Page 22 - Albina_1962_11

ŞTIM Dl

PLANETA M A R T E

Dacă într-una din nopţile senine ale acestei dintre ei are diametrul de abia de 81
toamne privim cerul înstelat, spre dimineaţă. în kilometri ! Ei se rotesc foarte repede
partea de răsărit vom vedea un astru roşiatic. în jurul lui Marte la o distanţă foarte
Este planeta Marte. Această planetă a fost cerce­ mică de el.
tată timp îndelungat şi despre ea s-a scris şi s-a Distanţa de la Pămînt la Marte nu
vorbit foarte mult, deoarece se pare că pe Marte este mereu aceeaşi ci se schimbă foarte
ar exista viaţă. mult. Cea mai mare distanţă poate fi
Spre planeta Marte. la 1 noiembrie 1962. sa­ de 400 milioane kilometri. La fiecare
vanţii şi tehnicienii sovietici au trimis o rachetă doi ani cele două planete se apropie
cosmică : „MARTE-1". Această rachetă, lansată cu una de alta, distanţa dintre ele fiind
succes, după ce va străbate sute de milioane de atunci de 80—100 milioane kilometri,
kilometri timp de 7 luni, va ajunge la distanţa de iar la fiecare 15 sau 17 ani această
cîteva mii de kilometri de Marte. De acolo, din distanţă este şi mai mică (50—60 mili-
apropiere, rachete va fotografia suprafaţa lui oane kilometri). Ultima mare apropiere
Marte. ne va transmite pe Pămînt aceste foto­
dintre Pămînt şi Marte a avut loc în Poziţiile Pămîntului şt ale Iul Marte pe
grafii şi ne va ajuta să lămurim multe probleme anul 1956. în momentul cînd a fost orbitele lor Ia data lansării rachetei (1 no­
importante. lansată racheta spre Marte, distanţa de iembrie 1962), Ia apropierea lor (4 tebrua-
Ca şi celelalte planete ale sistemului solar, la Pămînt la Marte era de 188 mi­ rie 1963) şi la data cînd racheta va ajunge
Marte este un corp ceresc rece, fără lumină pro­ lioane kilometri. In lunile următoare, aproape de Marte (1 iunie 1963). Punctat
este arătat drumul probabil al rachetei.
prie, care primeşte lumina şi căldura de la Soare. pînă la 4 februarie 1963 distanţa aceas­
Ei este aproape o dată şi jumătate mai departe ta va scădea, iar la 4 februarie va
fi de 90 milioane kilometri. Apoi din nou plane­ mosferă, să nu fie nici prea cald şi nici pree
de Soare decît Pămîntul. De aceea cantitatea de
tele vor începe să se depărteze una de alta, pen­ frig etc.
lumină şi căldură pe care o primeşte de la Soare tru ca în iunie, cînd, aşa după cum rezultă din Marte are atmosferă, însă foarte rarefiată. Se
este mai mică decît cea primită de Pămînt. calcule, racheta va ajunge aproape da Marte. dis­ ştie, de exemplu, că aerul este cu atît mai rar
Planeta Marte este mai mică decît Pămîntul, tanţa dintre Pămînt şi Marte va fi de aproape cu cît ne ridicăm mai sus de la suprafaţa Pă
220 milioane kilometri.
