Page 29 - Albina_1962_12
P. 29

Să  mă  duc  ca  să-mi  arate
       Î î întecele  tării                               o i 'olt eu ne               Mă-mbiau  iârâ-ncetare
                                                                                      Florile  înmiresmate,
                                                                 aut  aflat           Frunza-n  făget  cum  se  zbate.
                                                      4                               Comorile  de  sub  ei.
                                                                                      Minerii  tăind  in  stei;
       t sulfinâ         Şi-a  gospodăriilor,         ţ  Frunză  verde,  frunză  rară,  Mă  uiiai  spre  Hunedoara,
       tintr-o  gradina   Din  suişul  apelor         ■j  Creşie  griu  frumos  în  ţară,  Licăreau  flăcări  ca  para.
                                                      ;  Creşte-n  snopi  de  bucurii
       irşita            Şi  din  vatra  satelor,                                     De  luminau  toată  tara.
                                                       Pe-nfrăţitele  cîmpii.         Din  Braşov,  rotund,  în  zare  —
                         Toate  cîntecele,  toate  —*
                                                       Frunză  verde,  frunză  deasă.  Plecau  şiruri  de  tractoare
       fcr:i  şi  cu  dealuri,   Partidului  închinate.                               Şi  se-mpînzeau  pe  ogoare ;
                                                       Holda  parcâ-i  de  mâtasă
        cristaluri,      £1  ne-a  pus  pe  masa,  pita   Şi  în  fiecare  casă       Sondele,  (urlatele,
       .halde  vii       Şi  garoafă  înflorită.        Viaţa-i  nouă  şi  frumoasa.  Se-ntreceau  suratele  —
                                                                                      Cind  pe  văi  prahoveneşti,
                         Ei ne-a  dat  ctnt  şi  lumina.  Foaie  verde  matostat.     Cind  pe  plaiuri  olteneşti,
       Ie  număr         Ţara  ne-a  făcut  gradină.    Tot  pornind  în  lung  şi-n  lat,  Cind  in  preajmă  de  Piteşti...
                                                        Cind  in  zori.  cind  pe-nserat.   Ţara  mea,  frumoasă  ţară,
        pe  umăr.        Toate  cîntecele,  toata  -jr-
                                                        Bucurie  am  aflat.           Mindrâ  ca  o  primăvară  —
        prin  cea  gradină,  Partidukti  închinate I                                  Ţara  mea,  ţară  frumoasă,
                                                        Foaie  verde  d-alior.        Te-are  fericirea  casă !
       lumina,           Eu  am  strfns  aceste  fiori
                                                        Bucuria  tuturor  —
           cea  cu  stele   Be ia  oameni  muncitori ^ 6 $ $ ^    Că  muncim  cu  vrednicie     Auzit  în  comuna  Pîr-          î m i i
       lirele,           Să  le  las  urmaşilor         Traiul  mai  bun  să  ne  iie.         scov,  regiunea  Ploieşti,
                                                                                               de  ION  SOCOL.
        «u  drumul  mult   Peste  Vremi,  vîslaşilor.              Auzit  în  comuna  Voi-
                                                                  ceşti,  regiunea   Argeş,
        . s-ascult.      Cîntecele  să  le-nvcţ«                  de  I.  I.  ALEXANDRESCU.
        ale  Hori,       S i  le  sprmă-n  diminete.
        lari,            Cîntecele  să  răraină
       din  fire         Ca  Izvorul  din  fîntîna   j   Cjfzănl  regi,
        vorbire,         Peste  vremi  îndepărtate,  ^S%i
      jll în  plaiuri*   Peste  veacuri  minunate, j        ani-tupilare
      t şi  de «aiuri,   Peste  veacuri  nesftrşite
                                                       Foaie  verde  de  măline
       iiintilor,        înfiorate  şi-nsorite.        M-a  făcut  mama  pe  mine                                              rP'-  „
        tUor,          i                               Ciniâreţ  în  viers  pe  lume.
       iilor                       NICOLAE  NASTA      Eu  cint  frunza  cind  foşneşte.                                       c 4 t ( f e i
                                                       Izvorul  cind  clipoceşte.
