Page 20 - Albina_1962_11

Minodorei lui Adam ÎI plac nucii
verzi, în putere, adică atunci cînd i
străduiesc să scape de ghioace.
Azi dimineaţă, după ce a priponit vi
ţelul în livadă şi-a ridicat ca de obic»
privirea spre cer, să vadă cum va
ziua. A zărit atunci în vîrful crengile
nuci cu vîrful plesnit, ca nişte boboci d
floare, gata să se deschidă, şi a tresări
Primul gînd l-a fost: „Ce repede a tre
cut vara şi noi încă n-am terminat con
strucţia cea nouă de la crescătorie! D
nu ne-ar prinde „alba" fără acoperiş’
Apoi, fără să-şi dea seama, s-a înălţa
pe vîrfuri şi a cules cîteva nuci, simţin
de o dată pe limbă gustul plăcut al mie
zului alb, dezbrăcat de pieliţă. Lc-a cu
Ies repede cu coajă cu tot şi le-a pus î
buzunar, cu gîndul să Ie spargă mai tîr
ziu, la fermă, cînd va avea răgaz.
Intîrziase cu mulsul vacii. E greu s
mulgi cu o singură mină.
Ţltina Călugăru: Brigadă forestieră (ulei) Ieşind în grabă pe portiţă, Minodor
lui Adam se mira în sinea ei pentru, i
nu ştiu cîta oară de senzaţia curioasă p
care mereu o încearcă: nu mai are palm;
Muşariu, de la Valea Morii şi Valea Ar-
- espre moţii- crişeni din Ţafa
D nimic- înainte de a-1 citi pe şului. Scoteau, ca vai de lume, minereul, sînt momente cînd simte că o arc. Ast;
stingă de aproape jumătate de an, da
ştiut mai
Zarandului n-am
îl duceau la zăcătoare, apoi îl trăgeau la
nu i se întîmplă numai în vis. Chiar u
maestrul
şteampuri, ucigîndu-1 cu nişte baroase în
S a d o v e a n u .
neori, la ugerul vacii, simţise că mulg-
Dumnealui
a. călătorit prin
cu amîndouă mîinile. Ca să prelungeasc;
partea locului acum vreo 30 formă de pisăloage. Astfel sfărîmat cu fericirea aceasta, mulsese cu ochii închişi
ciocanele, pînă-i durea pe oameni pe sub
de ani, umblînd de la Deva „în trapul cai­ coaste, minereul era scos apoi din pieră Din mers, cu dreapta pipăi n'osile ş
lor, pe drumul cel alb, printre ogoare şi pus în nişte dube de fier. Aici se spă­ îşi aduse din nou aminte de ac «erişu
trase cu sfoara şi . sate curate”, pînă a la cu apă şi se transforma într-o pastă
poposit „într-un sat cu gardurile împle­ cum îi smîntîna, iar pe aceasta din ur­ halei noi. Va trebui să se repeadă ..înă li
sediu, să-i arate vicepreşedintelui Saftu
tite cu rugi de mure”, de unde ă deslu­ mă o duceau la presă___
şit muntele cel stîncos ăl Săcărîmbului — Acu ? — făcu el. — Acu-i treabă care răspunde de investiţii, nucile ghio
şi de unde apoi a pornit a urca pe jos omenească : au ortacii granice, au prăjini, şate. Să înţeleagă şi el că a venit toamna
„pe cărări prăpăstioase, pe sub stînci în au ce trebuie, au tub carotier, au perfo­ poate că n-a prins încă de veste. „Ct
care străluceau la soare cvarţuri aurii”. ratoare instalate pe coloane pneumatice s-aude cu cheresteaua şi cu eternitul
Undeva cam pe-acolo, „într-un loc caţ-e şi se ajută unii pe alţii: ăi din frunte Ilie ?“ vorbi Minodora de una singură, in
trînd în voliere.
