Page 25 - 1930-2

108 B O A B E D E G R Â U

Câte amintiri se deşteaptă, vijelioase sau argintii, numai Din această Suceavă ne vine revista d-lui Loca Morariu,
la rostirea numelui marei cetăţi unite! Pe cele personale e „Fât-Frumos ‘. E o revistă generală, de literatură, artă,
mai bine să le înăbuş. Suntem in curtea unei mănăstiri, pli­ ştiinţă şi viaţă socială, şi se găseşte in al cincilea an, dar
nă de canonici şi de catiheţi, peste care şi turlele metropoli­ stau la îndoială dacă mulţi o cunosc, in afară de biblioteci,
tane se înalţă negre, ca un îndemn la ascheză, abia zim- dincolo de marginile Bucovinei. O scoate, o scrie in bună
ţuite de aurul venit de-acolo dc unde se primesc jertfele bine parte şi-i dă in tot cazul caracterul semeţ şi luptător d-l Le-
făcute. Tot ce e omenesc şi vremelnic nu îndrăzneşte să iasă ca Morariu. Câte odată citeam şi statistici dc abonaţi şt ci­
la iveală. Altfel aş aminti de ziua de fală a Blajului din titori. din care se vedea că e vorba dc o căutată publicaţie
1911, poate cea mai mare după 3/15 Maiu 1848, când am bucovineană, pe care Vechiul Regat, atât de mare ronţăitor
văzut pe ce» doi mitropoliţi alături, trecând printr'o mulţi­ altminteri de hârtie tipărită, no descopere sau no vrea. A-
me nenumărată, care umplea piaţa fără sfârşit ca o curte a cest vechiu Regat e întâmpinat de altfel in foile ei cu des­
cerului şi umplea uliţele care dădeau in ea. Era ca o trecere tulă fără milă. Moldovenii Bucovinei sunt mai aristocraţi şi
printr'o matcă dc apă cu stăvili, ridicate treptat şi măestrit. mai critici decât ceilalţi, umiliţii şi furaţii dela 1859, când
din nefiinţa naturii până la stropul de scânte* al mântuirii bourul domnesc a fost luat dindărăt, dela Iaşi. şi dus să fie
sufletului. Din cerul albastru te vărsai in Blajul cu măguri înhămat la carul statului în dealul mitropoliei bucureştcnc.
verzi, curgeai mai departe in piaţa cu oameni din toate un­ Unii se văitau şi visau, dar aceştia dispreţuesc şi biciue.
ghiurile Românimii. te strecura» pe uşa strimtă şi plină de Moldova. Moldova întreagă, aceea a voevozilor. are Intre ci
umbră a Mitropoliei, ca să cazi in genunchi şi să te pierzi altar, pe care focul nu se stinge niciodată. Tot ce e moldo­
înaintea altarului. Aş aminti de liniştea albă a bibliotecii sau venesc adevărat e cules şi luminat. Neculce. Creangă. Sa-
a sălilor boltite din palatul metropolitan, unde am lucrat şi doveanu. mai ales Creangă. Nicio publicaţie dela noi, deşi
eu de atâtea ori, ca intr'un loc rar, cu adâncire In sine şi toate l-au amintit, nu sa hotârit sau n’a avut cu ce să facă
cu pace de gând. un număr special întreg in amintirea hăzosului humulcştcan
Amintirile celelalte, istorice, sunt făcute cu o pricepere şi răspopit şi râsinstitutorit, la patruzeci de ani dela moarte.
o dragoste, de aşteptat dela unul din cei mai blăjeni blâjeni „Făt-Frumos" sa hotârit şi a avut cu ce. Numărul de faţă.
ai Blajului. Cetatea unită îşi creşte de aproape o sutâcindzeci pe Ianuarie-Februaric, apărând, cum se spune, cu acelaş haz
de ani nişte oameni ai ei, cu credinţă pană la moarte, şi şi dispreţ, pe copertă, „rar dar temeinic", e o închinare lui Ion
dincolo. Câţiva din aceşti străjer» privesc aspru şi din pa­ Creangă, cea mai bună. ca document şi fior, care i sa făcut.
