Page 35 - 1930-10
P. 35
ION MARIN SADOVEANU : TEATRUL NATIONAL WI7
bată ţara. ncsupăraţi (1798). Domnii fararioţi. în seşi ale vieţii teatrale la noi : Iancu Câmpincanu.
contact cu cultura apuseană, au căutat să introducă Ion Heliade Rădulescu şi Aristia (sprijinul politic
şi să ocrotească fenomenul acesta, teatrul, in viaţa şi social- contribuţia literatorului şi munca omului
curţilor de atunci, pentru desfătarea lor şi cultiva de meşteşug actoricesc).
rea limbei greceşti, a protipendadei, fireşte. Viaţa Din şcoală, unde actorii erau elevii — printre
românească, ce se deşteaptă iute cu câţiva ani în cari şi C. A. Rosetti — modestele spectacole au
urmă, şi care va recunoaşte în teatru un minunat trecut şi în public, timid, ducând o viaţă grea. fie
vehicul pentru circularea ideilor şi simţimintelor că erau rău văzute de stăpânirile străine, fie că
naţionale, va lupta din răsputeri pentru desrobirca erau concurate de trupe venite de peste graniţe,
teatrului de graiuri străine, şi în special de greceşte. acum. când gustul de teatru începuse să prindă
Aceasta va fi lupta cea mare ! câte puţin. Acesta e ritmul vieţii teatrale, când. la
Şi totuşi. Domniţei Ralu. fetei celei mai mici a 1833. un eveniment însemnat. îi dă un nou imbold.
lui Caragea Vodă, i se datoreşte, poate, prima Bucătarul italian Ieronim Momolo. clădeşte un
scenă de teatru ridicată la noi. întruna din cămă teatru din paiantă, ce avea să se numească „teatrul
rile palatului Domnesc. Domniţa practica teatrul, vechiu" sau „teatrul cel mic" sau „Sala Momolo •
cu visuri mari de renaştere a tragediei greceşti, şi în care se va desfăşura toată viaţa teatrului bucu-
întreprinderii ei. îi revine cinstea de a fi dat la reştean. trupe străine sau de ale pământului, până
iveală prima manifestare a lui Aristia, cel care avea la 1852. când toată această viaţă va trece direct în
să însemne atât de mult. in începuturile vieţii tea sala cea nouă — actuala — a Teatrului Naţional.
trale. la noi. Dar anul 1833 mai are încă o mare însemnătate:
Acest dascăl grec, inăscut actor, a stârnit entu- e anul înfiinţării societăţii Filarmonice, societate
siasme. şi mai târziu a servit tânăra scenă româ alcătuită precis pentru încurajarea teatrului şi e da
nească. mai bine decât oricare altul, dupăcum avea torită lui Câmpineanu şi Heliade Rădulescu. De
să mărturisească însuş C. A. Rosetti. aici avea să iasă prima generaţie de actori români.
Tot din stăruinţele Domniţei Ralu. se clădeşte Tot acum apare şi Gazeta Teatrului Naţional,
la Bucureşti prima sală de spectacole, la Cişmeaua care avea însă să înceteze în 1836. la al 13-lea nu
Roşie, cam pe unde vine astăzi strada general măr.
Berthclot (Fântânei). Ideea înfăptuirii unui Teatru Naţional începe să
In aceste trupe greceşti (căci numai în greceşte se contureze din ce în ce mai precis, la această e-
se juca. limba aceasta fiind graiul ..subţire" al ce pocă.
lor de sus), unde rolurile de femei erau interpre In 1837. Aristia ajunge. în sfârşit, după o în
tate de tineri actori — fenomen ce se arată la în treagă viaţă de lupte şi de sbucium pentru teatru,
ceputurile teatrului pretutindeni — apare cea din directorul primei trupe române. Dela şcoala Filar
tâi femee care s’a urcat pe scenă la noi. şi anume : monica şi din sfera de influenţă a lui Aristia răsare
cucoana Marghioala Bogdăneasca. româncă de Costache Caragiale. una din cele mai însemnate
neam mare. soţia Serdarului Dumitrache Bogdă- personalităţi ale acelor vremi. Societatea în curând
nescu. Ea avea să joace, mai târziu, şi în româ este desfiinţată de vitregia timpului, dar ideea tea
neşte. trului Naţional revine din ce în ce mai stăruitoare,
Pilda teatrului însă, dupăcum am mai spus. avea până când în 1840. Obşteasca Adunare prezintă
să fie imitată în curând de români. O mână de ti Domnitorului (Bibescu-Vodă). un proect cu aşa
neri diletanţi înjghebează un spectacol, şi în 1819, numita Ana fora. în vederea clădirei Teatrului Na
avem prima reprezentaţie în limba română, „He- ţional.
cuba". în care Ion Heliade Rădulescu, juca şi ro Pentru ceeace am înţelege noi astăzi prin „ex
lul Hecubei şi făcea şi pe suflerul. punerea de motive" cuprinsă chiar în această în
Viaţa teatrală la această epocă, dobândeşte deo tâmpinare precum şi pentru forma ei. transcriem
dată atâta intensitate. încât, ferindu-se de un abuz mai jos acest foarte important act din viaţa Tea
politic. Vodă Alexandru Şuţu se vede nevoit a da trului Naţional :
un pitac domnesc, act de mare însemnătate, pentru „Cu trimiterea socotelilor anului 1838, ce s’a în
a reglementa această existenţă neregulată a tea dreptat către înălţimea Voastră cu plecat raport
trului ..care isbuteşte să înlăture faptele rele”, după No. 345, între alte chibzuiri. la periodul al IlI-lea.
cum spune, atât de naiv. pitacul domnesc. se cuprinde că unele din cheltuelile ale poliţiei de
Tot prin acest act se înfiinţează şi o Eforie a aci din Capitală, ce se plătia de către Municipali
teatrelor. tatea oraşului, să se plătească din Vistierie şi. fiind
Dar evenimentele aveau să întunece în curând că pe viitor, cu începutul anului 1841. Sfatul Oră
existenţa teatrului. El răsare iarăş, în înflorire, pe şenesc se uşurează de această cheltuială, apoi Obş
la 1828. când Aga Constantin Cantacuzino. ajunge teasca Adunare a chibzuit să roage, cu supunere
primul efor român al teatrelor. La această epocă se pe înălţimea Voastră, a porunci să se facă un
produce mişcarea de la Sfântul Sava, şcoala unde. proiect pentru clădirea şi ţinerea unui Teatru Na
in ocupaţiuni teatraliceşti. aveau să se întâlnească ţional şi de un repertorion spre învăţătura tinerimii,
cei trei bărbaţi, ale căror nume sunt temeliile în ce s'a socotit a fi de mare folos spre înaintarea Iu-
