Page 32 - 1930-01

Cumpăna Părintelui Teodorit

văduvei şi păzeşte moştenirea ta de vrăjmaşii cei
eroshimonahul Teodorit se luptă de două săp­ văzuţi şi de cei nevăzuţi, de venirea-asuprâ a
tămâni cu Sfântul Arhanghel, pentru sufletul altor neamuri, de neputinţe şi de foamete, şi — din
I lui Vasilie Prisăcaru. Acest creştin se bolnă­ muncile cele viitoare scoate-ne pe toţi cari strigăm
vise greu. devale, în bojdeuca-i dela poalele co­ ţie : Aliluia !..."
drului, şi feciorii lui veniseră la pustnic şi-l ruga­
seră fierbinte să facă rugăciuni pentru el şi să-i El citeşte pe prispa chiliei, lângă biserica albă şi
lungească viaţa. sihastrâ. Glasul lui se ridică nalt şi cucernic, fâlfâe
l'codorit cunoscuse, in duhul său de cuvios, că pe subt străşinile sfinte şi se distramă hohotitor,
boala loi Vasilie este un canon pe care i-1 trimite printre stânci şi printre brazi. Nici o făptură ome­
Atotputernicul şi începuse lupta, cu mătănii, cu nească nu aude glasul lui Teodorit. Numai îngerii
post negru, cu cetanii de zi şi de noapte. lui Dumnezeu şi sălbătăciunile pădurii aud zvonul
Dar simţea că Sf. Arhanghel, prea luminosul acestor rugăciuni. E singurătate desăvârşită în toa­
Mihail, purtătorul săbiei cu două tăiuşun (şi care tă împrejurimea. Stâncile spintecate drept (ca
pătrunde până la despărţitura dintre suflet şi duh, sfoara cu plumb la vârf a zidarului), stau cenuşii
dintre incheeturi şi măduvă — Evrei 4, 12) nu e şi cu şiruri de picătură ruginie, în bătaia soarelui
bucuros de rugăciunile lui Teodorit şi de întârzie­ de după amiază. Pe deasupra, brazii încleştaţi in
rea săvârşirii lui Vasilie. creştetele sure pândesc, cu toate ramurile lor în­
Teodorit stătea şi se socotea : Vasilie Prisăcaru cropite şi negre, adierile, zefirii şi mişcările văz­
nu e om prea trecut. Are o casă de copii, unii din­ duhului. care au adormit cine ştie unde. de multe
tre ei încă fără de nădragi. Avere să le lase nu are. zile.
Treburile i sunt încurcate. Strânsura din ţarină n’a Toamna e secetoasă şi fără de barizuri. Împre­
isprăvit-o. Cu toamna aceasta secetoasă, arătură jurul sihăstriei lui Teodorit, munţii clocotesc, subt
n a putut să facă... De altă parte, canonul pe care codrii de brad şi de fag. in grămădiri. in suişuri şi
i l-am dat. la spovedania dela Paşte, nu l-a mân­ in coborâşuri, aci de păcură aci de văpaie. Ochiul
tuit... Cum să se ducă el acum innaintea Stăpânu­ sihastrului cuprinde această privelişte, cunoscută
lui. neîmpăcat, nelimpezit, cu inima încâlcită in lui de atâţia ani. şi cu gândul şi cu cuvântul da-
mărăcinii pământeşti ? Sf. Arhanghel îşi ştie soco­ până mereu mărgăritarele cele duhovniceşti, din
telile şi o fi având poruncă să-i ia sufletul, dar colanul Acatistului... Toţi fagii, toţi cornii, toţi ci­
Dumnezeu a pus în inima omului, râvna şi rugă­ reşii sălbatici, de pe aceste coaste şi de pe aceste
ciunea şi cu râvnă fierbinte şi cu rugăciunea care spinări muntoase, s au prefăcut in fuioare de por-
nu cunoaşte şovăiala înduplecăm munţii, boala, firâ ! Dumnezeu cel ce se învestmintă. primă­
moartea şi însăşi mânia lui Dumnezeu... Doar Ilie vara. in sacosul de in al tuturor copacilor cu floare
era om, asemenea cu noi in slăbiciuni, şi cu rugă­ albă. voeşte să se îmbrace, toamna, in mantia îm­
ciune sa rugat ca să nu plouă şi nu a plouat pe părătească a codrilor de pară şi de aur.
pământ trei ani şi şase luni. (lacov 5, 17). De pe prispa chiliei, din pragul bisericii sau din
Drept aceea. Teodorit stârneşte în rugăciuni, ferestruicile sfântului locaş, ieroshimonahul Teo­
in cetanii şi in mijlociri, la Porţile Milostivirii, ai­ dorit preamărite pe Ziditorul, de ani de zile, cân­
doma ca văduva din Sf-ta Evanghelie, la uşa Ju­ tând şi evlavisindu-se cu Proorocul David :
decătorului Nedrept. A cetit şi a recitit Psaltirea. .....Tu ai întemeiat pământul pe taracii lui, aşa
Evangheliarul. Ceaslovul. Apostolul şi a bătut ca să nu se clatine în veac şi în vecinicie. Cu a-
şapte mii de mătănii, câte cinci sute, pe fiecare zi. dâncul apelor de sus — aidoma unui talar — tu
Astăzi sunt tocmai două săptămâni de când a în­ l-ai acoperit, astfel că pe munţi au stătut apele. La
ceput acest canon şi e gata să-l ia încă odată, dela certarea ta, ele au fugit; Ia glasul tunetului tău
capăt... sau dat innapoi înfricoşate. De pe munţi, s’au po­
Teodorit citeşte Slujba Acatistului Domnului gorât în văi, către locul pe care l-ai statornicit lor.
Nostru Iisus Christos : ..O prea dulce şi întru tot Hotar le-ai pus pe care nu-1 vor trece, nu se vor
îndurate Iisuse, primeşte acum această puţină ru. mai întoarce ca să acopere pământul. Tu trimiţi
găciune a noastră, precum ai primit cei doi hani ai izvoare jos în văi : ele îşi iau calea printre munţi.