Page 33 - 1930-01

36 GALA GALACTION: CUMPĂNĂ PĂRINTELUI TEODORIT

Ele adapă toate dobitoacele câmpiei; asinii sălba­ ba coamelor ca un policandru, şi cerceta cu ochi
tici îşi astâmpără setea lor...“ (Psalmul 104. 5-11). înţelegători sihăstria lui Teodorit. Era un prieten
La această innălţime şi în sihăstria lui Teodorit. cunoscut din alte zile. Călugărul se gândi:— Este
Dumnezeu a orânduit lucrurile după alt dreptar şi apă... Am turnat mai adineaori... Nu e rece. dar
cu altă înţelepciune. Pâraele scad vara aproape cu n am ce mă face... Acum adăp sufletul lui Vasilie.
totul, iar, uneori, când toamna e secetoasă, ca est- Dar în urma cerbului se ivi o cerboaică. şi apoi
timp. picătura de apă se face picătură de piatră încă una. şi iar un cerb şi încă o cerboaică şi apoi,
scumpă ! Oamenii nu tânjesc, fiindcă, afară de o turmă întreagă !... Teodorit se simţi in mare ne-
Teodorit. in această cetate a stâncilor nu mai este domirire şi in mare cumpănă. Ce trebue să facă?...
nici un om. Iar lui Teodorit i-a lăsat Dumnezeu o Să lase fără apă bietele dobitoace însetate, sau să
tainică vână de apă. care licăreşte în fundul unei lase fără rugăciuni pe cel ce trăgea de moarte, la
peşteri, aci aproape... Dar sărmanele făpturi, fără picioarele muntelui ?
de grai şi fără de răutate, rătăcesc însetate, prin Putina era plină cu apă. Teodorit avea în chilie
această pustietate, zile întregi... numai o oală nezmălţuită. Cu oala aceasta se slur
Ciutele, caprele negre, pasările cerului vin. in jea şi pe sine şi pe mosafirii pădurii şi ai Domnu­
vremea arşiţei şi a secetei, să soarbă o înghiţitură lui. începu să care apă din putină şi s’o toarne în
de apă din jghiabul lui Teodorit... jgheab. Turma cerbilor aşteptă un răstimp subt

Pusnicul a săpat în piatră, lângă sfântul altar, bolţile codrului şi apoi se urni cu luare aminte. Ve­
un fel de lighean in care toarnă apă în fiecare di­ neau unul după altul, cu botul ridicat în sus şi în­
mineaţă. spre adăparea făpturilor lui Dumnezeu. fiorat. Simţiau apa aci aproape. Cunoşteau adăpă­
Dar ca să nu se sfiască nevinovatele dobitoace şi toarea lui Teodorit.
zburătoare. Teodorit a pus. între troc şi prispa lui. Ieroshimonahul îşi aruncă trenţele de pe el şi se
un trunchi de brad scobit ca un jghiab şi astfel, zori la treabă, dar nu rupse firul rugăciunii :
fără să se arâte şi rămânând lângă casă. trimite ...Cui’ine-se cu adevărat să te fericim... Sfinte
apa, pe jghiab. in adăpătoarea din dosul altarului. Dumnezeule. Sfinte Tare. Sfinte fără de moarte,
In chilia lui are o putină pe care o umple zilnic, milueşte-ne pre noi!... Prea Sfântă Treime, mi-
dar în peşteră trebue să intri pe brânci, vâna de lueşte-ne pre noi... Şi osârdnicul călugăr alerga cu
apă e subţire ca o brăţară de argint şi vasul de că­ oala in mână, dela putină la jgheab, dela jgheab
rat al lui Teodorit este un fedeleş ciobănesc. Ci pe la putină, voind să răcorească şi însetatele dobi­
când sihastrul stăruia în lupta sa duhovnicească şi toace, voind să păstreze, casei şi copiilor, şi sufle­
amesteca strigările şi chemările din cărţi cu frân­ tul lui Vasilie... Căci se zice în Sfânta Evanghelie:
gerea trupului in cinstitele mătănii, dincolo de bi­ Pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu
serică. pe poteca pogorâtoare din codru, se arătă le lăsaţi. (Matei 23. 23).
un cerb. Dar când putina era aproape goală şi Teodorit
Ţinea cu măreţie capul sus. purtându-şi podoa- se pleca în ea să mai ridice încă o oală de apă. avu