                                                       Pădurea  cind  înverzeşte.
                                                       Fluierul  cind  lung  doineşte           i  la  oale                    în   M V
                                                       Şi  cint,  hojma,  ţara  mea,
        ucotiaee,         'Tjră.iaieă                  înflorită  raicşunea  —             de  ^piteşti                     Coboară,  coboarăj
                                                       Fără  regi,  fârâ-mpilare,
                                                                                                                             Pe  drumul  de
                                                                                                                             <
      heLşiuj                   (Qepabliea             Bine-i  să  trăieşti  sub  soare 1  Floare  albă  de  cireş.         Printre  stei  seară.
                                                             Auzit  în  satul  Otetoaia,  re­  De  cireş  şi  de  măceş    ■■ Şi  chei.
      inlr-un  rug,         Foaie  verde  foi  de  corn,   giunea  Iaşi,  de  I.  SAFIR.  Mai  la  vale  de  Piteşti,       Undă  cristalină  —
     de  belşug             Stătea  regele  pe  tron                                  Pe  dealul  din  Ştefâneşti,          Mugur  de  lumină
      i  din  cîmpie        Ca  o  viperă  cu  corn.         ţj-a u i zis,            Pe-unde  tost-au  mărăcini            Şi  coboară-n  vale
     podârie.               Buzele  cind  le  mişca,                                  Cresc  acum  numai  ciorchini.        Printre  macarale
     *^rna,  vara,          Singele  pîriu  curgea.                                   Ciorchini  dulci  de  viţâ-aleasâ     Zeci  de  muncitori  :
      işte  ţara —          Degetul  cind  ii  mişca.  re        ligîngao          >•  Rinduitâ  pe  terasă.                Virsinici  şi  feciori.
     i  rauitâ             Glonţul  ne  şi  străpungea                                                                      Argeşu-i  vedea.
      ni-1  ascultă ;       Că  venea  ca  grindina.      Frunzuliţă  de  muşcată     Şl  iar  floare  de  gutui            Mult  se  minuna
     te  colini,                                          Mindrâ-i  ţara  şi  bogată,   Prin  grija  partidului.            Că  vor  să-l
                                                                                      Din  Piteşti  la  Valea  Mare
     de  lumini  —          Dar  acuma,  ţara  mea        Bucuria-n  piepturi  saltă !                                               oprească,
                            Îmi  eşti  mindrâ  ca o  stea.   Acu-s  cinsprezece  ani  —  Crescu  via  pe  ponoare           Apele să-i  crească, 1
                            Trăiască  Republica î                                     Râsfâţîadu-se  în  soare.              Sus  inire  Carpaţi
                                                           I-am  dai jos  pe  hoţomani   Şi  pe  toate  coastele
                                  Auzit  în  comuna  Lun­  Şi-am  făcui  a  noastră  ţară                                   Intre  munţli-nalţi.
                                 ca   Banului,   regiunea   Republică  Populară.      Se  Sntind  terasele                   Apele-adunate
                                                                                      De  se  plimbă  printre  ele
                                 Iaşi,  de  I.  SAFIR.     Frunzuliţă  foi  de  fag.  Ochii  dragi  ai  mindrii  mele        Pe  canal  minate
                                                           I-am  zis  regelui  gîngav :  Şi  mi-i  plimb  şi  eu  cu  ea     Porni-vor  năvală
                                                           „Ia-ţi  lâdiţa  şi  mâmiţa   Că  ni-e  duice  dragostea.         td  hidrocentrală
                            fpifa  ale a ia                Şi  adio  Dîmboviţa..."    Iar  munca-i  cu  roadă  grea.        Şi  Izbind  turbina
                                                                                                                            Vor  isca  lumina
                                                           Am  rupt  râul din  ţîţîni
                                                           Şi-am  rămas  pe  veci  stăpîni.   Auzit  în  comuna  Ştefâneşti,   Ce  va  mingîia
                         Foicicâ  de  negară,              Garoafă  crescutâ-n  glastră   regiunea  Argeş,  de  ION  CRU-   Şi  comuna  mea.
