Page 50 - 1930-3

C R O N I C A 1 7 5

t

Caţavencu vorbind Ia întrunire (Compoziţie de Aurel Jiquide)

foi mari cu rânduri numerotate, cu addenda şi cu note şi va­ mult mai mari in tabloul de anul acesta dela Salon. ..Lău­
riante ! Ar mai fi trebuit şi nişte Errata. ca să se rămână şi tari". o mâhnire temeinică. Dar acel ceva trist, oricât am
mai mult in spiritul scriitorului şi in bunele datini ale tipa­ recunoaşte in figuri pe protagoniştii cei dintâi ai Naţiona­
rului. Material pentru ele. dacă i-ar fi scăpat d-lui Zari- lului. ca o caricatură din caricatură, pe Brczeanu in Cetă­
fopol. l-am fi furnizat noi. ţeanul turmentat, poate pe F'ilotti in Coana Joiţica. mă tem
Sâ ne cufundăm in operă, ca să ajungem până la Cara- că pe Peila in Caţavencu. legănaţi, încorsetaţi sau rubiconzi,
gialc cel adevărat! Drumul nu e fără de răsplată. acel ceva trist urmăreşte şi se scutură din foi. împresurând,
ca un polen foarte mărunt.
„O SCRISOARE PIERDUTA".— Comedia lui Caragialc Jiquide. caricaturistul de acum. e numai urmaşul, de sânge
stârneşte nu numai luarea aminte, firească, a oamenilor de şi de artă, al caricaturistului mort in 1899. Cine-i ştie masca
teatru sau de şcoală, la atâţia ani de când intâii spectatori lungă şi zâmbitoare, şi mai ales ochii cari te caută, înţelege
au urmărit, cu simţiri împărţite, puternica schiţă a moravu­ şi intreg felul de lucru al albumului. Mie imi rămâne in
rilor noastre politice. Ca o dovadă, de cât e incâ de vie. minte şi clipa şi cadrul in care l-am cunoscut, numaidecât
poate servi şi acest album de zece desene mari făcute de după răsboiu, prin mansardele, incâ ude. ale şcoalei de arte
d-l Aurel C. Jiquide. frumoase din Bucureşti, schimbate de nevoe in camere de
Numele e cunoscut, nu ? El se mişcă între noi intre figuri locuit şi ateliere cu fereastra deschisă de pe acoperiş cu o
umoristice, cu alte porturi şi alte creioane decât cele de vergea deadreptul in cer, şi prin sala de gimnastică a şcolii
astăzi. Jiquide şi Caragialc au fost contimporani, desenato­ de peste drum, dela Sfinţii Voevozi. schimbată şi ea in sală
rul mai tânăr de ani şi mort cu mult înaintea scriitorului. de expoziţie. Acolo cred câ am văzut intâilc lucrări ale lui
Hi sunt deopotrivă solii unei vremi criticiste sau. depărtân- Jiquide. cu un picior incâ in şcoală. Acolo am stat dc-atâtea
du-ne de clasificări literare sau junimiste, ai zeflemelei ro­ ori alături de Sabin Popp. înaintea pânzei care căpăta o
mâneşti de totdeauna. Foile albumului pe care îl răsfoesc viaţă sub pensulele mânuite cu înfrigurare. Acolo mam a-
încet au insă ceva trist. Poate că eroii sunt aşa. umor din mestecat in generaţia nouă de pictori, cu nâdejdiilc şi fu­
umor, altoire de genuri, care nu poate duce decât la o medi- riile ei. in faţa unor piedici cu mult mai grele decât ale îna­
tare de părere de râu asupra stângăciilor neamului omenesc intaşilor. Unii din ci nu mai sunt. şi printre ei. poate cel mai
prea departe duse. Poate că tehnica păcâtueşte puţin şi eroii bun. ca suflet, şi cel mai de nădejde, ca înzestrare.
sau episoadele rămân prea singure, fără un mediu şi o le­ Pentru mine, Jiquide. cu masca lui de zâmbet trist, vine
gătură in foae cu o viaţă mai largă, in care numai s'ar în­ de-acolo şi vorbeşte de începuturile acestea, de râs, de zbor
cadra. Poate că vina stă in firea artistului care ascunde sub şi de tinereţe fără grijă, lungă la lucru, lungă la petrecere
preferinţa pentru realismul atâtor scene, vădit in proporţii şi lângă La somn, prin care fulgue stele de existenţe călăto-