Page 32 - 1930-01
P. 32

Cumpăna Părintelui Teodorit


                                                             văduvei  şi  păzeşte  moştenirea  ta  de  vrăjmaşii  cei
               eroshimonahul  Teodorit  se  luptă  de  două  săp­  văzuţi  şi  de  cei  nevăzuţi,  de  venirea-asuprâ  a
               tămâni  cu  Sfântul  Arhanghel,  pentru  sufletul   altor  neamuri,  de  neputinţe  şi  de  foamete,  şi  —  din
            I lui  Vasilie  Prisăcaru.  Acest  creştin  se  bolnă­  muncile  cele  viitoare  scoate-ne  pe  toţi  cari  strigăm
            vise  greu.  devale,  în  bojdeuca-i  dela  poalele  co­  ţie : Aliluia !..."
            drului,  şi  feciorii  lui  veniseră  la  pustnic  şi-l  ruga­
            seră  fierbinte  să  facă  rugăciuni  pentru  el  şi  să-i   El  citeşte  pe  prispa  chiliei,  lângă  biserica  albă  şi
            lungească viaţa.                                 sihastrâ.  Glasul  lui  se  ridică  nalt  şi  cucernic,  fâlfâe
              l'codorit  cunoscuse,  in  duhul  său  de  cuvios,  că   pe  subt  străşinile  sfinte  şi  se  distramă  hohotitor,
            boala  loi  Vasilie  este  un  canon  pe  care  i-1  trimite   printre  stânci  şi  printre  brazi.  Nici  o  făptură  ome­
            Atotputernicul  şi  începuse  lupta,  cu  mătănii,  cu   nească  nu  aude  glasul  lui  Teodorit.  Numai  îngerii
            post negru, cu cetanii de zi şi de noapte.       lui  Dumnezeu  şi  sălbătăciunile  pădurii  aud  zvonul
              Dar  simţea  că  Sf.  Arhanghel,  prea  luminosul   acestor  rugăciuni.  E  singurătate  desăvârşită  în  toa­
            Mihail,  purtătorul  săbiei  cu  două  tăiuşun  (şi  care   tă  împrejurimea.  Stâncile  spintecate  drept  (ca
            pătrunde  până  la  despărţitura  dintre  suflet  şi  duh,   sfoara  cu  plumb  la  vârf  a  zidarului),  stau  cenuşii
            dintre  incheeturi  şi  măduvă  —  Evrei  4,  12)  nu  e   şi  cu  şiruri  de  picătură  ruginie,  în  bătaia  soarelui
            bucuros  de  rugăciunile  lui  Teodorit  şi  de  întârzie­  de  după  amiază.  Pe  deasupra,  brazii  încleştaţi  in
            rea săvârşirii lui Vasilie.                      creştetele  sure  pândesc,  cu  toate  ramurile  lor  în­
              Teodorit  stătea  şi  se  socotea  :  Vasilie  Prisăcaru   cropite  şi  negre,  adierile,  zefirii  şi  mişcările  văz­
            nu  e  om  prea  trecut.  Are  o  casă  de  copii,  unii  din­  duhului.  care  au  adormit  cine  ştie  unde.  de  multe
            tre  ei  încă  fără  de  nădragi.  Avere  să  le  lase  nu  are.   zile.
