Page 8 - Albina_1962_12
P. 8

cărat  toamna  aceasta  pe  cimp  peste
                                                                                                                       tone  gunoi  de  grajd.







                      Era  pe  la  ora  prînzului.  In­  face  omului  somn,  trece  dru­  —  Bine  faci I  Inginerul  va
                    tr-unui  din  birourile  gospodă­  mul  şi  se  culcă.  S-a   trezit ?   locui  la  mine,  că  doar  am  mo­
                    riei  colective  stăteau  de  vor­  Trece  drumul  şi  vine  la  gos­  bilă  nouă...  interveni  brigadie­
                    bă  preşedintele  şi  contabilul.  podărie.  Vrea  să  se  spele,  foar­  rul.
                      —  Ei,  ce   facem ?   Raionul   te  bine :  trece  drumul  şi  se   —  Aş,  nu  cred I  —  repetă
                    ne-a  anunţat  că  va  sosi  noul   spală.  S-a  făcut  curat ?  Trece   moşul.                                                    °*z~
                                                drumul  şi  gata.  e  la  gospodă­
                    inginer  şi  noi  încă  n-am  sta­  rie.  Vrea  să  mănînce ?  —  La  mine  o  să  stea,   că   Intre  cio ri:  —  Ziceai  că  e  amestecat  cu  boabe,  însă  eu  nu
                    bilit  unde  o  să  locuiască,  spu­  —  Bine,  am  înţeles  —  îl  în­  am  casă  colea,  peste  drum  —   am  găsit  nici  una I
                    se  preşedintele.           trerupse   preşedintele  —  dar   zise  colectivistul   prezent   la   —  Bine,  dar  i-am  auzit  eu  cînd  spuneau  că-n  gunoiul  ăsta
                      —  Ar  putea  să  stea  la  mine.   despre  cine.  vorbeşti ?  discuţie.          zac  mii  de  kilograme  de  grîu... I
                                                  —  Despre  noul  inginer,  dacă .
                    Ştiţi  că  am  casă  mare...  ar  locui  la  mine...     —  Aş,  nu  cred !  —  se  încă-
                      —  Şi  mie  ce-mi   lipseşte ?   Moş  Toader,  paznicul  colec­  păţînă  Toader.
                     Nu  uita  că  sînt  preşedinte  şi   tivei,  pică  şi  el  în  birou.  Şi .  —  Şi  acum,  ca  să  încheiem  Tudor  Petrache  şi  Du­  Drumul  ce  trece  prin
                    este  normal  ca  ingi­                                         discuţia,  vă  anunţ  că   mitru  Neamfu  din  tara­  centrul  comunei   Frăsi-
                    nerul să tragă la  mine                                         inginerul  o  să  se  in­  ful  căminului  cultural  al   net,  raionul  Alexandria,
                      în  momentul  acela   iT|                                     staleze  la  mine,  spu­  comunei  Băbăiţa,  raionul   devine,  in  timpul  ploilor,
                    intră  brigadierul   de   I  B                                  se  preşedintele,  cre-   Alexandria,  lipsesc  de  la   inpracticabil.
                    cimp.                    1 3                                    zînd că  a  pus  punctul   repetifii  deoarece   clntă
                      —  Tovarăşe   pre-    i  I                                    final.        ‘          pe  la  nunţi.
                    şedinţe,  am  auzit  că   1 8                                    —  Aş,  nu  cred !  —
                    ne  soseşte  un  inginer.   v                                   Tot  moş  Toader  vor--
                      —  Si  ?                                                      bise.
                      —  Eu  mi-am  cumpărat  zilele   fără  să  ştie  ce  s-a  discutat,   —  Şi  de  ce  nu  crezi,   m ă'
                    trecute  mobilă  nouă...    spuse  vesel :              rog ?             -
                      —  Ei  şi ?  S-o  stăpîneşti  să­  —  Gata...  s-a  aranjat.  Came­  —  Pentru  că  n-o  să-i  d au '
                    nătos.                      ra  din  faţă-i  pregătită.  voie.
                      —  Aşa  că  ar  avea  unde  să   —  Pentru  inginer,  nu-i  aşa ?   —  Auziţi :  ,,n-o  să-i  dea  vo­
                    stea...                     —  întrebă  preşedintele.   ie."  Dar  cine  eşti  tu  ca  să-i
                      —  Cine,  omule ?           —  Bineînţeles I  Cum  le  ştiţi   dai  sau  nu  voie  tovarăşului  in- .
                      —  Păi,  inginerul !      dumneavoastră  pe  toate !  giiîer  să  locuiască  la  mine ?