ginile cărticelei. Unul din ei, dc o urzeală a zilelor de azi. e
insuş autorul. .ANALELE DANA TU LUT. — Timişoara se luptă să-şi
„Blajul" se bucură dc toate aceste daruri, care ţin dea­ facă un suflet românesc. Nu ştiu dacă această luptă se poa­
supra lui o lumină liniştită. E un vârf de munticel al Sfân­ te mai bine urmări, in altă parte decât in revista Muzeului
tului Grai, in care inima Neamului sângeră la zile mari şi Bănăţean. Ea e strânsă aici, pe un spaţiu restrâns şi oricine
apără totdeauna. Cadrul nu e apusean şi romantic, d zâm­ intră in el cade ca intr'o lumină de far, lămurind tot atât
bitor şi pe măsura noastră. Târnavelc curg pe-aproape, cu sau poate şi mai mult prin umbre cât prin flăcări. In alte
o moleşală dc şes şi cu o culoare de struguri zdrobiţi adi­ manifestări, observatorul e mai mult uluit de mulţimea şi
neauri. Drumeţul stă la porţi, înainte să intre, şi răsuflă a- împletirea lor. Iată, intr'un fel. ceva ce izbeşte nouile clădiri,
dânc un aer destoinic deodată de două împrospătări. care încep să aibă o nouă linie şi decoruri altele decât se-
cessionul austriac şi maghiar, zgomotos şi neconsistent; dar
.fAT-FRUMOS".— Suceava e pentru mulţi din Români oraşul e risipit şi rupt şi chiar blocuri ca acela al şcolii po­
până intratât un nume de istorie incât nu se mai leagă litehnice sau lâuntrul cu pridvoare aproape de mănăstire al
decât foarte rar cu fapte de azi. întâmplarea sau o voinţă dc Teatrului Municipal, cu împletituri bizantine şi eroi alungiţi
Stat drăcească, rece socotitoare, a vrut ca oraşul de reşe­ pe pereţi de legende româneşti, se destramă intr'un cadru
dinţă al lui Ştefan cel Mare, cu ziduri de cetate şi cu clo­ prea larg şi in plină prefacere. Iată. in alt fel. ceva ce curge
potniţe inalte de mănăstiri de demult, să rămână la o parte pe dedesupt. viaţa culturală, cu şcoli, cu societăţi, cu întru­
de marile drumuri. Călătorul venind dela noi, Înainte de niri, conferinţe, expoziţii şi întâlniri sportive, câutându-şi şi
1916, trecea Înfiorat prin faţa orizontului ei, care se arăta ca un stil propriu, mai mult cu pază decât cu descătuşare
şi fugea fără înţeles la geamul vagonului, ca şi cum ar fi veselă; dar cele trei fragmente de populaţie, egale ca nu­
ieşit, cu milă, din adâncul istoriei, numai pe o clipă şi numai măr. română, maghiară şi şvabă, şi apariţia in formaţii pa­
pentru el. Trenul lăsa dela Burdujeni, Suceava deastânga. ralele neamestecate a celor trei culturi ameţesc puţin.
in ruptorilc dc mal. şi se abatea fără trebuinţă cu câţiva ki­ Să ne întoarcem insă la ..Analele Banatului şi să ne cu­
lometri peste câmp spre Iţcani. Călător de astăzi, când laşi fundăm in paginile lor. L-am văzut la lucru pe d-l Miloia.
aceiaşi Burdujeni şi te apropii dc Aron Pumnul căilor ferate trecând, singură vietate, printre atâtea pietre şi ceramică şi
române in locul vechiului nume austriac, adu-ţi aminte şi ieşi pictură etichetată a Muzeului. înviorat dela venirea lui
la fereastră, ca să vezi trecând in zare Suceava uitată ! Ea in frunte, şi am încredere. Dar indrăsncsc să spun că nu
trăeşte, nu e o zămislire a apci-morţilor. Ca şl Rădăuţii Mu- cea mai puţin rodnică muncă o pune aici. in această re­
şatinilor dintâi, cu întemeietorii sub lespezile singurei bise­ vistă, care e sufletul, ascuns mai înainte şi ajuns deodată la
rici. a rămas numai alături dc şivoiul economic, aşa cum ră­ cuvânt, al Banatului românesc Ce e acest element de başti­
măsese aproape o sută cincizeci dc ani alături de matca isto­ nă în Banat, cum işi intitulează studiul d-l P. Nemoianu.
riei ei fireşti. Astăzi istoria sa întors, dar schimbările ce­ sau cele Patru icoane zugrăvite dc zugravul Nedelcu, al
lelalte sunt mai încete. d-lui Ioachim Miloia, sau Populaţia Banatului la diferite