Page 24 - Albina_1962_12

AL. A N D R I T O I U

SORCOVA

PENTRU

APUS
Sorcova din Răsărit peste munţi cu nea în coame,
hăt, din Cosmos a venit te aşteaptă milioane. Sorcova, la Casa Albă,
c-un buchet de stele clare Il salută peste ţarini
pentru mintea creatoare, că e frate cu Gagarin, printre blesteme şi jalbe
c-un luceafăr pur şi nou şi azururile spun sună otova şi calpă
pentru-al muncii brav erou. că-i cu Titov prieten bun, îngînînd : Florile dalbe.
şi că-i seamăn între semeni Şi cu cam acelaşi zvon
Comunismul l-a trimis cu cosmonauţii gemeni o ia-ncet spre Pentagon.
ca pe-un sol de mare vis, care-au mers umăr Ia umăr
ca pe-un crainic al iubirii printre raze fără număr. C-a venit din Caraibe
să ne-aducă trandafirii. cu minciuna să se-mbibe
Omu] Aurorei e om Sorcova din Răsărit nave, ir convoi sihastru. — Cu sorcova, nevastă?.* Mai la ziuă. mai
ce desface din atom voie bună-a răspîndit la ziuă !...
ale lumii căi lactee pretutindeni şi oriunde
cu lumini de curcubee. unde inima răspunde Cerul este trist de-albastrn,
Şi din ape prăvălite inimii cu încîntare. marea-amară de albastră
iscă străluciri uimite sub războinica lor castă.
iar din brazda afinată De la Soarele Răsare
roadă mindră şi bogată. Sorcova, în ţara mea,
se desface ca o stea Sorcova pe Potomao
Sorcova din Răsărit cu cinci braţe de lumină are azi veşmînt posao.
e al păcii sol mărit. pentru omul ce-o să vină. Şi în loc de leru-i Ier
Toată lumea muncitoare Din cinci braţe se deschid greve se rostesc sever
îl primeşte ca pe-un soare. anii marelui partid, şi se-aude din Harlem
Peste mări şi oceane anii noştri, -ai fericirii
peste fluvii cu bulboane. spre uimirea omenirii. un .uscat şi grav refren
pe oînd ţipă din pavaj
sînge scurs în vreun linşai.

Se aude-acelaşi zvon
greu, funebru şi la Bonn,
incit, palid, Cancelarul
îşi tot dumică amarul
şi c-un ochi către-aleooi
şi c-un ochi către De GauHe,
Konrad mi se dă de gol.
Tunuri, tancuri pe şenile
sparg în dinţi prin nopţi şi zMe
drumuri, iarbă, nea şi floare^
rază de la stea saiu soare.
Sorcova, cu gust amar
a ajuns la Salazar
şi-a trecut prin Lisabona
sînge aducând cu tona.
I I Sînge tînăr, african
revărsat de glonţ duşman.
Q u ie r ip ţte
Prin Madrid, prin puşcării
ţie & aeeke if&ta(ţea^ie eeqaLâ fulgii cad mîhniţi, pustii —•
gardieni cu cizma neagră
bocănesc o zi întreagă
îtegina, iubitoare de-animale, şi o noapte-ntreagă iar,
S-a tras — de oîni înconjurată-n poză. dar li-e veghea în zadar,
Pe pieptu-aproape gol ţinea o roză înarmaţi pînă la dinţi,
Cu mîinile ei fine şi regale.
UIR veştezi şi ieşiţi din minţi
nu mai pot să mai oprească
asft Alăturea un adjutant simpatic,
noua forţă tinerească,
Bărbat al monstruoasei coaliţii, aprigă, muncitorească.
Prim sfetnic şi vătaf peste poliţii,
Surîzător privea şi diplomatic. Pe orice meridian
sună glas de cetăţean
Scriau de majestatea sa-n ziare de se leagă între ele
Condeiele că e ca miezul plinii : ca în constelaţii stele,
Iubeşte florile ! Iubeşte cîinii! oameni, neamuri şi popoare,
O Ferice de poporul care-o are ! toată lumea muncitoare.
Sorcova aceasta este
f— Poporul însă — gură păcătoasă, — proaspătă şi dă de veste
u Privind portretul candidei regine că de ani şi ani încoace
Zicea: „Ieşiră cîinii foarte bine
> E Că-s bine îndopaţi şi sînt de rasă”. lumea păcii-aduce pace,
chiar dacă nu le prea placa
unora cu sînge-albastru
Şi mai zicea — că-i gură rea poporul:
„Potăile se văd că-i ling doar mina. şi palate de-alabastru,
Ciocoiul însă-nghită-ni-1 ţărîna, — unora cu pielea groasă
Şi tălpile şi glezna şi piciorul”. şi draperii de mătasă.

O seaeă la

Am petrecut deunăzi o seară la Cocioc. Pe nume să le spună nu mai ştia nici el,
Mi se-nsura nepotul şi i-am urat noroc. Căci slab era de minte şi gîngăvea niţel.
M-au pus la loc de cinste, aşa cum se cuvine ; Cînd se pornea alaiul domnesc la vînătoare
Nicicînd între prieteni nu m-am simţit mai bine. Cu majordomi, prinţese şi alte ţiitoare,
Fruntaşul, socru mare, din plin ne-a ospătat Cădeau trei mii de iepuri şi-o mie de fazani
Am închinat pahare (nu multe) şi-am dansat- Destul pentru întreaga familie de gămani,
Era un vraf de discuri (aveai de unde-alege) In vreme ce ţăranul — cînd „regele petrece" —
Iar casa luminată — electric (se-nţelege) Abia rupea o coajă de mămăligă rece.
Şi-am mai avut surpriza să văd cum îmi zîmbea Dar ce să mai pierd timpul cu-acest trecut amar I
Pe raftul cu volume, o carte de a mea. _ De ce să-mi tulbur gîndul şi vinul din pahar ?
Schimbatu-s-a de-atuncea întregul rost al vieţii.
Boierii lacomi unde-s ? Şi unde-s logofeţii ?
Mai cunoscusem satul cu mulţi ani înainte. Nu mai trudesc ţăranii pe-o palmă de ogor.
Trăia bunicul încă şi mi-am adus aminte : Ci sînt în colectivă, stăpîni pe rodul lor I
Era pe-atunci Cociocul pămint moşieresc Oricîte fire vremea pe fusul ei va toarce
Şi despre-acele vremuri aş vrea să pomenesc. Inmormîntat o dată, trecutul nu se-ntoarce
Stăpînu] — cu coroană —, era cam gură-cască Şi n-o mai fi în ţară nici umbră de boier
Şi-o singură silinţă-şi dăduse : să se nască 1 Cît timp măritul soare va străluci pe cer,
Dar stăpînea în ţară păduri şi herghelii. Cît timp are să ningă, să tune ş] să plouă.
Castele, mori cu aburi şi treizeci de moşii Iar una şi cu una vor face — sigur — două !
(Afară de podgorii şi bălţile cu peşte) — Şi foarte curînd veţi vizita o
Şi cum nu Învăţase prea bine romîneşte. T. MĂINESCU mare întreprindere...

REDACŢIA : Bucureşti Piaţa „Seînteii*. Tel. 17.60.10 Interior 1882. ABONAMENTE: 7,60 Iei anual. Abonamentele se fac la oficiile
poştale, prin factorii poştali şi difuzorii voluntari. ŢIP ARUL; Combinatul Poligrafic Casa Scînteii