raza sa fiind ceva mai mare decît jumătate din tului. Dacă ne ridicăm la 15—18 kilometri, atmos­
Dacă privim spre Marte printr-un telescop sau
raza Pămîntului. Volumul său este de 6 ori mai lunetă, putem observa numeroase detalii pe su­ fera Pămîntului este tot atît de rarefiată ca at­
mic decît cel al Pămîntului, iar cantitatea totală prafaţa sa. In dreptul polilor se vede o pată albă, mosfera lui Marte, chiar la suprafaţa sa. Dintre
de materie pe care o conţine este numai a noua numită calotă polară. Cînd este iarnă, calota se toate gazele ce formează atmosfera, gazul oxigen
parte din cantitatea totală de materie din Pămînt. întinde pe suprafeţe foarte mari. Primăvara, ca­ este absolut necesar pentru viaţă. In atmosfera
lota se micşorează repede, rămînînd numai în
De aceea pe suprafaţa lui Marte corpurile sînţ jurul polului, iar toamna tîrziu, începe să se mă­ lui Marte este cam de 1000 ori mai puţin oxigen
rească din nou. Din ce sînt formate calotele T, decît în atmosfera Pămîntului. In schimb, gazul
Astronomii sînt de părere că ele sînt formate din bioxid de carbon, pe care îl elimină vieţuitoarele
brumă, zăpadă sau din cristale de gheaţă. După în urma respiraţiei, este de două ori mai mult
cît se pare, grosimea lor este de numai cîţiva
centimetri, căci altfel nu s-ar topi atîţ de repede. pe Marte.
O mare parte din suprafaţa lui Marte este for­ Există şi apă pe Marte ; ea se găseşte fie sub for­
mată din aşa numitele continente. Acestea au ma zăpezii sau gheţii din calote, fie sub formă de
culoarea roşcată-portocalie. Ele se aseamănă cu nori care apar foarte rar deasupra lui Marte. fie
pustiurile de pe Pămînt, şi, ca şi ele, sînt aco­ chiar în scoarţa planetei. Cantitatea totală de apă
perite de straturi de nisip. Acest nisip conţine
mari cantităţi de oxid de fier, din care cauză este însă foarte scăzută ; se pare că e de sute de ori
continentele au culoarea roşcată In afară de ca­ mai puţină decît pe Pămînt.
lote şi continente, pe Marte există şi „mări". De Pe Marte este mai frig decît pe Pămînt. Există
fapt s-a dovedit că mările acestea nu au nici o şi mari diferenţe de temperatură de la zi la noapte,
picătură de apă, însă au fost botezate astfel din deoarece stratul subţire de atmosferă din jurul său
cauza culorii lor mai închise. Mările nu-şi păs­
trează mereu aceeaşi culoare, ci şi-o schimbă după nu poate păstra peste noapte căldura primită ziua
anotimp. Astfel, iarna sînt cafenii, primăvara de la Soare. Astfel, în unele puncte de pe ecuator
încep să se închidă la culoare şi să devină verzui, ziua temperatura poate ajunge la 20 de grade, iar
iar vara se înroşesc. Aceste schimbări ne fac să
ne gîndim la modificarea culorii pădurilor de pe noaptea coboară pînă la 40—50 de grade sub zero.
Pămînt în timpul anului : primăvara, odată cu Aşadar, condiţiile de pe Marte sînt foarte grele,
apariţia frunzelor se înverzesc, apoi vara tîrziu totuşi ele permit să existe viaţă. Savanţii sovietici
şi la începutul toamnei coloritul se schimbă spre au făcut numeroase cercetări pentru a dovedi că şi
roşcat pentru ca atunci cînd frunzele cad, pădu­ pe Pămînt există vieţuitoare care rezistă la aseme­
rile să aibă culoarea cafenie-cenuşie. nea condiţii. De exemplu, la poli unde temperatura
Aşa arată planeta Marte privită cu aparate op*
tice obişnuite. Se văd bine şi „canalele". Cam cu o sută de ani în urmă, un astronom ita­ este mereu sub zero grade, există plante de mai
lian a observat că „mările" de pe Marte sînt le­ multe feluri, iar unele bacterii pot trăi şi la 200 gra­
gate între ele prin benzi întunecate, ce străbat de sub zero. Alte plante se menţin în viaţă chiar
mai uşoare. Dacă un om ce cîntăreşte 70 kg. ps continentele şi pe care el le-a numit „canale". dacă timp de luni întregi nu primesc nici o picătu­
Pămînt s-ar duce pe Marte. acolo el ar avea nu­ Mulţi oameni au crezut că aceste benzi sînt chiar ră de apă. In sfîrşit, există şi unele plante oare nu
mai 26 kg. canale, făcute de nişte fiinţe care au trăit mai au nevoie de oxigen pentru a trăi, ci de bioxid de
Ca şi Pămîntul, Marte se roteşte în jurul unei de mult pe Marte. In urma acestei descoperiri, carbon. Prin urmare, pe Marte poate exista viaţă,
axe ce trece prin polii săi şi întoarce pe rînd spre suprafaţa lui Marte a început să fie observată din sub forma unor plante ce rezistă la condiţiile grele
Soare diferite părţi ale sale; în partea aflată în ce în ce mai mult şi s-au alcătuit hărţi pe care de acolo, cum ar fi de exemplu muşchii, lichenii.
