Page 18 - 1930-3

RADU VULPE: MUZEUL NATIONAL DE ANTICHITĂŢI 145

fost cedate cu timpul diferitelor muzee speciale în­ de zeci de ani bogăţia cea mai de neînlocuit a
temeiate în urmă. Astfel, foarte multe din mone- ţării noastre e in chip permanent supusă primej­
tele colecţionate pe vremea lui Tocilescu se găsesc diei unei mistuiri rapide, pe care o simplă negli­
in cabinetul numismatic al Academiei Române ; jenţă a unui locatar vecin o poate provoca. Şi tot
colecţia de etnografie naţională şi exotică a trecut atât de dureros e să vedem cum această crit că si­
la Muzeul etnografic, care aşteaptă, ca şi Muzeul tuaţie a Muzeului continuă. Căci toate de ectcle
de Antichităţi, terminarea localului de la Şosea, Muzeului Naţional de Antichităţi sunt fără reme­
iar tunul Iui Petru Cercel, care până acum câţiva diu. atâta vreme cât e vorba de actualul local.
ani se afla pe unul din coridoarele Muzeului nos­ Această instituţie are un material extreia de
tru, a intrat in posesiu­ bogat şi de valoros, aşa
nea Muzeului militar cum au numai puţine
muzee din Sud-Estul
Din sumara descrier Europei. Ea s a putut
pe care am făcut-o să­ bucura de conducerea
lilor Muzeului, enumă- unora din cele mai emi­
rând numai categoriile -Ai nente personalităţi pe
principale ale obiectelor, care le-a dat cultura ro­
se poate întrezări toată mânească şi in acelaş
bogăţia culturală repre- timp a celor mai iscusiţi
zintată de Muzeul Na­ ?âs* : şi mai destoinici organi­
ţional de Antichităţi, -v» >¥•. r iNJSj- n zatori. L-a avut timp de
dar in acelaş timp şi în­ trei decenii pe Tocile­
tristătorul contrast din­ scu. neuitatul explorator
tre această bogăţie şi al monumentului de la
lipsa de condiţii favora­ 4 ••.' Adamclissi şi al Dobro-
bile pentru punerea ei Ytl 'inii iri, • JN . l/UV i ili>_JS ly gei, cel care a răspân­
in valoare. Obiectele în­ Vfc wftCAOM - IKAOMkf*fc dit cel dintâiu în ţara
ghesuite în vitrine. în­ /Af K’kk'iy • Hk' U-itAWK# (CW’iH noastră. în chip serios,
cât cele mici abia pot fi r V „ (i\on»u\i.k-'n' • N'Lctrţ^iriJ/it* cunoştinţele şi studiile
distinse ; imposibiltatea 'nţ tunro/fiu^i^u'u despre istoria străveche
de a expune obiectele > _h’fcTOţ!k4WftOTLcfţ * H/TMIAO a ţării, cel care. cu hăr­
metodic şi sugestiv, di­ nicie de albină, a îmbo­
feritele categorii şi epoci TkirttktTkYAKWJţlk • MUtTkftkTl găţit până la saturaţie
apărând într'un încurcat ţîtuitVflTC/K • HT-kJ^Mei'onCWk’k^ sălile Muzeului. L-a a-
amestec în toate sălile ; Tk • ^klCTkTAK W kXAArtUJk'Â avut apoi timp de şease
toate acestea sunt tot ^V.iV'^nnk • C'kfiMHAiR'Uhi^l' ani înainte de răsboiu şi
atâtea defecte ale Mu­ TlACTfcO AA(ftiA'tTlACTfc#VfTk6<fci nouă ani după această
zeului Naţional de An­ epocă de necazuri, pe
tichităţi. la care mai tre­ T-k • • Ml marele Vasile Pârvan.
buiesc adăugate altele L’tntkin • iCk xkrtAtrbty ale cărui excepţionale
nu mai puţin grave, pre­ iTiochtri • k*i(hi TAM«TMrtrtuh • aptitudini de creaţie şi
cum lipsa de lumină su­ M11>0 ( Iki I^IAI V k k C t Koro 1AKA organizare ne-au dat. pe
ficientă in unele din săli. lângă admirabilele săpă­
—
'
w '
'
^
greutatea de a face o MITA /tvM &t AHK,*/tvHf A/* I lALTKIM AATf n turi din Dobrogea. pe
pază efectivă a sălilor lângă studiile capitale
în timpul vizitelor prea asupra protoistoriei şi
aglomerate. în cele mai Evanghelie slavoni din anul 1519. românismului Daciei, o
multe săli gardianul ne­ Proveniţi de Ia Ministirea Bistriţa (jud. Vâlcea). Manuscris numeroasă echipă de ti­
putând avea toate vitri­ neri arheologi şi, mai
nele sub ochi în acelaş moment, şi mai cu ales. Şcoala Română din Roma. al cărui prestigiu
deosebire nesiguranţa în caz de incendiu. Ştim a impus pentru totdeauna ţara noastră printre ţă­
doară cum în ultimii ani începuturi amenin­ rile cu o serioasă activitate ştiinţifică. Şi totuş a-
ţătoare de incendii s au declarat în apartamentele ceste rare calităţi ale celor doi iluştri directori ai
imediat vecine Muzeului, aparţinând fie Senatu­ Muzeului Naţional de Antichităţi, puse în serviciul
lui. fie Universităţii şi cum în cel mai recent dintre celei mai devotate bunăvoinţi. n'au putut scoate
ele au fost atinse de foc chiar lucruri din depozi­ preţioasa noastră instituţie din nevoile de care su­
tul Muzeului, precum obiectele preistorice din feră. Explicaţia e foarte simplă, pe cât de dure­
colecţia Beldiceanu. Nu mai vorbim de incendiile roasă : toate aceste nevoi se reduc la o singură cau­
declarate în câteva rânduri pe vremea lui Toci- ză. anume lipsa localului propriu. Şi pentru aceasta
lescu. E foarte întristător să ne dăm seam. cum niciunul din directori nu poartă vreo vină.