închi împăcarea înţeleaptă pe care i le
nii. Vîntul se tînguia în răstimpuri, rea gunoiului se făceau încă manual. pui ce bine ai picat. prilej uise. Era om, o dată om ! Anis
iar Anis Mitat, înţepenit pe capră Munca era anevoioasă. Consiliul — Nu merg eu la Peştera ! Ce să simţi că respectul lui pentru aten
în dreapta preşedintelui, se gîndea luase de aceea măsuri pentru in caut acolo ? tul, descurcăreţul, priceputul şi iro
că această călătorie e tristă şi fără troducerea mecanizării transporturi — Te distrezi puţin. Am o invi nicul preşedinte s-a adîncit şi mai
noimă. Ce căuta el la Peştera ? lor, treabă care deja fusese făcută taţie pentru căminul cultural. Tre mult. In aceeaşi clipă îi încolţi însă
Nici nu avusese timp s-o anunţe pe la taurine. buie să fie ceva frumos. în suflet o satisfacţie răutăcioasă.
nevastă-sa. Preşedintele îl luase pe — E o muncă frumoasă, Mitat. Şi „Uite că şi preşedintele greşeşte. Nu
sus, fără să-i dea nici un răgaz. cîştigul e mare. Creşte-ne tu pînă — Nu-mi arde mie de distracţii ! mai din întîmplare i-a venit ideea
„Lasă, — spuse el — o să-mi poves la şase luni purceii fătaţi în sep — Hai, suie. Mîine şi poimîine o
teşti pe drum. Pînă-n prînz sîntem tembrie, şi pe urmă să-mi spui cîte să fiu plecat la raion. Cînd să mai să mă aducă aici. Dacă eu nu i-aş
îndărăt şi o să aranjăm noi“. puncte ai. stăm de vorbă ? fi ieşit în cale, nu i-ar fi venit ideea
Mitat se gindea acum ce fel de — Ştiu, tovarăşe preşedinte. Dar Vrînd, nevrînd, Mitat se trezise asta. Sau i-ar fi venit prea tîrziu.
om e preşedintele. încerca simţămin nevastă-mea mă bodogăneşte mereu. pe capră şi acum călătorea ursuz Am să i-o spun, nu-1 las ! Nici el
te contradictorii: mirare, ciudă ; o Bătrînii, mai ales, mă bat la cap în alături de preşedinte, cu convinge nu te cruţă cînd greşeşti”.
înţelegere plină de stimă pentru fiecare zi. Nu le place că lucrez la rea că se lăsase dus de nas ca un
omul de alături, toate i se ameste porci şi gata. copil. Multă vreme vorbiră despre Şi faţa i se lumină la gîndul că
cau de-a valma în suflet. Pe pre Preşedintele se urcase nepăsător una, despre alta, aproape monosilabic. şi el şi preşedintele vor rîde cu
şedinte îl respectase totdeauna, nu-şi pe capră. Preşedintele îi arătă invitaţia primi poftă şi se vor lovi prieteneşte cu
amintea să nu fi avut dreptate vreo — Dar unde le-ar place să fii ? Nu tă. Era bătută la maşină pe un car palmele lor grele ca nişte maiuri,
dată într-o problemă sau alta. Şi cumva, cu muierile, la ferma de pă tonaş. „Căminul cultural din comu aşa cum fac bărbaţii cînd se bucură
avea dreptate mereu, fiindcă se si sări ? na Peştera vă invită să luaţi parte
lea să nu greşească. Ştia să se ţină la sărbătorirea unei familii de co că din ceva încîlcit şi neplăcut, iese
aproape de oameni, să-i asculte, să — Da’ ce, acolo ar fi rău ? lectivişti fruntaşi”. Anis Mitat îi îna- pe neaşteptate un lucru bun, fru
— Aminteşte-le atunci zicala aia,
fie corect. Cînd susţinea ceva, o că cea mai bună pasăre e porcul. poie cartonaşul plictisit şi aduse vor mos.
făcea în modul cel mai convingă ba despre ale lui.
tor cu putinţă. Era greu să-i opui Socru-tău o ştie foarte bine, să nu — Bine, Anis, zise preşedintele. —i
rezistenţă. Uneori, Mitat desluşea în mă ia pe mine cu de-astea. îmi în Am priceput. Nu vrei să fii îngriji
felul de a fi al preşedintelui şi o chipui eu ce e în capul unor tor de porci. Ţi-e ruşine. Crezi că
ironie învăluită. Glumea într-un bătrîni ca el. Dar şi eu sînt tă munca asta nu-ţi face cinste. Uite,
chip tăios, atunci cînd i se părea tar, şi totuşi zic că porcii sînt buni, dă-mi un scurt răgaz. O oră, două.
că ne vor aduce venituri bune şi că
că e vorba de o pierdere de timp, trebuie să-i creştem bine. îndărăt Şi după aia, la întoarcere, aranjăm
cînd cineva îl asaltează cu pricini noi.
meschine. Tocmai această ironie îl nici din ăştia ca socrii tăi au fostv Ajunseră la Peştera pe la ora
şi la Cobadin, şi la Valu-Traian şi
Înciudase azi de dimineaţă pe Anis nouă. Centrul era plin de căruţe.
