Page 18 - 1930-01
P. 18

MIHAI HARET: BUCEGII IARNA                                    15

           inexistente  în  unii  ani  in  regiu­
           nile  alpine  ale  Bucegilor.  iar  în
           alţii,  sunt  numai  scurte  faze  de
           tranziţie  dela  vară  —  pe  care
           am  văzut-o  prelungindu-se  în
           1925  până  in  ziua  de  5  'De­
           cembrie  —  la  iarnă,  sau  dela
           iarnă  —  care  in  1928  a  mers
           până  în  8  Iunie—  la  vară.  fără
           alt  carater  particular  în  afară
           de  flora  anotimpului,  decât  a-
           cela  al  unor  coloraţii  extraor­
           dinare.  care  întrec  orice  închi­
           puire.  Şi  un  lucru  mai  e  de  re­
           ţinut  aci  :  o  primă  —  sau  chiar
           mai  multe  căderi  succesive  de
           zăpadă  —  nu  înseamnă  numai
           decât  venirea  iernii  ;  dupâ  ele
           pot urma lungi perioade super­
           be  din  toate  punctele  de  vede­
           re  ;  de  asemenea  primăvara  in
           plină  vreme  frumoasă,  putem                           Spre Omul
           avea  pe  neaşteptate  câteva  zile
           de  timp  rece.  îngheţat,  cu  mari  căderi  de  zăpadă,   Nu  arare  ori  Claia  Mare  a  Jepilor  (1.850  m.)
           după  care  tot  atât  de  brusc  să  revină  cursul  vre­  pare  mai  înaltă  decât  Caraimanul  (2.394  m);
           mii frumoase, ca şi când nimic nu s ar fi întâmplat.  Obârşia  (2.509  m.)  uriaş  pe  lângă  Omul  (2.513
                                                            m.)  cu  care  în  realitate  este  egal.  sau  Bucşoiul
             Pe  o  zi  frumoasă  de  iarnă,  şi  acestea  pot  fi  une­  (2.504  m.)  pitic  pe  lângă  Ţigăneştii  care  n  atinge
           ori  60%  şi  chiar  70%  din  totalul  zilelor.  Bucegii   nici  măcar  2.200  m.  De  aceea  este  şi  greu  de
           sunt  o  simfonie  armonică  de  albastru  deschis,  de   înţeles  singur  peisagiul  hivernal  al  Bucegiului.
           alb  şi  de  argintiu,  pe  care  stâncile  cenuşii  mai  a-   pentru  cel  care  nu-1  cunoaşte  de  cu  vară,  mai  ales
           desca  încruntate  o  fac  uneori  in  adevăr  izbitoare.   că  iarna  distanţele  înşeală,  pe  timp  foarte  limpede
           Din  cauza  albului  imaculat  şi  orbitor  al  zăpezilor,   şi  liniştit  in  deosebi,  când  kilometrul  pare  abia  câ­
           care  adesea  îi  acoper  cu  mare  uniformitate,  vâr­  teva  sute  de  metri  şi  zecile  de  metri  ai  pereţilor
           furile  înalte  par  uneori  ochiului  neexercitat  scăzute,   stâncoşi. ii crezi numai de câţiva metri.
           pc  când  cele  secundare  din  contră  uimesc  prin   Iată  stabilite  câteva  generalităţi  care  sunt  însăşi
           înălţimea  lor  crescută  ;  şi  dacă  vântul  suflă  într'o   esenţa  iernei  şi  care  ne  pot  da  o  idee  precisă,  cât
           anumită  direcţie,  schimbând  cu  totul  aspectul  cre­  este  de  schimbată  în  genere  înfăţişarea  Bucegilor
           stelor  inălbite  din  cauza  straturilor  de  aer  cu  den­  în  acest  anotimp,  când  sunt  priviţi  chiar  din  inima
           sităţi  diferite,  care  se  succed  Ia  intervale  scurte  şi   lor.
           neregulate,  obişnuitul  munţilor  se  crede  în  ade­
           văr  transpus  într’o  lume  imaginară,  ciudată  şi  în   Pornind  bunăoară  dela  Omul  pe  creastă,  spre
           orice caz de o ambianţă ireală.                  Sinaia,  imediat  vom  constata  că  aceste  diferenţe
                                                            de  aspecte  sunt  de  multe  ori  nu  ireale,  ci  precis
                                                            materiale,  de  vreme  ce  puncte  şi  locuri  de  trecere
                                                            care  vara  nu  prezintă  cea  mai  mică  greutate,  de­
                                                            vin  nu  numai  periculoase,  dar  pur  şi  simplu  com­
                                                            plet  impracticabile.  Versantul  Văii  Cerbului  în­
                                                            tre  Omul  şi  Colţul  Ocolit,  pe  unde  trece  vara  că­
                                                            rarea  cailor,  este  imposibil  iama  din  cauza  corni­
                                                            şelor  de  zăpadă  (până  la  15  m.  în  ieşitură)  care  de
                                                            multe  ori  se  deslipesc  prăvălindu-se  în  fundul  Văii
                                                            Cerbului  sub  formă  de  uriaşe  avalanşe.  Aci.  sin­
                                                            gur  versantul  dinspre  Gaura  se  poate  utiliza  iama.
                                                            Iar  drumul  pc  creastă,  dela  Piatra-Arsă  la  Omul.
                                                            ar  fi  mai  d'arândul  imposibil  de  găsit  fără  busolă
                                                            pe  timp  închis  sau  ceţos,  dacă  n'ar  fi  stâlpii  de
                                                            marcaj  al  Turing-Clubului  României,  tocmai  fiind­
                                                            că  în  unele  puncte,  cum  este  pe  la  Baba  Mare.  pe
                               In Buce ci      Foto E. Stoian  Obârşia, sub Colţul Mortului. în dreptul Văii Pri-
   13   14   15   16   17   18   19   20   21   22   23