Page 17 - Albina_1962_12

ALBINA

Miercuri

19 decembrie 1962
8 pagini —*
15 bani
REVISTA SAPTAM lNALÂ A AŞEZAMINTELDR CULTURALE

Nate ăe ta

F e s t i v a l

de CONSTANTIN PRISNEA

Al treilea Festival bienal „Ion Luca Caragiale"
a luat sfîrşit după ce tirpp de douăsprezece zile
consecutiv formaţii de teatru, colective prezentînd
montaje literar-muzicale, recitatori artistici, colec­
tive de teatru de păpuşi din toate regiunile ţării
şi-au demonstrat nu numai măiestria lor artistică
dar şi dragostea, pasiunea pentru artă, pentru cul­
tură, pentru răspîndirea acestora In rîndurile po­
porului.
Am participat la o mare parte a acestor spec­
tacole şi am urmărit de Ia mică distanţă pe cele
Ia care n-am putut să vin să le văd.
Fără nici un fel de îndoială festivalul din anul
acesta reprezintă o treaptă mai înaltă pe scara pe
care mişcarea artistică de amatori o urcă fără în­
cetare. Din cele mai îndepărtate cătune ale ţării şi
pînă la Bucureşti s-au întrecut 11.600 echipe de
teatru, peste 500 echipe de teatru de păpuşi, 154
colective de montaje literare şi aproximativ 25.000
recitatori şi cititori artistici, totalizînd 33.000 spec­
tacole cu 6 milioane şi jumătate spectatori.
Şi cînd spun „din cele mai îndepărtate colţuri ale
ţării şi pînă la Bucureşti" nu exagerez de loc, pen­
tru că Groşii de sub Munte nu-s departe de Baia
Spriei, Frumosu-i pe valea Moldoviţei nu departe
de graniţa de nord a ţării, iar Grabaţ e chiar lin­
gă Jimbolia.
Festivalul de anul acesta a adus un omagiu în
plus marelui nostru clasic, piesele acestuia fiind Ia
loc de frunte în repertoriul echipelor participante.
Şi finala de la Bucureşti înregistra prezenţa „Scri­
sorii pierdute' în interpretarea doctorilor, infirmie­
rilor şi surorilor de la Sighet, de sub inimoasa re­
gie a doctorului Mihai Mol do van ; „Noaptea furtu­ PINTEA VAS1LE Răsărit de soare (gravură)
noasă" în interpretarea artiştilor amatori de la Pa­ (De ila Expoziţia anuală de Artă Plastică).
latul culturii din Cluj şi a celor de la Casa raio­
nală de cultură din Călăraşi ; „Năpasta" fiind in­ n - ' n a i H B n
terpretată de inginerii şi tehnicienii silvici din Broş-
tcni (Suceava).
Dar I. L. Caragiale a fost prezent pe scena mat o echipă permanentă, au şi cor şi brigadă ar­ „Chiuiţi voi hrazi
C.C.S.-ului şi cu montajul literar al Casei de cul­ tistică şi taraf. Vorbeam de interpreţi. Trebuie să Cîntecid de azi !“
tură a raionului „1 Mai' din Bucureşti „Omagiu lui pomenesc în primul rînd pe Gheorghe Costan, care îndeamnă maramureşenii.
are numai 28 de ani. Este ajutor de brigadier. Şi
Caragiale" şi cu „Domnul Goe" şi cu „Un peda­ interpretează pe Lisandru din „îndrăzneala" lui Iar cei din Horezu, urmaşi ai ciobanilor ce-au
gog de şcoală nouă' şi cu „Petiţiune" şi cu „Cănuţă Gheorghe Vlad. Rolul i se potriveşte, îl cunoaşte făurit Mioriţa, ciută :
„Fluera noastră c leagăn
om sucit". din viaţa de toate zilele. Cînd mă uitam Ia Costan, Crengii albe de mesteacăn
Dramaturgia clasică era prezentă cu „Căsătoria" Ia jocul lui plin de originalitate, mi-am amintit de Zborului de porumbei
un alt rol interpretat de dînsul acum doi ani în
lui Gogol, (Sindicatul învăţămînt Oradea) şi cu „îndoiala". Juca atunci rolul mutului. Dar cu atîta Şi vulturului din stei.
„Micii burghezi' de Gorki (Palatul de cultură din autenticitate incit am rămas impresionat pînă as­ Fluera noastră răsună
Intre inimă şi lună,
Piteşti). tăzi. Un mare poet francez spunea că originalitatea Intre inimă şi soare
Piesele sovietice de mare răsunet: „Zări necu­ este o chestie de învăţătură, ceea ce nu înseamnă Cînd s-adună toamna-n care ;
prinse" de N. Virta (Casa raională de cultură Tul- că poate fi învăţată la şcoală. Şi-n adevăr nici o Sună şi răsună cînd
şcoală — alta decît a vieţii — n-ar fi putut să-l în­
cea), „Veşnic vii" de V. Rozov (Sindicatul uzinelor veţe pe Costan să joace cu atîta originalitate şi au­ Vede casele crescînd
„1 Mai' Ploieşti), „Nila" de A. Salînski (Sindicatul tentic rolul mutului din „îndoiala' sau al lui Li­ Şi coboară munţii-n sat
Ca flăcăii de-nsurat".
uzinelor „Steagul Roşu" Braşov), „Viaţa nouă" de sandru din „îndrăzneala". Costan fusese în tinere­ „Sub steagul partidului' montajul celor din Cîm-
M. Stchlik (Casa raională de cultură Brăila), „Fiul ţea lui cioban la oi şi-şi împărţea treburile şi răs­ pulung-Muscel cuprindea versurile lui George
