Page 16 - 1930-2
P. 16

IORDAN ÎOVCOV: RÂNDUNICA ALBĂ                                   101


            ..Bine,  zic,  dacă  e  aşa".  Şi  i-am  dat  voie.  Acum   duc  acuma...  hm...  cum  să-ţi  zic...  De  ar  fi  după
          ce s a întâmplat, nu ştiu. că n am fost acolo.   mine.  eu  nu  cred,  dar  mintea  de  muiere  nu  ştii
            In  câmp  se  culcau,  in  câmp  se  sculau.  Ştiu  astea,   cum e ? Ş'apoi e bolnava, plod...
          după  cum  mi-a  povestit  dânsa.  Odată,  au  secerat   Vocea-i  tremură  şi  el  tăcu.  îşi  roti  privirea,  işi
          toată  ziua,  seara  au  cinat,  apoi  fetele  au  cântat  şi   netezi  când  mustaţa,  când  barba,  nerasă  de  mult.
          glumit.  S  au  culcat.  Nonca  —  aşa  o  chiamă  pe   aspră  şi  presărată  cu  smocuri  întregi  de  fire  albe.
          fata mea — s a culcat şi dânsa.                  Nu  era  nevoie  ca  cineva  să-i  spuie  mocanului,  că
            ..M'am  culcat,  zice,  tăicule.  intre  snopi  sub  o   orice fir alb era semnul unei griji.
          clae.  m'am  culcat  la  adăpost  ca  să  nu  mă  tragă,  şi   —  Alaltăieri  seara  —  povesti  mai  departe  ţăra­
          m'am  învelit.  Am  adormit.  Pe  la  o  vreme  simţii,   nul  —  sosiră  săteni  de  ai  noştri  dela  schelă.  Şi  au
          zice.  ceva  greu.  ceva  rece.  uite  aici  pe  piept.  Des­  vorbit  ce  au  vorbit  —  ştiu  eu  ?  Oameni  fără  griji,
          chid  ochii  :  şarpe  I”                        poate că or fi glumit. Şi uite că vine într'un suflet








































                                              Compoziţie de Boris Dencv

             —  Măi!                                       la noi Stoeniţa, e naşa noastră, o gură. o ştie-toate.
             —  Apăi.  şarpe.  Incocoloşat  se  culcase  pe  piep­  ..Ganciule.  strigă  încă  dela  poartă  —  ai  mare
           tul  ei.  Ţipă.  şi  apoi.  cu  toată  frica.  îl  inşfăcă  şi  îl   noroc,  noroc  are  şi  Nonca.  Mai  să  fie  într'un  ceas
           azvârli la o parte.                             bun". „Ce e ?" — zic eu.
             —  II  azvârli  !  Se  întâmplă  de  astea  prin  seceriş.   ..Nicola  şi  Penciu  ai  lui  Sideri  au  venit  dela
           Am  auzit  de  şarpe  că  a  intrat  in  gura  femeei.  Dar   schelă.  Ei  spun  că  la  Mangilari  s  ar  fi  arătat...  s'ar
           de muşcat, n a muşcat-o. nu-i aşa ?             fi  arătat  o  rândunică  albă  !  Albă  de  tot.  ca  zăpada
             —  Nu.  n  a  muşcat-o.  Se  culcase  pe  sânii  ei,  l-a   Ei  ?  —  Tu,  zice.  ştii  ce  este  rândunică  albă  ?  Ea
           luat  şi  l-a  azvârlit.  Aşa  îmi  povesteşte  dânsa.  O  fi   zice.  la  o  sută  de  ani  odată,  ia  se  arată  ia  nu.  dar
           adevărat,  o  fi  vis  —  nu  ştiu.  De  atunci  fata  nu  e   cel  de  o  vede  de  ar  fi  bolnav  de  orice  boală,  se  face
           bine. S a uscat ca o suveică. O doare pieptul.  bine  !  Ganciule.  zice.  du-te.  nu  sta  de  loc.  Du-o
             ..Acolo, zice. unde a stat şarpele, mă doare rău”.  pe  Nonca".  Ce  să  fac  —  sa  pornit  a  plânge  copila,
             —  Măi,  măi.  măi.  se  mira  mocanul.  Dar  acum   apoi şi măsa. Şi iată. am venit.
           unde o duceţi ? La doctor ?                       —  Dar  e  adevărat  ?  strigă  mocanul.  Unde  e
             —  Doctori : câţi doctori n'am mai schimbat ! O  rândunica asta ?
   11   12   13   14   15   16   17   18   19   20   21