Page 38 - 1930-10
P. 38
6 1 0 B O A B E D E G R Â U
Actul UI din „Viforul**
Bucureşti, aveau sâ contribuie marii realizatori ai Şi pe acest drum croit de Societatea Dramatică,
operei caragialeşti cari toţi sunt. dacă nu bucureş- tăiat de zeci de ani in urmă. a mers pr ma noastră
teni. cel puţin munteni : Iancu Petrescu, Iancu Ni- scenă până aproape de noi.
culescu. Iancu Brezeanu, Nicolae Soreanu. Aristi- Direcţiile de „reînviorare' au schimbat foarte
de Demetriade. cele două surori Ciucurescu (Miţa puţin linia aceasta. Astfel, direcţia lui Alexandru
şi Eugenia) şi alţii. Davilla a schimbat doar genul, şcoala, in sensul
Dar dacă opera lui Caragiale. împletită in viaţa aceleeaş influenţe franceze.
însăşi a Teatrului Naţional din Bucureşti, avea să Singură direcţia lui Pompiliu Eliade. venit cu
dea pentru actor acest atât de însemnat rezultat. cunoaşterea autenticului şi a universalului, a aso
Societatea Dramatică ce a convieţuit cincizeci de ciat pe Germani, pe Italieni şi pe Shakespeare ace
ani cu activitatea acestui teatru, avea să-i unila- stor obişnuinţe.
teralizeze preferinţele sale cu privire la dramă, Din înalta şi permanenta şcoală a teatrului Na
ceeace a avut ca efect, prin inriurirea modelelor, o ţional din Bucureşti drama românească a primit. în
restrângere de zare pentru poezia dramatică ro realizările ei cele mai de seamă, până foarte de
mânească. curând aceleaşi influenţe.
Pentru a cita o statistică a d-Iui profesor Ion Cu excepţia mai sus pomenită a lui Caragiale.
Peretz. vom arăta că Teatrul Naţional din Bucu majoritatea dramei noastre astăzi clasice, fie că e
reşti- întrebuinţează in repertoriul său, o proporţie vorba de Haşdeu. Alexandri. Davilla ori Delavran-
de şasezeci la sută piese franţuzeşti, de după 1877. cea se realizează în forma dramei istorice, acest
adică de când a luat in organizarea sa forma So produs specific de formă romantic franceză.
cietăţii Dramatice. Teatrul Naţional din Bucureşti şi-a pus pecetia
Dacă lucrul acesta era menit să dea un imbold sa. de-alungul anilor, dându-i valabilitate şi curs
producţiei şi să familiarizeze publicul cu o anumită pentru întreaga viaţă teatrală a ţării.
şcoală franţuzească, mai ales romantismul şi for Astăzi abia. când pulsul dens de odinioară ce
mele lui bastarde şi populare: melodrama, nu e bătea numai în teatrul Naţional s a despletit in mai
mai puţin adevărat că marea şi adevărata litera multe drumuri trase de râvne şi încercări particu
tură clasică universală, ceeace intră deadreptul în lare. se poate observa pretutindeni influenţa ace
menirea marelui nostru teatru de Stat. a fost lă stui teatru care a prezidat cu directivele sale la
sată puţin in afară. întreaga noastră renaştere culturală şi naţională.