Page 51 - 1930-3
P. 51

176                                B O A B E  D E  G R Â U




























                                                                                            t«topicu
                                  Salonul oficial de arte plastice (Şoseaua Kiselev)


       rite  înainte  de  timp  şi  visuri  care  aşteaptă  să  ia  trup.  Pentru   deschid  deodată  toate  cele  trei  drumuri  de  contact  cu  tre­
       mine  albumului  „Scrisorii  pierdute"  nu-i  lipseşte  cadrul,  de   cutul.
       care  vorbeam.  Aş  vrea  să  ia  o  înfiripare  şi  pentru  alţii,  ca   Cât  de  vioiu  e  de  pildă  Raportul  locotenentului  Friedrich
       să poată fi preţuit după cuviinţă.               Storch  de  Arben  din  1848—1849  şi  cum  se  luminează,  cu
                                                        trăsături  locale  neuitate,  revoluţia  şi  luptele  anului  de  sbu-
         .ARHIVA  SOMEŞ  ANA'.  —  Vine  de  departe,  dela  Nâ-   cium  !  Dar  faptele  din  actul  amintit  de  d-l  Şotropa,  care  ne
       săud.  Aduce  amintirea  grănicerilor  şi  a  lui  Coşbuc.  E  o  re­  aduc  atât  de  aproape  viaţa  necunoscută  şi  de  toate  zilele,  a
       vistă  istorică  culturală,  ajunsă  la  numărul  12,  care  are  re­  grănicerilor  nâsăudeni,  plutaşi  şi  pânurari  necăjiţi,  sau  că­
       dacţia  la  liceul  Gh.  Coşbuc  din  Năsăud  şi  e  tipărită  de  so­  răuşi  înfometaţi  plecaţi  după  grâne  In  Moldova,  pe  la  1816
       cietatea  grănicerească  „Rcgna"  din  Bistriţa.  Nume  aspre  şi   şi 1817!
       tari.  ca  şi  al  celui  care  se  parc  că  poartă  toată  grija  acestei   M'a  mişcat  In  deosebi  cele  câteva  rânduri,  care  inchee  re­
       tipărituri  şi  cunoscut  nouă  de  mai  de  mult,  d-l  Virgil  Şo-   vista,  „In  amintirea  lui  Grigore  Silaşi”.  Nu  pentrucâ  sunt
       tropa.  Sunt  lucruri  şi  oameni  de  margine  de  ţară,  care  se   scrise  ca  să  mişte,  cu  accente  de  apel.  d  pentrucâ  îmi  în­
       arată  parcă  in  uituri  de  tulnice  sau  in  focuri  de  primejdie   via  un  personaj  descoperit  acum  câţiva  ani.  in  scrisul  mâinii
       aprinse pe înălţimi.                             lui  proprii,  prin  manuscrisele  bibliotecii  dela  Blaj.  Mă  dusese
         Revistele  noastre  de  mari  oraşe  încep  să  se  despersonali­  acolo  Popa  Dragsin,  misionarul  bănăţean  intre  Românii  vi-
       zeze  chiar  prin  prisos  de  personalism.  Problemele  îşi  pierd   dineni,  care  avusese  necazuri  şi  corespondenţă  cu  Scaunul
       cecacc  au  special,  iar  purtătorii  de  cuvânt  rămân  aproape   metropolitan  unit.  Mi-era  drag  Popa  Dragsin  şi  toţi  câţi  îl
       aceiaşi,  cu  păreri  şi  fel  de  rostire  prevăzute.  Aşa  se  lămu­  inţeleseserâ  şi  11  sprijiniseră.  Dar  niciunul  mai  mult  decât
       reşte  oboseala  care  începe  să  întâmpine  chiar  cele  mai  bune   tocmai  vicerectorul  In  1868  al  seminarului  greco-catolic  cen­
       publicaţii  dela  noi.  Ele  prea  îşi  fac  un  merit  din  neschim-   tral  din  Viena,  acest  dr.  Grigoriu  Silasi.  care.  abia  văzându-1.
       bare.  in  nişte  zile  care  intr'adevăr  nu  prea  seamănă  intru   il  preţueşte  şi  îl  recomandă  mitropolitului  Vancea.  Un  frag­
       nimic  una  celeilalte.  Fiecare  e  urzită  la  alt  râsboiu,  de  nouă   ment  dintr'o  scrisoare  a  lui  am  reprodus-o  in  cartea  mea
       şi  nouă  încercare,  şi  nici  un  fir  nu  se  leagă  de  alte  fire.  Fără   „Românii  dintre  Vidin  şi  Timoc".  Ce  răsunet  de  aramă  au
       să  se  lase  suflaţi  de  toate  vânturile,  gânditorii  şi  artiştii  tre-   şi  ce  suflet  dau  Ia  iveală:  „Căci  ar  fi  păcat  de  moarte,  şi
       bue  să  le  înregistreze  şi  să  le  arate  cu  O  săgeată  sau  cu  o   pentru  noi  în  veci  ruşinea  cea  mai  mare  a  lăsa  din  indife­
       cifră, direcţia şi iuţeala, de vijelie sau de ploi primăvăratice.  rentism  ori  mârşăvie  să  cadă  şi  să  se  ruineze  acei  muri  ince-
                                                        puţi  ai  Ierusalimului”.  (Trezirea  la  viaţă  proprie,  prin  pro­
         Iată  însă  o  revistă  locală,  cantonată  cu  preocupările  ei  pe
                                                        pagandă unită, a Românilor vidineni).
       un  petec  de  loc.  Se  deschid  arhivele  sau  vorbeşte  amintirea
       şi  o  lume,  dacă  nu  nouă,  dar  împrospătată  neaşteptat  prin
       lumina  de  amănunt  care  o  inundă,  se  ridică  de  sub  orizont.   SALONUL  OFICIAL  1930.  —  După  toată  înflorirea  să­
       Sunt  întâmplări  şi  oameni  de  acolo.  Insă  cu  legături  depăr­  lilor  de  expoziţie  ale  oraşului  cu  pictura  şi  sculptura  de  peste
       tate.  iar  întâmplările  şi  oamenii  din  miezul  istoriei  se  arată  şi   an.  Salonul  Ofidal  se  deschide  la  urmă.  când  aleile  şoselei
       ci  altminteri,  văzuţi  prin  aceste  ferestre.  Nu  e  propriu  zis   Kiselev  îşi  pun  decorul  dc  flori  şi  de  fluturi  ai  primăverii,
       redare  de  documente  şi  mai  puţin  încercări  retorice  sau  li­  ca  o  antologie.  Apariţia  individuală,  răsfrântă  într'o  sută  dc
       terare.  dar  şi  documentul  şl  patosul  şi  calificativul  evocator  bucăţi, cu treceri, reluări şi adânciri, se încadrează aici în-
   46   47   48   49   50   51   52   53   54   55   56