Page 4 - Albina_1962_12
P. 4
cu ani în urmă nici cele mai răzleţe, altele mai populate. Prin partea
îndrăzneţe minţi nu lc pu locului casele sînt trainice, majoritatea lu
teau concepe. crate în lemn, cu migala şi meticulozitatea
caracteristică moţului. Luncşoara, sat ce
u
poţi
să vorbeşti
N despre Ţara Moţilor poartă numele apei, aşezat pe versantele
fără a aminti de Tîr- unor dealuri ce depăşesc uneori 800 de
metri şi încadrat într-un peisaj demn de
gul de la Găina, deoarece penelul celui mai iscusit pictor,' te cuce
el face parte integrantă din reşte de la prima vedere. Cîndva singura
specificul locului. Cu lui podoabă era frumuseţea de basm a lo
veacuri în urmă, sunetul cului. In rest, satul era sărac şi mai ales
prelung al buciumelor, ce posomorit. Sănătatea oamenilor ? Pradă bo
răsuna peste culmi ca o lilor sociale şi de tot felul. In tot satul
chemare înflăcărată, vestea a cărui lungime depăşeşte 9 km., nu era
că moţii s-au sculat să cea decît o singură şcoală, frecventată şi aceea
ră dreptate. Acum, cîntecu-i de cîţiva copilaşi. Tabloul sumbru va fi şi
melodios e plin de veselie mai bine înţeles dacă vom răsfoi filele
şi încredere în viitor. Pito îngălbenite ale monografiei satului din
rescul ,,Tîrg de fete", care care vom afla că din populaţia locală 80 la
adună, la aproape 1.500 sută erau analfabeţi. Astăzi la Luncşoara
metri înălţime, moţii din sînt trei şcoli, un dispensar medical mo
zeci de sate învecinate, este dern şi multe, foarte multe case noi.
La Luncşoara, oamenii se ocupă în mare
cu totul neobişnuit prin parte cu creşterea vitelor, cultivarea po
particularităţile lui. De sute milor fructiferi şi cu prelucratul lemnului,
de ani moţii se strîng aici această veche şi tradiţională îndeletnicire
din cele mai îndepărtate moţească. Impozantele porţi de lemn, în
coclauri să-şi rostească care mîna iscusită a moţului a săpat în
esenţa tare şi uniform şlefuită modele de
meşteşugul. Dar acum, tîr o neegalată frumuseţe, ciuberele, doniţele
gul nu reprezintă numai o şi gingaşele cutii pentru podoabe, ornamen
etalare a produselor spe tele de la faţadele caselor constituie ade
vărate opere de artă. El a înţeles cu sim
cifice acestei zone geografi
ţirea unui mare artist frumuseţile naturii
ce. „Tîrgul de fete" de pe şi tot ceea ce iese din mîna lui pricepută
Muntele Găina este un este o reflectare cum nu se poate mai fi
delă a acestor frumuseţi.
adevărat festival al portu m coborît apoi la Hălmăgel. Aici pia
lui, cîntecului, jocului, pre A tra şi cărămida au înlocuit lemnul.
zentat de către artiştii ama Casele sînt mult mai mari, iar arhi
tori din cele trei regiuni tectonica lor se apropie tot mai mult de
linia modernă. O statistică din ultimii ani
învecinate. arată că Srau construit peste 100 case noi,
Şi poate de aceea apare un magazin sătesc, un cămin cultural cu o
cu atît mai izbitor anacro sală de spectacole cu 500 de locuri. De
nismul dintre denumirea lui curînd, peisajul prosper al Hălmăgelului a
fost completat cu un nou edificiu — şcoala
şi realitatea zilelor noastre. de 8 ani.