                      Preşedintele  nu   apucă   să  —  Ei.  află  că  inginerul  o  să   —  Cine-s  eu ?  Toader  Ispas,
                    răspundă,  deoarece  intre  timp   stea...              tatăl  inginerului  Matei  Ispas,  .
                    venise  un  colectivist,   care  ■   Fraza  începută  de  preşedin­  care  mi-a  trimis  telegramă  c-a
                    după  ce  dădu  bineţe,  începu :  te,  o  continuă  contabilul :
                      —  Tovarăşe  preşedinte,  eu   —  ...la  mine...   că  eu   am   fost  repartizat  în  gospodăria
                    care  locuiesc  colea,  peste  drum   casă  m are..     noastră  I
                    de  gospodărie,  m-am   gîndit   —  Aş,  nu  cred !  spuse  Tpa-
                    că-s  foarte  nimerit.  Ştiţi,  i  se  der.                       D.  CRI STEA
                                                                                                                                      —  Ionele,  nu  mergi  la  că­
                                                                                                                                    min ?
                                                                                                            _        ,   -  .   =u   —  N-am  cu  ce,  că  mămica
                                                                                                         —  Se  cunoaşte  ca-i  din  alt
                                                                                                        sat.  Nu  ştie  că  nu  ne  plac..,   ri-a  cumpărat  maşina  de  Spălat
                                                                                                        repetiţiile.                rufe.
                    Frumoasa  toamnă,  gospodină  bună.       In  preajma  silitoarelor  combine,
                    Cu  glasul  ei  îmbietor  ne  cheamă.     Pe  umeri  şacii-n  camion  să-i  suie.
                    O  muncă  s-a-ncheiat  şi  alta-ncepe,    Se  ajutau,. ei  între  ei,  ca  fraţii,
                    Atîtea-s  de  făcut  pe  cîmp  şi-acasă.  Dar  pe  Zăbavă,  ia-1  de  unde  nu  e I
                    Iar  omul  harnic,  care  se  pricepe     Punea  la  cale  alte-.,  combinaţii.
                     Pe  mîine,  lucrul  lui  de  azi  nu-1  lasă.  El,  dintre  toate,  ar  primi  mai  bine
                    E  numai  unul  care  umblă-agale,        Un  loc  de: paznic,  undeva,  oriunde.
                    Vecinul  meu,  Zăbava-i  spune  satul.    Dar  nu-1  cred  vrednic  nici  de-aşa  ispravă,
                    Se  plînge,  bietul,  că-i  beteag  de  şale   E-o-nsărcinare  care-1  depăşeşte ;
                    Nu  poate  prididi  cu  semănatul !       îl  ştiu  eu  pe  vecinul  meu  Zăbavă,
                    SI  nici  nu  s-a-nvoit  să  ia  pe  seamă   El,  mai  înfîi,  de  muncă  se  păzeşte.
                     Din  două  sute,  cel  puţin  o  vacă 1   Se^ncheie  anul  cu  belşug  de  roadă
                    La  graid  de-o  să  lucreze,  îi  e  teamă   în  casă,  în  cămară  şi-n  hambare ;
                    Că  fetele  din  sat  n-au  să-l  mai  placă.   Vecinul  meu  care-a  rămas  la  coadă.
                    Nu  i-a  priit  nici  lucrul  la  grădină,  Cuprins  e  de  o  straşnică  mirare,
                    Că  dimineaţa  vremea  e  cam  rece ;     Văzînd,  la  socotelile-ncheiate,
                    Nici  la  plivit,  că  suferă  de  splină   Cum  colectiva  din  cîştigul  ei
                    Şl  nu-i  prea  vine  bine  să  se-aplece.  Pentru  zăbava  zilc-lor  chiulite       —  Unde  te  duci  bărbate ?
                     N-a  fost  mai  săritor  nici  astă-vară   Plăteşte  0  bani  şi  0  lei.           —  La  bibliotecă,  să  împrumut  şi  volumul  II.  Nu  vezi  că
                    Pe  lanurile-n  pîrg,  cu  spice  pline,                                            nu  poate  să  mănînce  băiatul ?!
                    Cînd  toţi  colectiviştii  se-adunară                     TUDOR  MĂINESCU                                             (Desene  de  T.  PALL)

                                   Elevii  din  comuna  Ţiteşti,  regiunea  Ar­                                       pui  la  colectiva  din  Crunţi.
                                 geş,  cate  studiază  obiectul  „Agricultura“                                          —   Şi?
                                 şi-au  amenajat  o  mică' siatie  meteorologică.
                       P                                                                                                —   N -am   ce  creşte.
                                    „  Aşa  Ie  glăsui  aparatură :                                                     ■—  N -a veţi  pui ?