Mitat. De cum intrase în vorbă cu la Tătaru, dar pînă la urmă s-au Ai fi zis că e zi de tîrg, nu o du
scuturat şi ei de mucegai. Cît des
preşedintele, acesta i se păruse prea pre socru-tău, cu ochii mei l-am vă minică oarecare. Cum Anis Mitat nu
puţin binevoitor, afişînd o grabă şi avea invitaţie, trebuia să aştepte
o indiferenţă care pe el, Mitat, îl zut lingîndu-şi degetele după o frip puţin în faţa căminului. Se aflau
jigniseră. tură de porc la grătar stropită bine acolo toţi deputaţii comunali, con
— Ce-i, Mitat ? Spune repede că cu nişte vinişor.
siliul de conducere al colectivei şi
sînt grăbit. — Pe socru-meu ? un detaşament de pionieri cu flori
— Păi, tot cu problema aia. Ştiţi — Şi încă de multă vreme, ia în braţe. „Pe cine-or fi aşteptînd?"
dumneavoastră. întreabă-1 ce făcea cu taică-meu se întreba Mitat, curios peste mă
— Care problemă î făcuse mirat cînd erau flăcăi. La vremea Rama
preşedintele, deşi Anis ştia că e cu zanului, cînd le ghiorăiau maţele sură.
neputinţă să nu-şi amintească ulti de foame, obişnuiau să meargă a- Preşedintele se întoarse destul de
ma lor discuţie. mîndoi la un alt prieten de-al lor. La repede, aducîndu-i şi lui un carto
— Problema cu porcii. Asta e 1 Vasile Bedivan. „Măi Vasilică, dă-ne naş. Pătrunseră în sala plină de oa
Daţi-mă în altă parte. ceva, că pînă la apusul soarelui ne meni. Pe scenă, se afla o masă lun
— Am putea să ştim şi noi de vine rău de foame. Babacii noştri ţin gă cu scaune multe, pentru prezi
ce ? întrebase ceremonios preşedin mîncarea sub lacăt şi nu-i chip să-i diu, şi alături, o masă mai mică, cu
tele cercetînd mai departe harna- îndupleci”. Bedivan glumea : „Mîn- două scaune, la picioarele cărora
şamentele cailor care fremătau în caţi cîte-o friptură de porc ? Vă fusese aşternut un covor. Peste tot,
aşteptarea plecării. Şi această între dau şi cîte-un vin. Că şi la noi, cînd vase şi ghivece cu flori.
bare era de prisos: ştia bine ce e postul ăl mare, mă ţine babaca nu Afară, pionierii sunară din trom
vrea tînărul şi cum îşi motivase el mai cu fasole". „Bine, ziceau, să vii pete şi după cîteva clipe se iviră,
cererea de a fi mutat la alt sector. şi tu la noi”. Şi uite-aşa, măi Anis, conduşi de un întreg alai, doi bă-
trînei, probabil soţ şi soţie, cam ţe
peni, îmbrăcaţi de sărbătoare, cu
nele. Luară loc la masa cea mică; Pescarii
braţele pline de crizanteme şi tufă-
apoi, la cealaltă masă se aşezară
membrii prezidiului.
Cineva din prezidiu vorbi în scurte colectivei
cuvinte despre sărbătoriţi şi despre
însemnătatea acestei adunări. Aveau
să mai vorbească şi alţi tovarăşi Cu smarald tn tremur şi viole,
din partea comitetului comunal de lacu-şi sparge-oglinzile brumate
partid, a sfatului popular şi condu
cerii gospodăriei colective, dar de înecînd In volte zbuciumate
ocamdată li se dete cuvîntul celor zorii rupţi tn roşii gladiole.
doi sărbătoriţi. Bătrînul insistă,
după cit se vedea, să înceapă soţia
lui. Şi ea începu cu o voce tremu Numai ei, pescarii lipoveni,
rată, muiată în lacrimi, să mulţu sprijiniţi cu umerii pe zare
mească pentru această cinste care strîng în frîie, parcă, să nu zboare
ei i se părea mai frumoasă decît
cel mai frumos basm. Vorbi despre nărăvaşii cai eolieni.
viaţa lor blestemată din trecut, cînd
argăţeau amîndoi la boier şi n-aveau
de nici unele, apoi despre traiul lor Bărbile ca frunza-n veştejire
îndulcit şi însorit în gospodăria co vîntul aspru le despică-n două
lectivă, care i-a făcut oameni. Şi ia şi-n lumină, perlele de rouă
răşi mulţumi pentru marea cinste, focuri mici împrăştie pe fire.
abia ţinîndu-se să nu izbucnească în
plîns. Anis Mitat simţi şi el un nod
în gît şi chiar o lacrimă pe care şi-o Mai adinei cresc cutele pe faţă
şterse repede. Totul îi părea atît de — şterse flori pe-o piatră din yechime
frumos şi de neaşteptat, încît piep
tul stătea să i se spargă de atîta dar în rîsul lor, în adîncime
mulţumire. Deodată, asupra lui nu mai cade brumă şi nici ceaţă.
căzu ceva ca un trăsnet. Nu, au
zul nu-1 înşelase. Auzise bine. Bă-
trînica, cu tot tremurul vocii sale, Intre ţărm şi suflet, steaua bună
spusese limpede: „Şi nu avem cu viu îşi creşte rază lîngă rază
vinte să mulţumim că noi, îngriji şi tărîmu-ntreg se luminează
torii de porci, sîntem cinstiţi acum între soare şi-asfinţit de lună.
ca fruntaşi".
îşi aminti de bucuria însufleţită
cu care îi spusese preşedintele : „Hai, Şi pe lacul presărat cu plaur
Anis, suie. Ai picat bine. Nici nu-ţi îngînînd în unde stinse arii,
închipui ce bine ai picat !”
către colectivă vin pescarii,
Va să zică, preşedintele ştia ce-o
să fie aici. „Lasă, Anis, dă-mi un cu bibanii de argint şi aur...
răgaz... O oră, două... şi la întoar
cere o să ne lămurim noi”. HORIA ZILIERU