Ceea ce azi ne pare poetic,
După ce şi-a oglindit în cristalinele-i ape
pe vremuri reprezenta un imaginile noi ale Ţării de piatră, Lunc
crud şi amar adevăr. Pro şoara se uneşte cu valea Hălmăgelului. De
funda şi agresiva sărăcie le aci şi pînă la vărsarea în albia Crişului
făcea pe tinerele fete să se alb, curgerea ei e tot mai domoală. Ultima
întîlnească în fiecare an pe localitate pe care o străbate este Hălma-
giul. Comună mare, aşezată la marginea
acest vîrf de munte, cu Ţării Moţilor şi la răscruce de drumuri. Pe
bocceluţa de zestre, pentru aici trec şoselele ce leagă Deva, Bradul,
a-şi căuta norocul în viaţă. Oradea şi Aradul. Hălmagiul e totodată şi Monumentala faţadă dit
Au trecut ani şi acum doar locul de întîlnire al ţăranilor moţi, veniţi
tradiţia şi pitoreasca denu- din împrejurimi la tîrgul săptămînal. Tra
mim mai amintocf rla aralo diţia e veche dar semnificaţia e acum cu î M P
totul alta. Se adunau şi înainte vreme moţi
vremi. Sunetul melodios al la „bulciurile" săptămînale. Dar cui să
C u ani în urmă. am făcut prima că tulnicelor, purtat din ecou în ecou pes vîndă produsele şi ce să cumpere pe ele ? Trecînd pe lingă geam
te culmi, er.te un imn pe care fetele îl
lătorie în Munţii Apuseni şi păs
trez mereu vie imaginea locurilor, închină dragostei şi setei de viaţă. Agresiva sărăcie se încuibase şi în locu Am auzit acorduri lung»
rile acestea. Şi moţul era nevoit să-şi în
a faptelor cunoscute cu acest prilej. Mi In drumeţia noastră nu vom urma de ceapă proverbialul şi atît de neomenosul Şi rlsul bucuriei tale —
s-a întipărit puternic în suflet legătura in de data aceasta cursul, cînd învolburat, pelegrinaj prin ţară. De acele vremi mai Şuvoi neîntrerupt
destructibilă dintre om şi natură, conto cînd liniştit, a] Arieşului şi nici rostogoli pomeneşte doar versul duios al cîntecului : Şi curcubeu
pirea structurii lor înir-o îmbinare fără rea domoală a Crişului Alb. Vom lăsa de „A plecat moţul prin ţară cu doniţi şi cu Coborind in sufletul mei
seamăn. Despre oamenii din Ţara Moţi parte Cîmpenii, centrul geografic şi de tra ciubară..." Umbla pe jos sute de kilometri,
lor s-au spus, se cunosc multe dar totuşi diţie istorică a Ţării Moţilor, ne vom abate cu trudnioa-i muncă în spate, pentru a-şi Visele noastr<
puţine lucruri... puţin de la Ţinutul Vidrelor, locul de baş putea agonisi traiul amar de azi pe mîine. Ca toamna-n
Firea omului din Apuseni mai are încă tină al lui Avram Iancu. Nu vom descrie u trecut ani, optsprezece ţa număr, de Urcînd alătur
multe cotloane neexplorate, şi pentru a pă nici frumuseţile Scărişoarei, nici ale Bra A cînd razele strălucitoare ale vieţii In lumină.
trunde prin ele ai nevoie de întregul arse dului, vechiul centru cultural, renăscut noi au alungat hidoasa sărăcie şi din Ca să ne pui
nal al psihologului experimentat. Sărăcia în aceşti minunaţi ani. Călătoria noastră pitoreştile aşezări moţeşti. Moţii au deprins Ţie ţi mie, tu
ancestrală a locurilor în care elementul va urma cursul unei văi mai puţin cunos Minunată cui
predominant e piatra, sărăcia aceasta şi pe cute dar tot atît de fermecătoare prin pi obiceiuri necunoscute pînă acum lor. Griul
— acest aur al ogoarelor — era pe vre
deasupra înşelăciunile, exploatarea şi îm torescul ei : firul văii Lvncşorii ne va în muri pentru ei poate tot atît de scump ca
pilarea la care a fost supus secole de-a rîn- semna cărarea călătoriei. încă de la izvoare şi cel pe care-1 scoteau din adîncuri. Acum,
dul, l-a făcut să-şi închidă porţile sufletului pare un şuvoi de sticlă şerpuitoare, care munca p ; ogoarele înfrăţite este plină de
şi să-şi mistuie în el necazurile şi suferin aici se sparge în mii de cioburi sclipitoare, satisfacţii şi bucurii.