punderile de atunci cu unu’ Mitică a lui Stoian, care
secolului' de Kuprianov (Electronica) şi „Piaţa an­ era mut. Anii de ciobănie l-au învăţat multe, dar Lesnea :
corelor" de I. Stock (Casa de cultură a raionului l-au făcut să studieze — pe viu — deprinderile, „Partidul e-n toate. E trainic făgaş
Ce duce spre cea mai înaltă dreptate ;
Tudor Vladimirescu din Capitală) au fost jucate gesturile şi apucăturile lui Mitică a lui Stoian. Aşa In el adevărul îşi are sălaş
alături de piesele lui Al. Voitin „Oameni oare tac“ a ajuns Costan să creeze un rol de mare, de formi­ E sabia ce loveşte-n vrăjmaş
(Sindicatul Combinatului chimic Tîrnăveni) şi „Oa­ dabilă autenticitate. Cei din Dolhasca au acum o e- Şi mina ce vindecă toate".
menii înving" (Sindicatul Fabricii de rulmenţi Bîr- chipă care joacă teatru aproape permanent. Rîv- Prima dată cînd am fost Ia Humuleşti şl din
lad), alături de „Celebrul 702“ (Uzinele metalurgice nesc să capete un titlu : acela de „Teatru popular". Humuleşti prin Vînătorii Neamţului către Mînăs-
Reşiţa), de „Partea leului" şi de „Marele fluviu îşi S-ar părea că-1 merită. tire şi-am văzut Cetatea, o făcusem cu Creangă
în „Amintiri din copilărie".
adună apele', de „Ferestre deschise", de „îndrăz­ Un alt fenomen care pune pecetea pe cel de-al
„...vestita Cetatea Neamţului, îngrădită cu pus­
neala" în mai multe interpretări a lui Gheorghe treilea Festival bienal „I. L. Caragiale' este pre­ tiu, acoperită cu fulger, locuită vara de vitele fugă
Vlad sau „Un iaz... şi o poveste cu haz" a Nataliei zenţa a numeroase colective de montaje literar-mu­ rite de strechie...".
Gheorghiu. Cu prilejul acestor spectacole m-am în- zicale, unele dintr-însele de o mare forţă interpre­ „Amintirile" sînt pline de însemnări despre locur'
tîlnit cu interpreţii unora dintre formaţiile parti­ tativă şi de un înalt nivel al conţinutului de idei. şi oameni nu numai din Humuleşti, ci şi din îm ­
cipante la finală. „Slavă partidului" montaj literar prezentat de prejurimi, din Agapia „cea tăinuită de lume", din
Aşa i-am cunoscut pe cei din Dolhasca şi pe cei Sindicatul Uzinelor textile „Moldova" Botoşani, „La Văratecul „unde şi-a petrecut viaţa Rrînoovcan
ca cea bogată şi milostivă", din Filioara „hăţaşu’
din Sîntana. poalele muntelui' prezentat de căminul cultural căprioarelor cu sprîncene, scăpate din mănăstire',
Echipa din Sîntana purta cu dinsa încrederea Groşii de sub Munte, „Partidului" prezentat de din Bălţăteştii „cei plini de salamură"... IVţ-am în­
colectiviştilor din această puternică colectivă a ţă­ Clubul Sindicatului Transporturi Galaţi, „Ce fru- vrednicit în primăvara aceasta să hălăduiesc în
voie pe meleagurile din părţile de sus ale ţării, să
rii a cărei avere obştească trece de 14 milioane şi moasă-i viaţa noastră" prezentat de căminul cul­
jumătate lei. Cei din Dolhasca, ca şi cei din Sîn­ tural din Lăzăreni (Crişana) sau „Te slăvim partid mai văd o dată locuri şi oameni, care au făcut al­
tădată bucuria unei vacanţe din copilăria mea.
tana sînt amestecaţi: colectivişti cu profesori şi în­ iubit", montajul literar-muzical al celor din Gîlgău,
văţători. sau montajul celor de la Casa de cultură din Fe­ înainte de a fi călcat în ţinutul Sucevei, am tre­
Ea confluenţa Şomuzului cu Şiretul Dolhasca-i teşti, sau „Pămînturile s-au făcut ca marea" mon­ cut pe Ia Bălţăteşti, pe la Văratec şi pe la Agapia.
cea mai importantă comună din acele părţi ale taj literar-muzical pe versuri de Mihu Dragomir, Am făcut popas Ia casa lui Creangă de la Humu­
Moldovei. Numai că la unsprezece mii de suflete Al. Andriţoiu şi Teodor Balş, erau fiecare în parte leşti, şi m-am oprit, lăsînd Ozana-n vale, mai
n-aveau decît 3.500 ha. de pămînt. Oamenii îşi cîş- şi toate la un loc mărturisirea unui sentiment de pe-ndelete la Cetatea Neamţului.
tigau plinea la pădure, cu cărăuşia, la calea ferată... dragoste şi recunoştinţă faţă de Partidul nostru, La Cetate nu mai pasc vitele. Paznicul care ţine
Au mai încercat învăţătorii din Dolhasca să joace faţă de Patria noastră socialistă, care a deschis po­ loc şi de călăuză se străduieşte să înnoade firul is­
teatru încă de prin 1920. încercări sporadice, dar porului nostru căile către viitorul său de bunăstare toriei.
fără sprijin şi fără reuşită. Acum cinci ani au for­ şi fericire. (Continuare tn pag. a 2-a)