Page 43 - 1930-3

Din pricina vărului Alexandru

renul sosise in staţie încărcat. Pe scările dela să ajungă odată la capătul drumului... Fără voie.
clasa a treia, oamenii atărnau ca ciorchinii gândul ii alunecă apoi la servieta dela subţioară.
T de razachie in anii de belşug ; iar pe acope­ Era tovarăşul lui de călătorie cel mai credincios.
rişurile vagoanelor crescuse o căciulă uriaşe, in­ Lumea îşi închipuia că stăpânul duce acolo cine
formă şi pestriţă de cămăşi albe. iţari galbeni şi ştie ce dosare preţioase sau ce acte de stat impor­
brâuri roşii, ca Ia bâlciu. tante. Domnu Ambrozie, insă. om practic şi ordo­
Dacă ai fi suferit de inecăciune. n’ar fi fost cu­ nat. o indopa cu tot ce i-ar fi trebuit întâmplător
minte să te uiţi prea mult ce se petrece pe galerii pentru hotel. Fiindcă, omul ştie când pleacă, iar
şi în compartimente. Ţi s ar fi oprit răsuflarea, pri­ mai departe, rămâne în voia soartei...
vind numai. Tocmai se întreba îngrijorat dacă nu cumva ui­
Şi cu toate acestea, domnu Ambrozie George- tase in graba plecării să ia tubul cu pastă de dinţi
scu, cel mai elegant pensionar din tot oraşul, se Docteur Pierre — slăbiciunea lui dentară — când.
încumetă — de şi destul de înaintat în vârstă — să din spre capâtul din stânga al galeriei vagonului,
înfrunte urgia şi să se suie intr’un vagon de clasa auzi tunând un glas înfuriat şi cineva apostrofând
întâi, bizuit pe puterile de toreador ale vărului său pe şeful trenului :
Alexandru, care-1 luase pe sus de acasă, din pat, — Să-ţi fie ruşine, domnule ! Am să te ’nvăţ eu
până ’n ziuă. ca să-i fie sprijin. într'o afacere ur­ minte pe dumneata să fii alt'dată cuviincios cu fe­
gentă, în Capitală. Biurourile Ministerului de Jus­ meile...
tiţie erau foarte binevoitoare cu domnu Ambrozie, O bănuială, nelămurită la început, că ar fi vo­
care fusese multă vreme consilier la Curtea de cea vărului Alexandru, făcu pe domnu Ambrozie
Apel. să se aplece, ca sâ priceapă bine ce s a întâmplat
Dar culoarul era şi el aproape plin. Figura ve­ în partea aceea. Intr’adevăr. nu se înşelase. Ba
nerabilă. prietenoasă şi liniştită a domnului Am­ încă. lucrurile i se desluşiră în minte numai decât :
brozie impunea insă respect. Zidul de oameni ii Tânărul toreador luase apărarea domnişoarei An­
făcu loc. ca în poveste. La mijlocul vagonului se gela. cu care — se vede — şeful de tren se pur­
opri şi rămase sprijinit de o uşe. Cu ghiozdanul la tase nepoliticos. Apărătorul, punând prea mult zel.
subţioară, aşteptă să plece trenul, uitându-se cu iar reprezentantul căilor ferate, prea multă cerbi­
amărăciune la omenirea necăjită şi la neastâm­ cie. scandalul se aprinse repede.
părul de pe peron. Figura uimită a domnului Ambrozie se ivi toc­
Vărul său se oprise la capătul vagonului, de mai la timp. ca o barcă de salvare pentru vărul
vorbă cu fata unui prieten, ca s'o întrebe : său peste măsură de înfuriat. Cum îl zări. acesta
— Dar bine, domnişoară Angelo, dece nu te-ai întinse spre el. din depărtare, o mână autoritară,
prezentat, omule, la concursul de frumuseţe al ora­ strigându-i :
şului nostru, când aveai toate motivele să fii aleasa — Ia. te rog, notă — domnule Inspector — de
noastră înaintea tuturor celorlalte şi să ajungi pe purtarea dumnealui ca să-l aranjem când vom a-
merit miss-judeţ, miss România, miss lumea în­ junge în Bucureşti.
treagă ?
Trecerea neaşteptată dela pasta de dinţi la gro­
Neobosit om şi vărul Alexandru, cu fetele. Nu­ zăvia de a se vedea pe negândite inspector de cale
mai că de data asta avu şi un alt profit : că— stând ferată, aduse în pupilele ochilor fostului consilier
de vorbă cu domnişoara Angela — isbuti să înde­ de Curte — om cu frica lui Dumnezeu vie în sân
părteze spectacolul dureros al certelor, la care se — nişte rostogoliri, pe care mulţimea călătorilor,
dedau înghesuiţii, pentru câte un biet colţ de Ioc martori la scandal, o luă drept aere inspectoriale.
în picioare. Dar cel mai adânc sguduit de întorsătura lucru­
Trenul pomi. la început greoiu. vrând să arate rilor. fu sărmanul şef de tren. Mic. slab şi iutac în
că ştie şi el câtă povară şi-a luat în spinare, apoi mişcări, cu o figură atât de gravă. în cât in loc de
din ce în ce mai cu avânt. înaintând în largul şe­ teamă îţi stârnea râsul, el îşi aruncă încremenit
sului monoton, cu indrăsrieli de copil zănatic. ochii spre domnu Ambrozie, care îşi reluase ţinuta
Domnu Ambrozie, obosit, se lăsase tot mai greu dela început, contemplând distrat copacii unui
pe piciorul stâng. Câmpul îi oferea scene pasto­ crâng, puşi pe fugă de iuţeala acceleratului.
rale. care-1 făceau să-şi aducă aminte, când de Din doi paşi, subalternul se găsi smirnă în faţa
pastelurile lui Alecsandri. când de tablourile lui superiorului, ca să-i raporteze, scurt şi umilit, ca
Grigorescu : dar mai ales să pismuiască soarta pe o lecţie bine învăţată tot ce se întâmplase :
oilor, care alergau speriate de iuţeala locomotivei, — Domnule Inspector, domnişoara are bilet de
pentrucă ele tot aveau la îndemână largul şesuri- clasa a doua şi doamna susţine că. fiind aqlomera-
lor pentru mişcările lor fricoase, pe când el. in ce ţie. s’o las la clasa întâi... Acum ce să-i fac ?
cuşcă, doamne, şi sub ce apăsări laterale, năzuia Domnu Ambrozie simţea cum fiecare vorbă a