Page 49 - 1930-3

1 7 4 B O A B E D E G R Â U

Alte articole documentate, o traducere din Delavrancea Şed la masa mea de brad.
şi dări de seamă bogate adaugă un preţ deosebit revistei. Focul pălpâe in sobă
Iară eu pe gânduri cad.
ALECSANDRI. — După o lungă intrerupere, care nu Alecsandri nu se poate concentra şi sa pierdut in diminutiv,
insemna insă şi o intrerupere de preocupări şi de strângere dar a spus mult mai inainte:
de material, ci numai de tipar, d-1 N. Petraşcu şi-a reluat de Perdelele-s lăsate şi tâmpele aprinse ;
câţiva ani o veche şi iubită îndeletnicire. Ei ii datorăm câ­ In sobă arde focul, tovarăş mângâios.
teva volume, cu destul de felurit cupnns şi care nu sunt Cartea d-lui N. Petraşcu e un dar din mâini care ies din
chiar cele mai rele in gen din acelaş timp. Mi-aduc aminte valurile altor vremuri. Sâ-I primim cum ni-a fost făcut. Fie­
cu bucurie de multe pagini din Mincu şi cel pupn de două care găseşte în el ceva.
ori atâtea din monografia asupra lui Duiliu Zamhrcscu nu
stau de loc mai prejos. Caracterizările epocii, artistului şi CARAGIALE. — De mult se vorbea, cred că dinainte de
operei sunt făcute cu o stăruinţă de meşter cinstit de pe vre­ răsboiu, despre ceva pe care-1 pregătea d-1 Zarifopol in le­
muri. Lucrul arată insă şi cât râu i-au făcut criticului, şi in­ gătură cu Caragialc. Nu m aş fi gândit niciodată. în toţi a-
direct scrisului românesc, acei contimporani cari pnn cruzi­ aceşti ani trecup dc-atunci cu nădejdea tot mai slabă că mi­
mea lor de judecată s au pus deacurmezişul unei desvoltâri nunea se va întâmpla, că minunea s ar fi putut să fie ediţia
normale. De multe ori ţi se parc că d-1 Petraşcu e pupn în­ critică din care întâiul volum, „Nuvele şi schiţe", a apărut
dărăt Atât că, in aJt înţeles, aceasta inseamnă noutatea şi la „Cultura Naţională . E o operă nu numai de migală şi
preţul lucrărilor din a doua epocă. Ele aduc ceva autobio­ de pricepere, dar mai cu scamă de iubire. Rând cu rănd a
grafic, de-atund şi trăit, care le scoate din rândul scrierilor fost cercetat, spălat in apele tari ale criticii de text. şi redat
de critică sau de analiză propriu zisă, cu cerinţele lor mai cât mai aproape de ceeace a fost gândul dintâiu al scriito­
primejdioase, dar de altminteri la îndemâna oricărui studios rului. Cartea se face clasică şi in înfăţişare. Rândurile sunt
cu putere de muncă şi indrăsneală. şi le aşază intre memo­ numerotate, ca in autorii de şcoală, ca să facă citările şi
riile şi documentele vii ale vremii. Ele n ar fi putut fi scrise căutările mai uşoare, un aparat întreg de addenda şi de note
de un alt doilea. Bruma lor de vechime nu c o scădere, d o şi variante pune totul intr'un cadru secular. Numai după o
dovadă de boerie şi de originalitate. asemenea ediţie „Conu Iancu" a pierit cu totul, ca să nu
D-1 Petraşcu in „Vasile Alecsandri" (213 pag.) desparte rămână decât Caragiale, pur şi simplu, fără vreun alt nume.
bătrâneşte subiectul in două: viaţă şi operă. Viaţa are două de botez sau de mângâere prietenească. Valul vremii a tre­
înrâuriri: una franceză şi alta populară. Opera se împleteşte cut pe deasupra şi a luat totul, nemailâsând decât bronzul.
