Page 44 - 1930-3
P. 44
L A. BASSARABESCU: DIN PRICINA VĂRULUI ALEXANDRU 169
conductorului îi surpă toată liniştea din suflet şi sau însuş şeful de tren, ar veni să-i ceară să se
toarnă în locul ei grămezi de gânduri negre în legitimeze.
strânsă legătură ct* poliţia gării din Bucureşti. Ce-o să le râspunză ? Că e inspector... judecă
Nu răspunse îndată, ceeace dădu şefului spe toresc. Unica scăpare. Ei, dar dacă e aşa. cum ră
riat răgaz de chibzuinţă şi-l încurajă ca. la între mâne cu acel „las’o !". când n'avea nici o calitate
barea : „ce să fac ?“ să adaoge îndată încă una : să dea asemenea ordine ? A. ticălosule de vere
— Doriţi s'o las ? Alexandre, care ai luat pe sus. de acasă, din pat.
— Las’o. răspunse la noroc fostul magistrat. până ’n ziuă. pe cel mai tihnit om din tot târgul,
Şi — clipind nervos — îşi întoarse iarăş ochii ca să-l pui în cea mai mare încurcătură in care s’a
spre copacii, cari acum se răreau, lăsând soarelui văzut vreodată ?
Compoziţia Je Aure] Jiquide
mai mult loc să-i lumineze bine faţa. spre care că Pe când îşi punea întrebările acestea desnădăj-
lătorii cătau cu admiraţie. duite. zăreşte pe conductor strecurându-se pe lângă
Un salut scurt, milităresc şi omul căilor ferate el cu sfială de căţel bătut — nu cum-va să-l atin
plecă să-şi facă datoria mai departe. gă — şi urmându-şi controlul de partea opusă a
Dar sufletul turburat al bătrânului pensionar nu culoarului. Cu coada ochiului. îl urmări, stăpânit
mai avea linişte. O furie fără margini. în potriva de o singură dorinţă : să-l vază pierind odată din
vărului său. îl cuprinse, mai ales că-1 auzea râzând vagonul acela, de se va putea şi pentru totdeauna.
sgomotos. vorbind cu miss Europa într’una. ca şi Ii era totuş scris domnului Ambrozie, ca în ziua
cum nimic nu s'ar fi întâmplat. Cu toată firea sa aceea să îndure calvarul până la sfârşit. Tocmai în
potolită, vorbe de insultă şi gânduri de bătae îi momentul când respira până în fundul plămânilor,
străbăteau capul. Nu era însă vreme de astfel de fiindcă văzuse pe şeful de tren ocolind cel din urmă
lucruri. Ii trebuia o inspiraţie grabnică, neîntâr compartiment al vagonului, deodată micul călău
ziată pentru împrejurarea când vre-un controlor, ieşi iarăş la iveală, înaintă cu o adevărată viteză
