Page 19 - 1930-01

16 B O A B E D E G R Â U

ponului. ctc. viscolul grăniâ-
mâdeşte câte odată enorme
creste şi ace de zăpadă, inalte
de mai multe zeci de metri.'
inexistente vara şi prin urmare
imposibile de escaladat, căci
unele abia atinse s ar nărui.
Acestea toate trebuind ocolite %
cu băgare de seamă. înţelegem
dece se îngreunează drumul şi
câtă experienţă de parcurs se
cere in acest anotimp.
întreaga regiune din spre
Valea Bucşoiului. a Morarului.
a Cerbului, a Priponului şi din
întregul abrupt prahovean, de­
vine iarna o bogată lume al-
pestră, poate nu atât de sini­
stră şi diabolică pe cât e cea
Foto I. Sln> u
de vară, dar în orice caz mult Omul
L jsj
mai complicată şi de un modelaj
mai delicat, căci acum nu
mai ştii ce este realitate — adică stâncă — şi ce zăpadă, care câteva zile mai târziu s a prăvălit în­
este aparenţă — sau zăpadă in echilibru instabil. treg în vale sub formă de avalanşă. Aspectul in­
In această întinsă zonă, in iemele cu zăpezi fernal al peretelui uriaş al Caraimanului, /ăzut
mari. constatăm uimiţi, cum au luat naştere chiar chiar din vârful lui, fără acest Brâu Mare întrece
din senin, versante întretăiate de şiştoace creste orice închipuire. In schimb, abrupte imposibile de­
perpendiculare ori laterale cu ramificaţii ciuda'e. vin iarna practicabile şi vice-versa. Intr'un cuvânt,
dacă nu chiar imposibile, chei de zăpadă antime- atât abruptul prahovean al Bucegilor, cât şi cel
canice. văi umplute — nivelate uneori — brâne brănean — de altfel tot atât de sălbatec — pri­
desfiinţate, etc. In iarna anului 1925, fala Carai- vite de sus de pe creastă in timpul iernei, sunt o
manului, cunoscutul şi faimosul său Mare Brâu. lume nouă polară, fantastică, cu cupolele lor de
dispăruse în Ianuarie, în urma unui viscol ce du­ zăpadă, cu ascuţişurile lor de ghiaţă. cu pantele
rase vre-o patru zile: iar in Martie, când l-am vă­ lor poleite de soare pe care toată iarna zăpada nu
zut noi, nu reapăruse încă de sub stratul gros de se mai poate prinde, cu numeroase ace stâncoase
care in ciuda intemperiilor
rămân mereu golaşe şi cu
văile lor înfundate uneori
cu straturi de zeci de metri
de zăpadă îndesată. In timp
ce Omul. Doamnele şi Buc-
şoiul rămân mai în fiecare
an spulberaţi şi pleşuvi.
Coştilelc. Caraimanul şi Bă­
trâna adună pe spinările lor
enorme cantităţi de zăpadă.
Iar pe platourile dintre ei.
zăpada se depune atât de
groasă. încât întinsele pă­
duri de jnepeni dispar mai
d’arândul şi excursioniştii
trec. fără să ştie măcar, d’a-
supra lor. In aceste cazuri,
singurele puncte de reper,
rămân stâlpii de marcaj
puşi de Turing-Clubul Ro­
mâniei. cari trec de 3. m.
nălţime. Eleganta şi svelta
Piatra-Arsă. devine iarna
Pe Omul foarte primejdioasă prin