şi işi spânzură strugurii de aracii a patru sentimente: al O prefaţă, de amintiri şi de reînviere, cum ar fi paginile din
dragostei, al ridicolului, al naturii şi al iubirii de neam. Scrii­ „Precursorii" lui Goga, apăruţi in acelaş timp in aceeaş edi­
torul cercetat rămâne, cum era de aşteptat, intr'un asemenea tură, ar fi fost o greşalâ, ca o uvertură cunoscută trecută unei
cadru: clasic, decorativ şi depărtat. Descrierea nu poate fi opere străine. Aici trebuiau tocmai cuvintele de introducere
decât: iubitoare, amănunţită şi exterioară. Nici un viscol nu-l tehnice şi incolore întrebuinţate pe 30 de pagini mari de că­
destramă şi niciun trăsnet nu-l face să fâlfăe o singură fla­ tre editor. E şi muzică aici, nu numai bibliografie şi lectură
cără, luminându-se in sfârşit până in adânc. Dar in schimb!... comparată.
Găndip-vă că d-1 Petraşcu a fost subalternul lui Alecsandri, Când cele patru volume ale acestei ediţii vor sta înaintea
ministru al ţării la Paris, intr'un an când noi cari avem pa­ noastră in aceeaş haină frumoasă şi mândră, ca volumul de
truzeci de ani nu ne nâscuserăm ! Citip mai cu scamă aceste astăzi, o judecată mai cuprinzătoare asupra lui Caragiale va
pagini de amintiri. Nu sunt decât câteva intre celelalte, dar fi, nu mai uşor, dur mai la locul ei de rostit. Până la ele.
parcă numai de dragul celor pupne cele multe au fost aş­ suntem porniţi să ne împiedicăm tot de anecdotica, păstrată
ternute pe hârtie. Alecsandri, uitatul şi depăşitul, învie înain­ de propriile reminiscenţe sau de memoria celor cari l-au cu­
tea noastră, cu umanitatea lui de toate zilele. 11 vedem şi-i noscut. Omul e încă prea viu ca să ingâdue scriitorului să
cunoaştem din gura lui, micile slăbiciuni ca şi însuşirile rare. trăiască de viaţa lui, supusă in mare parte altor legi. După
Pe străzile către legape are un tovarăş alături, tânăr, foarte fiecare cuvânt răsună tulburător bătaia ciocănarului stilist.
cu purtări, pupn sfios, dar încă de pe atunci prea conştient Caragialc e însă acesta, cum e şi altul. începem sâ-l dorim
de menirea carc-i c sortită ca să-şi iasă din fire sau din pas, tot mai mult pe acel altuL El e şi cel care se va păstra
oricare ar fi fost evenimentul sau personalitatea prezentă. când glasul contimporanilor va tăcea in sfârşit.
Tovarăşul nu c altul decât secretarul de legape de odinioară, Mi-aduc aminte că una din intâile dorinţe, când mă pre­
care ne împărtăşeşte astăzi amintiri de argint şi scrisori păs­ găteam să plec la studii in Germania in vara anului 1912,
trate in săltare nedeschise. Monografia se umple de mi- era să mă duc la Schdneberg şi să-l găsesc pe Caragiale.
reazma trecutului. Iată Teatrul Naţional din Bucureşti, din aceeaş vreme. îm­
D-1 Petraşcu nu cere o revizuire a părerilor noastre des­ brăcat in negru ! Caragiale ne luase inainte şi pornise pe
pre Alecsandri. Dar pe oricine a citit de curând pe marele neaşteptate să se culce in pământul ţării. Pe sub ferestrele
poet al redeşteptării, gândul ii însoţeşte la fiecare pagină. casei unde locuise, in acel cartier al Berlinului, am trecut
Eminescu a fost un artist mai mare şi o simţire mai adâncă, după aceea de multe ori. nu aşteptându-mâ să-l văd la fe­
dar in atâtea versuri şi uneori şi in poezii întregi e un pre­ restre. ca pe vreun poet liric idolatrizat, ci tocmai cu gân­
lucrător, cu alte rezultate, fireşte, al bardului dela Mirceşti... dul. venit din această rupere de noi. că noua generaţie avea
Ştiţi, probabil pe dinafară : să-l poată înţelege mai bine. pentrucă nu trăise împreună şi
Cu perdelele lăsate nu cunoştea din el decât opera. Opera e aceasta, pe aceste