                         Cind  a  fost  regele-n  ţară     Fainâ-i  astăzi  viaţa  noastră   CEANA.
                        Mincam  pita  cea  amară           C-avem  trai  îmbelşugat
                         Cernută  prin  sită  rară.        Şi  de  nevoi  am  scăpat.
                        Că  cea  bună  şi  aleasă         Floare-aibastrâ  din  grădină
                        Ne-o  lua  la  el  pe  masă        Se  fâcu-n  ţară  lumină.     cStele/e  se  (ia
     casa               Şi  la  domni  şi  la  avuţi.      Lumină  din  vorba  lui
    >r  se  Ia să ;     Tune  dracu-n  ei  de  sluţi.      Dragului,  partidului.           d e,  tahid
     ldova  mea,
    egura  grea         Şi-apoi  verde  matostat,            Auzit  în  comuna  Cincul,  re­  Foaie  verde,  loi  de  brazi.
    ci  viaţa  t a !     Cind  de  rege  ne-am  scăpat     giunea  Braşov,  de  1.  BRA-   Pleacă  trenul  din  Bicaz,
    re  pluguri,  irag  —   Şi-am  ajuns  stăpîni  în  ţară.  GHEŞ.                  Merge-un  tren  la  timp  âe  noapte
     pinâ-n  prag,      Am  scăpat  de  pltâ-amarâ.                                  Luna  a  rămas  departe.
    rele  de  pline,     Şi  mîncâm  pilă  aleasă                                    Dar  tot  ies  în  calea  lui
    >  palmă  ne  ţin e;   Cernută  prin  sită  deasă.      Tjara  meri,             Stelele  Bicazului,
    alăturaţi           Şi-o  mîncâm  cu  bucurie        /    '           -        v   iar  ia  aavineşu  in  ni noapte
                                                                                     Iar  la  Săvineşti  în
    desluiaţi...        Că-I  rod  din  gospodărie.     i nunti a sa tara                   s,au ****«•
    ilre  sate,               Auzit  In  Tg.  Lăpuş,  regiu­  •             »        Pe  uzina  şi  palate.
    ri  încărcate           nea  Maramureş,  de   CHLRA                               In ghirlande  de  lumină
     maşini,                VERA\                      Foaie  verde  şi-o  sipicâ     Stelele  se  ţin  de  mină.
    pe  din  uzini  —                                  Pe  cind  ceaţa  se  ridică.   Foaie  verde  bob  nâut
    aţi  iubiţi,                                       Eu  mă  sui  în  pisculeţ      Luna-n  ele  s-a  pierdui.
     zori  mijiţi,                                     Pe  cei  mai-nail  gruiuleţ    Cite  becuri  aplecate
    fi  pe  noapte,                                    Şi  de-acolo-n  vîri  de  gind,   Pe  şosele  asfaltate !  —
    >m,  holde  coapte;                                  |i  văd  ţara  pe  derînd,   Parcâ-s  floarea  soarelui
     fir  de  rug,                                        mai  spre  soare  crescînd;   In  mulţimea  cîmpului.
   o  de  belşug                                      __Mă iţit ai  încolo.-ncoace,
    e  ţara  floare,                                         i  trăind  în  pace ;    Bicaz,  Piaira,  Săvineşii  —
    â  sărbătoare.                                             neslîrşite             Ţara  mea,  cum  înfloreşti!
                                                       i-< r.iiijeau  acum  unile,
    In  comuna  Vlădeni,                                        iier  şi  cărbuni          Auzit  în  comuna  Petricant,
    j  Suceava,   de  ION                                    toceau  plecăciuni          regiunea  Bacău,  de  IOAN  A-
                                                       Şi  pe  glasuri  de  izvoare      PETROAE.
   24   25   26   27   28   29   30   31   32