Page 47 - 1930-10
P. 47

C       r     o     n      i     c     a


                                 Cărţi, conferinţe, congrese, expoziţii.

             CALENDARUL    GOSPODARILOR.   —     ..Calendare!   Dacă  nu  e  cumva  viaţa  noastră  care  ni  s'arată  aevea  ţi  în­
            Calendare!"  Parcă  răsună  din  fund  de  vremuri.  E  cartea   trupată  de  sine,  în  fiecare  an.  Parcă  vine.  cu  strigătul  ei.  din
            cea  mai  iubită  de  popor,  cele  mai  căutate  publicaşi  pătrunse   adâncimi de vremuri ţi de datini. „Calendare ! Calendare".
            ia  sate.  In  afară  de  folosul  ţi  petrecerea  care  se  pot  găsi   INTRE LITERATURĂ   $I POLITICA. (Răspuns
            înăuntru,  posturi  ţi  prevederea  timpului,  povcţti  ţi  sfaturi,   unui  scriitor  ungur).  —  îmi  cade  in  mână  abia  acum  un  ar­
            calendarele  mai  aduc  ceva.  Ele  sunt  o  întrupare  a  vieţiii  In   ticol  apărut  luna  trecută  în  „Pcstcr  Lloyd**  ţi  care  are  ne*
            trecere,  treptele  care  se  pun  in  fiecare  an  sub  păţi.  nădejdea   voe  de  un  răspuns.  Dacă  autorul,  care  ştia  unde  să  mă  gă­
            lui  mâine  mai  indurător.  adică  de  mai  bine  ţi  de  ideal.  „Ca­  sească.  imi  făcea  cinstea  să  mi-1  trimeatâ.  ar  fi  avut  acel  răs­
            lendare ! Calendare !" Parcă răsună din fund de datini.  puns  la  timp.  Acest  lucru  se  cuvenea  mai  ales  pcntrucă  pri­
             De  când  se  incearcă  un  calendar,  care  să-ţi  împlinească   cina  desbătutâ  nu  c  deloc  personală  ţi  opinia  publică,  stâr­
            rosturile  de  demult,  destule  aţteptări.  atât  ale  ostenitorilor   nită  dintr'o  parte,  avea  dreptul  să  audă  ţi  partea  cealaltă.
            cât  ţi  ale  noastre,  au  fost  desamâgite.  Până  când  a  venit  în­  Iar  scopul  urmărit  fiind,  după  mărturisirea  articolului,  stabi­
            cercarea  d-lui  Ion  Simionescu  ţi  iniţiativa  „Cărţii  Româ-   lirea  adevărului,  fârâ  acest  răspuns,  adevărul  rămânea  in
            neţti".  Ele  ne-au  dat  „Calendarul  Gospodarilor  *.  E  cea  mai   suferinţă.
            răspândită  tipăritură  pentru  mulţime  şi  îndeosebi  pentru  să­  Articolul  se  chiamâ  „Cartea  în  România”,  pus  intre  ghi-
            teni.  De  câţiva  ani  de  când  iese.  sute  de  mii  de  exemplare   limete  pcntrucă  e  reproducerea  titlului  unui  articol  al  meu
            au  pătruns  in  toate  părţile  ţării.  In  ţară.  ţi  nu  numai  in  ţară.   apărut  in  numărul  din  Octomvric  al  revistei  Institutului  de
            Nu  sunt  decât  două,  trei  zile  de  când  a  Întârziat  la  mine.   cooperaţie  intelectuală.  .Xa  cooplration  intcllcctuelle".  Au­
            povestind  de  bucuriile  puţine  ţi  de  necazurile  multe  de-acasă,   torul  e  d-l  Anton  Rado.  care  îşi  dâ  in  ziar  alt  titlu,  ane  voe
            un  Romăn  falnic  dintr’un  Stat  vecin.  In  care  au  rămas  vreo   de  tradus  într'o  limbă  romanică,  dar  mi-e  altminteri  cunoscut
            câteva  sute  de  mii  de-ai  noştri.  Vorba  despre  calendare  a   ca  membru  al  societăţii  internaţionale  a  scriitorilor.  P.  E.  N.
            venit  dela  sine.  atunci  când  ne-am  gândit  la  carte,  in  preaj­  Clubul, prezent la toate întâlnirile noastre prin Europa.
            ma  sărbătorilor  cu  daruri  ţi  cu  răgazuri.  îmi  spunea  acest   Articolul  meu  nu  făcea  decât  să  introducă  materialul  de
            frate  rupt  de  trunchiu.  de  birurile  grele  care  izbesc  maicu-   cifre  al  unei  statistici  a  tiparului  din  România,  pusă  la  cale
            seamă  calendarele  la  trecerea  lor  prin  vamă  şi  de  neputinţa   u  îndeplinită  de  mine  in  calitate  de  bibliotecar.  Menit  unei
            oamenilor,  cu  tot  dorul,  să  le  mai  aducă.  Şi  mă  întreba  ce-aş   t'iblicaţii  străine,  el  avea  o  pagină  despre  începuturile  tipa-