                       A              Că  scade  zi  de  zi  temperatura,                                               —   'Am  avut.  A cum a  s-au  dus.
                                      Pe  cită  vreme  pregătirea  lor
                                                                                                                        —   A u   fugit ?
                       N             r  Urmează  alte  legi,  crescînd  de  zor. .                                      —   A u   m urit,  so ro !  A m   cum părat  1.000
                                                                              într-un  com partim ent  de  tren  două  fem ei  de  la  unităţile  de  stat.  Da'  erau  mici,  num ai
                      O            In  comuna  Frumuşica,  regiunea  laşi,  s-au   -  stau  de  vorbă.                de  o  zi.  Fulgul  era  de  ei,  nu-i  hrăniseră...
                                 făcut  numeroase  construcţii  ' de  interes   —  Parcă  ne-am  mai  văzut  undeva.    —  Că  doar  nu  era  să-i  hrănească  de  pe
                       U         obştesc.          ■    -\                    —  Poate.  Sînt  din  com una  Crunţi.  cînd  erau  în  ou ?  Puii  aşa  se  vînd,  de-o  zi.
                                      Cine  zice  Frumuşica                   —  Sîntem   vecine.   Eu  îs  din   Grivifa.   —  O  f i !  Da'  puteau  să-i  mai  tie  o  săptă-
                                      încă  nu  spune  nimica  :            Crescătoare  de  păsări  la  gospodăria  colec-  mînă,  două  în  găoace,  să  fi  crescut,  să  fi
                                      Nu  mai  e  doar  frumuşică         -  tivă...  Dar  văd  că  nu  prea  eşti  în  apele  du-   avut  barem  tuleie.  Să-i  fi  învă(at  să  m ă­
                                                                                                                      nînce,  nu  să-i  dea  aşa  neîntărcaţi,  m ititei.
                       D              Ci-i  frumoasă  azi,  de  pică !    i  m i tale ?                               Fără  mamă,  fără  tată,  printre  străini...
                                                                              —  Md  doare  inima.
                                                                              —  Aha,  eşti  cardiacă!                  —   Ba  m i  se  pare   că  voi   le-afi  fost
                       E           La  Işalnita,  regiunea  Oltenia,  a  ayut  loc   —  Da  de  unde !  Sînt  tot  crescătoare  de  străini.  Părinţi  vitregi.  Ceva  zootehnie  cu­
                                 un  schimb  de  experienţă  intre  îngrijitorii                                      noaşteţi ?  Cărţi  despre  creşterea  puilor  a[i
                                 de  animale   din   gospodăriile   colective
                                 vecine.                                                                              citit ?
                                                                                                                        —  C îte  ceva...  aşa,  mai  rar.   Dar  alta-i
                                      Voi  dovediţi  c-a  fost  cu  spor                                              treaba.  A i  noştri  spuneau  că  puii  nu-s  ren­
                       O              Şederea  la  Işalrriţa :  .                                                     tabili.  Că  sînt  plăpînzi  şi  se  pot  îm bolnăvi
                                      Azi,  fiecare  mulgător
                       N              Mai  plină  scoate  doniţa.                                                     uşor  Puteam  eu  să-i  contrazic ?
                                                                                                                       —  Să-i  li  contrazis,  soro.  Că  şi  la  noi  au
                                                                                                                      fost  la  început  neînţelegeri.  Ne-am   sfătuit
                      O
                                   Echipa  de  teatru  a  Casei  de  culţură  din                                     şi...  gata.
                       A         Huşi  s-a  prezentat  foarte  bine  la  faza  inter­                                  —  A u   m urit  toti  puii ?
                                 regională  a  Festivalului  „I.  L.  Caragiale“.
                                                                                                                       —-  An  crescut  toţi.  16.000  de  pui.  Vă  in­
                       R              Se  ştia  că  pe  la  voi                                                       vităm   să  veniţi  pe  la  noi  să  vedeţi  cum   se
                                      Viile  dau  rod  bogat,                                                         cresc  puii  şi  să  vă  convingeţi  ce  buni  sînt
                       E              Dar  aeum  aţi  arătat                                                          în  m ujdei.           V.  NICOARĂ
                                      Că  şi  teatrul  vi-i  de  soi.


                                  REDACŢIA  ;  Bucureşti  Piaţa  „Scînteii".  Tel.  17.60.10  interior  1882.  ABONAMENTE :  7.60  lei  anual.  Abonamentele  se  fac  la  oficiile
                                               poştale,  prin  factorii  poştali  şl  difuzorii  voluntari  TIPARUL:  Combinatul  Poligrafic  Casa  Scînteii
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13