se cheamă Tăul de la' Cloamba Albă, pe ăi de-s în urmă. Şi-apoi, armarea n-o Cu Uie copilărise şi ştia bine că d<
unde erau încuiete nişte ape" de munte mai fa’ în garnituri; cu zid de piatră o cum încerca să se întărească miezul nu­
fa'. Ai auzi’ de Pipoş şi de Dudoş, de
pe care aurarii cei vechi le puteau cu cilor, el umbla veşnic cu sinul plin d<
la sectorul Săcărîmb -Certej ? . . . Da’
meşteşug şi după voie slobozi pe dede­ de Petre Cîmpeanu, prim-miner la Mu­ nuei şi cu mîinile negre avea la curea ur
subt, pentru treburile şteampurilor unde briceag în formă de peşte şi era tare în-
lor şteampuri de lemn care pisau bolo­ şariu ? Da' de Dumitraş, care-i prăjitor demînatec la scos miezul. Nu rămînef
spălau aurul pichetelor”, a oblicit
vanii. Se zăreau, asemeni, gurile mai noi­ şi cunoaşte cuptoarele pînă-n măruntaie,
domnia-sa că s-ar prinde cu uşurinţă lor puţuri de unde minereurile sînt duse n-aţi auzi' ? ! nicio firimitură în scoica coajei. Le sco­
raci. Drept care a şi umplut, cu şferile, spre prelucrare la instalaţiile moderne Nu am auzit şi nu am ce-i face bătrî- tea repede-repede şl le arunca tot în sîn
cu măiestriile şi cu meredeul, un sac cu de flotaţie ale Crăciuneştilor. Cînd o întîlnea pe Minodora, îşi făces
astfel de negre gîngănii, cum nicăierea Era o dimineaţă răcoroasă cînd am por­ nului. I-am mulţumit pentru lămuririle palma căuş, plină de miezuri şi o pune
date şi, între acestea, am intrat în Brad.
în alte iazuri nu i s-a mai întîmplat o a- nit în tîrguşorul Bălţa, însemnat centru Chiar de la margine, oraşul ne-a întîm- să ghicească :
semenea bogată şi uimitoare pescuire. minier. Am luat aminte la clădirea nouă — Cu soţ sau fără ?
pinat cu schelele noilor blocuri care se
In ce ne priveşte, trecînd pe la Jepi şi a căminului cultural „Dr. Petru Groza“ Oricum presupenea dînsa, Ilie le nu­
izvorul lui Decebal, am pornit-o spre şi la clubul minerilor, am intrat prin zideau, cu nenumărate macarale care ri­ măra aşa fel ca să iasă pe a ei şi să-i
clădirii
noii băi cu
dicau materialele
miază-noapte pe şoseaua naţională, pe magazinele comerciale din piaţa tîrgului, dea miezul.
două caturi, de pe strada Cuza Vodă. Ni Acum, cînd va vedea nucile deCjrăca-
lingă staţia cu morile de flotaţie a mi­ am văzut lumină electrică şi alte prime-
nereurilor scoase de la Piatra Zimbrului. neli edilitare. Apoi, pe-o şosea care co­ s-a înfăţişat apoi, rînd pe rînd, cu Par­ te de învelişul verii, vicele o să-şi a-
cul de cultură şi odihnă de pe strada
Peste puţin, autobuzul cu care călăto­ boară spre Vălişoara, am urmat drumul mintească de „cu sau fără soţ” şi Mino­
Moţilor, cu cel asemeni amenajat în pia­
ream o coti brusc la dreapta peste linia mai departe. Aşezările desfătate pe po- ţa 1 Mai, cu noua casă raională de cul­ dora o să-l poată convinge mai lesne să
ferată şi podul metalic, dincolo de Mureş. mături roditoare, ca de pildă Peştera, tură „M. Eminescu” din apropiere, cu po­ nu lase uitată construcţia de Ia ferma
Am urcat după aceea, nu fără anevoinţă, sat colectivizat încă din 1960, apoi Câi­ de păsări.
dul nou de peste Crişul cel alb, cu noi Fetele făceau curăţenie, movilind găi­
pe-un drum cotilit şi prăvălatic care, nelui de Sus şi Ormindea, arată, datorită clădiri publice şi cu funicularele exploa­
prin satul Bejan, pătrunde tot mai adînc binefacerilor aduse de încheierea colecti­ naţul şi încărcîndu-1 într-o căruţă. Mi-
între căscăturile tăiate în ultimele ramifi­ vizării bine gospordărite şi îndulcite de tărilor miniere, cu clubul minier, cu bi­
blioteca, cu moderna clădire a trustului
caţii de bazalturi ale Munţilor Metalici. bunăstare. La fel drumurile.
minier, cu şcoli tehnice de maiştri etc.