            crede  eu  dacă  ar  ticlui  unul  acolo,  cu  tâcturi  din  calendarele   ru'ui  Ia  Români  ţi  evoluţia  lui  în  ultimul  timp  —  cu  atâta
            de  dincoace.  Mi-a  amintit  maicuseamâ  de  „Calendarul  Gos­  stărainţă  cată  poate  îngădui  o  pagină  !  ţi  patru  alte  pagini
            podarilor".  a  cărui  faimă  ajunsese  până  la  ei  ţi  care  le  stă   despre  publicaţiile  in  sine.  in  cele  douâ  subdiviziuni  in  care
            înainte  ca  o  încântare.  L-am  îndemnat,  fără  sâ  mâ  tem  de   mi  sa  părut  că  e  mai  sugestiv  să  le  prezint,  după  limba  în
            asprimile  legii  proprietăţii  literare,  să  ia  fără  milă  din  el  tot   care  apar  ţi  după  materii  sau  genuri,  sau.  într'o  terminolo­
            ce-i  va  plăcea.  Oaspele  meu.  dulce  la  limbă,  mâ  imbâtase  cu   gie  mai  statistică.  Într’o  împărţire  orizontală  ţi  alta  verticală.
            un  singur  cuvânt:  „Poveţile  ţi  poveştile  din  cartea  asta  mi­  Nu  m'am  gândit  nicio  clipă  că  lucrez  la  un  Ahil  gata  de
            nunată  sunt  ca  din  Biblie.  Şi  nu  e  voe  să  iei  din  Biblie  tot  ce   luptă  ţi  căruia  duşmanii  urmăriţi  cu  distrugerea  aveau  să-i
            poţi  ţi  ce  nu  poţi  ?"  Era  cea  mai  mişcătoare  preţuire,  sub   descopere  legendara  gaură.  Uitasem,  e  drept,  când  îl  scriam,
            forma  ei  Jumătate  isteaţă  ţi  apucătoare,  a  câtă  inimă  a  fost   de d-l Anton Radâ!
            pusă  pentru  împodobirea  in  fiecare  an  cu  text  ţi  cu  figuri  a   D-l  Anton  Radd.  stimatul  meu  coleg,  crede  că  articolul  a
            acestei  cărţi.  înconjurată  de  albinele  lucrătoare.  Nu  pot  s'o   fost  anume  scris  pcntrucă  „sub  masca  unei  priviri  generale
            ascund,  cum  nu  pot  să  ascund  nici  voia  dela  mine.  pe  care   culturale"—  iată  că  întrebuinţez  ţi  eu  ghilimetele  !—„să  fac
            am  dat-o  pentru  înstrăinarea  roiului  roit.  fireşte  cu  arătarea   atmosferă  impotriva  revizuirii  tratatelor  năzuită  de  Unga­
            proprietarului.                                  ria".  Dacă  mi  s'ar  Îngădui  ţi  ar  cadra,  nu  cu  seriozitatea  în­
              „Calendarul  Gospodarilor"  e  ţi  foarte  ieftin.  Ar  trebui   vinuirii.  ci  cu  serU  titatea  publicaţiilor  ţi  a  oamenilor  ames­
            găsit  insă  mijlocul  ca  el  să  aibă.  din  punct  de  vedere  prac­  tecaţi  in  discuţie,  aş  izbucni  In  hohote  de  râs.  E  singurul  lu­
            tic.  in  supliment  o  foae  calendar  de  perete,  ţi.  din  punct  de   cru  la  care  Intradev,  r  ţi  pot  fi  sigur  că  nu  m'am  gândit  ni­
            vedere  estetic,  cel  puţin  două  reproduceri  colorate,  una  o   ciodată.
            icoană  ţi  alta.  oarecare  de  artă.  Eu.  apoi.  aş  mai  desvolta   Pe  d-l  Anton  Raoc  stimatul  meu  coleg,  nu-l  ştiu  ca  scrii­
            partea  copiilor.  Ghicitorile,  isprăvile  de  deslegat  şi  snoavele   tor.  pcntrucă  n’am  avu'  prilejul  să-l  citesc  ţi  informaţia  mea
            sunt  bune  ţi  pentru  ei  ţi  pentru  ceilalţi.  La  sat.  copilul  de   despre  ce  însemnează  ca  atare  e  numai  de-a  doua  mână.
            şcoală  citeşte  gospodarilor  ţi  bătrânilor  „Calendarul  *.  Tre-   dar  îl  ştiu  ca  ungur,  ţi  iu  mâ  miră  asemenea  izbucniri.  Ele
            bue  răsplătit.  Intr'un  fel.  şi  ispitit.  într  altul,  mai  mult  decât   pot  sâ-i  aducă  între  ai  sai.  acasă,  cuvenita  aureolă,  dar  in
            astăzi.                                          lume  sunt  puţin  spaima  alcătuitorilor  de  congrese  ale  P.  E.
              „Calendare  !  Calendare  !”  Cine  e  strigătorul  care  trece  pe   N.  Clubului.  Eu  nu  pot  să-mi  amintesc  unul.  dintre  cele  la
            drum. in suman de zăpadă ţi în opinci cu zurgălăi de stele ?  care  am  fost  faţă.  Bruxelles.  Oslo.  Viena  sau  Varşovia,  ţări
   42   43   44   45   46   47   48   49   50   51   52