drumul razelor Soarelui este lumină, este ziuă, se puteau găsi foarte multe mări, continente şi Iar schimbarea culorii mărilor este produsă proba­
iar în partea opusă Soarelui, noapte. O zi şi o canale. De exemplu, pe unele hărţi vechi repre- bil, de înmugurirea, creşterea şi maturizarea acestor
noapte pe Marte durează cam cu o jumătate de zentînd planeta Marte, erau deşertate cîteva sute plante.
oră mai mult decît pe Pămînt. Marte se roteşte de ttmale. In general însă hărţile făcute de difeu In acest fel, savanţii sovietici au dovedit că nu
în jurul Soarelui, dar fiind situat mai departe, el riţi observatori nu semănau între ele în ceea ce numai pe Pămînt există viaţă, ci că ea poate apare
are de făcut un drum mai lung; un ocol complet priveşte canalele. De aceea la un moment dat se acolo unde sînt condiţii favorabile. Pe Marte condi­
în jurul Soarelui îl face în 687 zile. Aşadar, un credea chiar că nu există nici un fel de canale ţiile nu fac imposibilă viaţa, deci aici ea poate exis­
an pe Marte este aproape cît doi ani pămînteşti. pe Marte, ci că ele sînt scornite de imaginaţia ta, însă nu în forma oare există la noi pe Pămînt,
Axa de rotaţie a lui Marte este înclinată faţă de observatorilor. Cu ajutorul metodelor perfecţionate unde condiţiile sînt mult mai favorabile.
drumul pe care îl străbate în jurul Soarelui. De de observaţie, care există acum, s-a constatat însă Racheta sovietică lansată la 1 noiembrie, prin re­
aceea în cursul anului, razele Soarelui nu cad la că sînt unele benzi întunecate, care nu seamănă zultatele ce le va furniza, va adăuga încă multe alte
fel pe suprafaţa sa : uneori ele cad aproape per­ cu canalele desenate mai de mult de unii astro­ date importante despre Marte. De pe fotografii se
pendicular, alteori cad foarte înclinat. Cînd ra­ nomi. In zilele noastre, savanţii sînt de părere că va putea vedea exact cum arată mările, continen­
zele cad perpendicular este cald. cînd ele cad ele sînt formaţii naturale, ca nişte văi, sau poate tele, calotele. Se va putea şti în sfîrşit ce sînt de
oblic, pierd o bună parte din căldura pe care o ca nişte bălţi. fapt renumitele canale. Aşteptăm cu nerăbdare a-
transportă, şi este mai frig. Prin urmare, dato­ Pe Marte nu s-au observat munţi sau ridică- ceste rezultate şi urăm savanţilor şi tehnicienilor
rită înclinării axei de rotaţie, şi pe Marte sînt turi importante, ci întreaga suprafaţă a sa pare sovietici noi succese în opera de cucerire a Cosmo­
anotimpuri ca şi pe Pămînt. o cîmpie sau un podiş întins. sului.
Marte are doi sateliţi naturali : Phobos şi Dei- Se pune întrebarea : există viaţă pe Marte ?,
mos, care sînt însă mult mai mici decît Luna — Viaţa nu poate exista oricum, ci trebuie să aibă CORNELIA CRISTESCU
satelitul natural al Pămîntului. Cel mai mare îndeplinite anumite condiţii: să existe apă şi at- candidat în ştiinţe fizico-matematic*