Page 54 - 1930-10

B O A B E D E G R Â U

cla a căzut şi fiecare poate lua ! Alexandri şi Eminescu, Ne-
gruzzi şi Caragiale, Sadoveanu şi Goga trec de pe scânduri
in mâinile trecătorilor. Iatâ-1 şi pe Shakcspeare. la dorinţă.
Gocthe sau Victor Hugo. Alarcon şi Dannunzio, Sinkiewicz
şi Tolstoi. toţi clasicii, toată poezia lirică, drama, povestirea,
in biblioteci de popularizare ! S'au vândut în câteva luni
cărţi de sute de mii de lei. şi de milioane. Sistemul acesta
nevinovat a făcut mai mult decât propaganda, rămasă până
azi mai mult ncefectivă. a zeci şi sute de agenţi culturali,
conferenţiari şi inspectori. Cartea începe să circule. Defec­
tul cel mai de scamă nu era lipsa gustului de citit, nici vestita
şi nesfârşita criză, ci organizarea desfacerii. Aici multe incâ
sar mai putea îndrepta. La micul şi rcstrănsul câştig reali-
lizat s'ar putea adăugi altele. Satul însuş cumpără când car­
tea i se duce acasă şi i se aşterne sub ochi, în drum sau în
bătătura şcolii. Ambulanţa culturală a Direcţiei Educaţiei
Poporului, care e şi o librărie pe roate, a adus Întâia do­
vadă.
A doua inoire am mai amintit-o aci. O înfăţişează grija
pentru o vitrină artistică de librărie. Aşezarea obişnuită a
cărţii, la rând. ca un macat din bucăţele tot altfel colora'e.
la fereastră, nu mai e îndestulătoare. Ea trebue făcută ci.»
mai izbitor. Am întârziat şi eu, cu interes şi cu admiraţie
pentru orânduitor, la vitrina librăriei „Soccc", de pildă, când
a arătat ce operaţii se fac până ajunge cartea, carte, for­
mele culese, corecturile, dela întâia până la cea din urmă. ti­
rajul definitiv. Era ca o secţie a unei expoziţii sau muzeu al
artei grafice, care ne lipseşte. Acelaş lucru cu vitrina din
ziua când Regele şi-a sărbătorit ziua de naştere sau cu vi­
trina cu cărţi despre istoria şi avuţiile ţării: „Iubeşte-ţi pă­
mântul strămoşesc”. Reproducerea, cred. e mai convingă­
toare decât vorbele mele.

ŞTEFAN POPESCU. — Sunt ani de când pictorul nu
şi-a mai arătat lucrările într’o expoziţie. Nu vorbesc de bu­
căţile. desen sau pictură, făcându-şi loc intre altele la Sa­
loanele noastre oficiale. Vorbesc de odăile sale îmbrăcate în
roşu, una în dreapta intrării, de unde începi, alta in stânga,
unde urmezi, a treia in fund, poate un fel de atelier, pentru-
că arc lumina de sus şi e prea lungă pentru o odae de lo­
cuinţă. şi în sfârşit cea deapatra ascunsă de o pânză trasă
pe-o vergea, ai căror pereţi se acopăr la răstimpuri de ve­
denii fermecătoare. Unul din aceste răstimpuri a sosit din
nou de câteva zile, după un mare ocol la Mare şi in Maroc.
De câte ori n'ain plecat din Balcic pe coastă, către rui­
nele dela Caliacra, anume ca să găsesc ceasul lui Ştefan Po-
pescu. încremenit în arcul lung de piatră şi în străvezimea
verde de mătase a Mării! Nu l-am găsit, dar iată-1 aici. ne­
schimbat şi tulburător. Trec în altă parte, pe Baltă. în linie
dreaptă de privai, bărci cu pânze înalte roşii, în linişte,
necontenit, ca nişte soli ai sorţii. Ploaia vine dela munte şi
acopere Soarele din câmpia Braşovului. Străzi păzite de­
oparte de casc intrate şi ieşite, iar dincolo numai de pomi
aburoşi şi de zarea nesfârşită a Dunării. întorc spre Turtu-
caia. oraşul în prispe. Mai încolo sunt porţi maure trandafirii
şi pieţe pline de burnuze.
Sunt toate sărbători ale Soarelui, dar lumina şi culorile
sunt stăpânite. Puterea dintâi le-a fost luată. Artistul ni le
dă prelucrate şi înmuiate de un gust de artă catifelată şi
fără zgomot. Muzica se păstrează lăuntrică şi, decât să iz-