Nu am luat-o pe Valea Cîinelului, pe la — înainte vreme, umblai ca măru-n Toate acestea şi multe altele se dovedesc a
cumpăna apelor Mureşului şi Crişului ciur! — ne spune un bătrînel subţira­
fi înfăptuiri tot mai la nivelul importan­
Alb, ci am înaintat trudnic pe la Buru- tic din Vălişoara, urcat în autobuz „ghi- ţei de centru de rangul întîi al acestei
ene şi Chişcădaga — amîndouă aşezări rect de la ospoţ, de la Uie Hahu” care
vestite regiuni miniere a patriei noastre.
rurale cu case de zid, cu cerdacuri şi şi-a însurat feciorul şi care a ieşit cu E semn că moţii crişeni din Ţara Za-
cu livezi de pruni şi de nuci în preajmă. nunta în şosea, în întîmpinarea cursei. randului care, pînă în urmă cu un de­
De-aici înainte, ne-am aburcat cu greu Am lăsat în urmă Luncoiul de jos, a-
pe la cheia Crăciuneştilor, prin stîmtoa- propiindu-ne de Brad pe-o şosea pe ceniu şi jumătate, hălăduiau „plini cu
cercuri şi răşină, în ţară după fărină“,
rea zisă Intre Pietre, intrînd pe porţile care compresoarele călcau domoale pia­ urmează şi ei avîntat dauritul drum de
Zarandului. Sub poală adumbrită de co­ tra spartă, ce urma a fi învelită cu un fericire al desăvîrşirii construcţiei socia­
drii sălbatici, căţăraţi pînă pe la înălţimea covor de bitum. Bătrînelul istorisea cum au liste, pe care ne conduce partidul.
de 400-500 de metri, se şi ghiceau locurile muncit el şi părinţii şi bunicii lui la mi­
pe unde-au fost cîndva maiurile vechi­ nele de la Barza, de la Buda, de la ION ISTRATI
U N I R E A
Pe valea străjuită de umărul dumbravei- îşi cumpănesc avîntul şi se-nfrăţesc în zbor.
Se-ntind mănoase holde în marginea Tîrnavet, O inimă alături de alta, altfel bate,
Şi gospodari de frunte mai harnici ca-n Corneşti, întregul preţuieşte mai mult ca jumătate,
Raionul de-ai străbate cam greu să întîlneşti. Iar oamenii cu rîvna folosului obştesc
Nu-s multe colective pe Murăş şi pe Crişuri, Puterile-adunîndu-şi mai lesne izbutesc.
Să strîngă.de pe arii mai pline secerişuri. Aşa şi tîmăvenii, cinstindu-şi însoţirea,
O singură părere de rău le-a fost rămas, Numiră colectiva, cu înţeles : „Unirea".
Că nu pot, cu şeptelul, să tină-acelaşi pas. Acum merg toate strună şi supărare nu-i;
Oftau deci corneştenii, zicînd : — Toate-ar fi bune Ce unuia-i lipseşte aduce-ortacul lui
De-am mai avea In luncă şi-oleacă de păşune Corneştii au păşune şi Adămuşul grîne
Măcar ca Adămuşul vecin-.. Am şti şi noi Şi fără-ajutoare nici unul nu rămîne ,
Cum să intrăm cu coasa în cîmpul de trifoi. Ogoare-nsămînţate, fînaţuri, luncă, vii,
E drept, adămuşenii fac grîne mai puţine ; Hectarele-nfrăţite sînt peste două mii.
Şi poate că le-ar merge şi dumnealor mai bine Şi-n paiele curate, cu grijă aşternute-
De ne-am uni pămîntul şi-alături am porni. Bovinele din grajduri sînt astăzi nouă sute.
Ei! dacă-am fi-mpreună I înseamnă omul partea de muncă ce şi-o ia
— Şi pentru ce n-am fi I Şi hamica-i silinţă ce roade o să dea.
Sub aripa „Unirii" gospodăria creşte ;
Oriunde doi sînt una, puterea lor sporeşte !
S-au învoit vecinii, şi-acum din cele două
S-a închegat, întreagă, o colectivă nouă-
Aşa cum două aripi, in drumul-ndît al lor TUDOR MĂ1NESCU