            Treburile  i  sunt  încurcate.  Strânsura  din  ţarină  n’a   Toamna  e  secetoasă  şi  fără  de  barizuri.  Împre­
            isprăvit-o.  Cu  toamna  aceasta  secetoasă,  arătură   jurul  sihăstriei  lui  Teodorit,  munţii  clocotesc,  subt
            n  a  putut  să  facă...  De  altă  parte,  canonul  pe  care   codrii  de  brad  şi  de  fag.  in  grămădiri.  in  suişuri  şi
            i  l-am  dat.  la  spovedania  dela  Paşte,  nu  l-a  mân­  in  coborâşuri,  aci  de  păcură  aci  de  văpaie.  Ochiul
            tuit...  Cum  să  se  ducă  el  acum  innaintea  Stăpânu­  sihastrului  cuprinde  această  privelişte,  cunoscută
            lui.  neîmpăcat,  nelimpezit,  cu  inima  încâlcită  in   lui  de  atâţia  ani.  şi  cu  gândul  şi  cu  cuvântul  da-
            mărăcinii  pământeşti  ?  Sf.  Arhanghel  îşi  ştie  soco­  până  mereu  mărgăritarele  cele  duhovniceşti,  din
            telile  şi  o  fi  având  poruncă  să-i  ia  sufletul,  dar   colanul  Acatistului...  Toţi  fagii,  toţi  cornii,  toţi  ci­
            Dumnezeu  a  pus  în  inima  omului,  râvna  şi  rugă­  reşii  sălbatici,  de  pe  aceste  coaste  şi  de  pe  aceste
            ciunea  şi  cu  râvnă  fierbinte  şi  cu  rugăciunea  care   spinări  muntoase,  s  au  prefăcut  in  fuioare  de  por-
            nu  cunoaşte  şovăiala  înduplecăm  munţii,  boala,   firâ  !  Dumnezeu  cel  ce  se  învestmintă.  primă­
            moartea  şi  însăşi  mânia  lui  Dumnezeu...  Doar  Ilie   vara.  in  sacosul  de  in  al  tuturor  copacilor  cu  floare
            era  om,  asemenea  cu  noi  in  slăbiciuni,  şi  cu  rugă­  albă.  voeşte  să  se  îmbrace,  toamna,  in  mantia  îm­
            ciune  sa  rugat  ca  să  nu  plouă  şi  nu  a  plouat  pe   părătească a codrilor de pară şi de aur.
            pământ trei ani şi şase luni. (lacov 5, 17).       De  pe  prispa  chiliei,  din  pragul  bisericii  sau  din
              Drept  aceea.  Teodorit  stârneşte  în  rugăciuni,   ferestruicile  sfântului  locaş,  ieroshimonahul  Teo­
            in  cetanii  şi  in  mijlociri,  la  Porţile  Milostivirii,  ai­  dorit  preamărite  pe  Ziditorul,  de  ani  de  zile,  cân­
            doma  ca  văduva  din  Sf-ta  Evanghelie,  la  uşa  Ju­  tând şi evlavisindu-se cu Proorocul David :
            decătorului  Nedrept.  A  cetit  şi  a  recitit  Psaltirea.   .....Tu ai întemeiat pământul pe taracii lui, aşa
            Evangheliarul.   Ceaslovul.   Apostolul   şi   a   bătut   ca  să  nu  se  clatine  în  veac  şi  în  vecinicie.  Cu  a-
            şapte  mii  de  mătănii,  câte  cinci  sute,  pe  fiecare  zi.   dâncul  apelor  de  sus  —  aidoma  unui  talar  —  tu
            Astăzi  sunt  tocmai  două  săptămâni  de  când  a  în­  l-ai  acoperit,  astfel  că  pe  munţi  au  stătut  apele.  La
            ceput  acest  canon  şi  e  gata  să-l  ia  încă  odată,  dela   certarea  ta,  ele  au  fugit;  Ia  glasul  tunetului  tău
            capăt...                                        sau  dat  innapoi  înfricoşate.  De  pe  munţi,  s’au  po­
              Teodorit   citeşte   Slujba   Acatistului   Domnului   gorât  în  văi,  către  locul  pe  care  l-ai  statornicit  lor.
            Nostru  Iisus  Christos  :  ..O  prea  dulce  şi  întru  tot   Hotar  le-ai  pus  pe  care  nu-1  vor  trece,  nu  se  vor
            îndurate  Iisuse,  primeşte  acum  această  puţină  ru.   mai  întoarce  ca  să  acopere  pământul.  Tu  trimiţi
            găciune  a  noastră,  precum  ai  primit  cei  doi  hani  ai  izvoare jos în văi : ele îşi iau calea printre munţi.
   27   28   29   30   31   32   33   34   35   36   37