ţele. Singurul cu care s-a înţeles şi în mij aici se uneşte pentru a-şi urma neabătut Multe şi semnificative transformări s-au
locul căruia se ştia în largu] lui a fost rostogolirea. Uriaşe prăvălişuri de stîncă petrecut în viaţa satului. In comuna unde
mediul înconjurător. In interior, acolo unde străjuiesc conturul fantezist al malurilor înainte, ani de zile nu se întîmpla vreun
se ascunde întreaga esenţă a forţei umane, de apă. Peste hăurile căscate viguros, tro
moţul a adunat toată voinţa, toată hotări- nează majestos împărăţia brazilor şi a ste eveniment mai deosebit, oamenii trăind în-
rea sa de a învinge. jarilor seculari. tr-o cruntă ignoranţă şi neştiinţă de carte,
Fie că e miner, răscolind măruntaile pă- acum aproape fiecare zi este marcată de
mîntului în căutarea aurului, fie că e meş I n cadrul acestui decor fantastic, pre vreun fapt care vine să ilustreze măreţia
vremurilor pe care le trăim. Lumina elec
zenţa omului se face tot mai des re
teşugar şi se măsoară cu forţa brazilor se marcată. Omul a îmblînzit natura, trică a pătruns în multe oase, izgonind în
culari, moţul e în sinea lui şi un artist, s-a înfrăţit cu ea, devenind buni prieteni. Povestire de AUREL LEG
care în primul rînd urmăreşte sîmburele Aici moţul a deprins mînuirea herăstrău tunericul din ungherele ascunse ale satu
lui. Setea de cultură şi înnoire i-a făcut
poetic al muncii sale. lui mecanic şi copacii; cît sînt ei pe oameni să-şi amenajeze un cămin cul Parcă cine altcineva e de vină în )
Pe vremuri o cruntă sărăcie întuneca de uriaşi in semeţia lor, se pleacă tural, o sală de cinematograf, iar cele 6000 înţelegerii dintre cei doi Ioni (Ion al
întreaga poezie a locului. Călătorul se sim docili voinţei lui. Aici, şeful de e- de volume ale bibliotecii au devenit ne — în ordinea generaţiilor de Sălceni da
ţea bine numai atunci cînd se afla în faţa chipă Nicoară Aurel s-a împrietenit cu îndestulătoare. Pe lingă toate acestea, dis —Ion al treilea), dacă nu Ileana ? Ea,
bogatelor frumuseţi ale naturii. Cînd insă şeful de brigadă Ioan Cicu. Faptul că unul pensarul, spitalul de copii, grădiniţa, sînt ar fi trebuit să aibă grijă şi de stilo
intra în casele moţilor îl izbea în primul este din Ţara Moţilor iar celălalt tocmai lucruri obişnuite pentru locuitorii Hălma- avusese de toate celelalte : lenjeria
rînd primitivismul vieţii şi necazurile lor din Ţara Oaşului nu i-a împiedecat să fie giului. rînduită potrivit inventarului lipit pe <
mereu aceleaşi. Toate la un loc le-au aprins buni ortaci. împreună se duc la lucru, Am prezentat numai cîteva din elemen diţei de elev, o plăcintă învelită, rm
în suflet flacăra revoltei. In lunga ei isto împreună îi vezi la masă, împreună ascul tele apărute in anii puterii populare în să ţină cît mai mult şi să încapă cît
rie, Ţara Moţilor a cunoscut izbucniri ce tă o melodie preferată la radio sau răs străvechea „Ţară de piatră". Ele au luat mă rog, atîtea şi atîtea lucruri
l-au răscolit munţii, dar abia tîrziu avea foiesc filele unei cărţi. Adversari sînt nu locul a tot ce făcea viaţa amară, a tot ce tăţi necesare unui elev din anul trei al
nice veterinare.
să se reverse lumina peste bezna ce să- mai atunci cînd se află în faţa celor 64 de pînă nu de mult constituiau pete de întu Sălcianu I. Ion, adică al doilea, se p
lăşluia de veacuri pe plaiurile rustice. pătrăţele albe şi negre ale tablei de şah. neric în frumoasa Ţară a Apusenilor. Se habar nu are de frămîntarea nevest
poate spune azi că decorul natural al mun
Lumina puternică a eliberării a pătruns După un drum de cîţiva kilometri, apa telui s-a îmbogăţit cu elemente noi, a că gătirile pentru plecarea fiului la şcoa
din plin şi pe aceste locuri, răspîndindu-se se înfrăţeşte cu şerpuirile şoselei, valea se ror prezenţă desăvîrşeşte armonia locului. putea trăgea cu coada ochiului şi din c
adînc, în toate ungherele vieţii. In Ţara lărgeşte, iar şuvoaiele limpezi îşi capătă o certa pe Ileana : „Măi, femeie, de-v
de miere ce-ai zice tu ?". Atît, după
Moţilor se pot întîlni azi lucruri pe care tihna. Ici-colo, apar aşezări omeneşti. Unele ION MIHIŢ repede la ocupaţiile lui, grav ca orie
care nu-şi bate capul cu mărunţişuri.
In clipa cînd s-a urcat în căruţă >
taică-său, Ionică al treilea, viitorul vel
că, s-a pipăit pe la buzunare în chip
şi i s-a părut că răspund toate la ap
gară, cînd se întîlni cu alţi elevi şi vr
teze ceva, în loc de stilou scoase periu
— Tată, am uitat stiloul acasă !
— Să fie sănătos. Unde l-ai lăsat, c
seşti, că noi n-avem ce face cu asemi
Răspunzînd aşa, Ion al doilea îşi priv.
nuinţă mîinile butucănoase, cu bătătur
şi zimbi la gîndul că i s-ar putea înc
degete firavul condei al băiatului.
— O rogi pe mania să mi-1 trimită
ocazie cînd vine la oraş careva din
.— De bună seamă. Poate ţi-1 aduc
