Page 12 - 1930-04
P. 12

213                                B O A B E  D E  G R A l I











































                                                                                                Foto Treimii.»
                                                               G. D. Mire» : Portretul lui Odobcscu

       ii chema de mult idilele şi priveliştile ţării sale. După   rău  pentru  această  colecţie,  deoarece  numără  nu­
       ce  a  decorat  mănăstirile  Zamfira  şi  Agapia  —  şi  a   mai  ultimele  opere  ale  maestrului  dela  Câmpina.
        fost  o  fericită  alegere,  căci  dacă  sfinţii  de  acolo  nu   nereprezentându-1  complect  —  epoca  Barbizon.  cea
       erau  corespunzători  unei  tradiţii  religioase,  sunt  va­  mai  importantă,  nu  figurează  cu  nici  un  tablou  —
       loroşi  prin  amestecul  transfigurat  şi  puterea  lor  de   apoi  e  şi  un  bine.  fiindcă  altfel  nici  aspectul  acesta
       sugestie  —  şi-a  făcut  studiile  în  Franţa  avănd  de   al  lui  Grigorescu  n'ar  fi  putut  fi  public.  Deşi  multe
       colegi  pe  Diaz.  Rousseau,  Millet,  Corot  şi  Dau-   pânze  sunt  numai  schiţate,  fiecare  bucăţică,  chiar
       bigny.  în  şcoala  lor  de  permanent  contact  cu  natura   din  cele  mai  neisprăvite,  simple  notaţii,  probează
       dela Fontainebleau.                              siguranţa  marelui  artist  şi  ştiinţa  aceea  rară  in  ale­
          Putea  să-şi  creeze  o  situaţie  şi  la  Paris,  şi  ar  fi   gerea  esenţialului  subiectelor.  Aşa  cum  a  văzut
        fost  un  bine  pentru  arta  lui.  dar  dorul  de  ţară  a   Grigorescu.  motivele  lui  nu  puteau  fi  tratate  altfel.
       învins.  întors  înapoi  se  aşterne  pe  lucru  cu  o  râv­  Printr’un  studiu  mai  amănunţit  ar fi  fost  ucisă  emo­
        nă  şi  cu’n  elan  ce  nu  l-au  părăsit  până  în  cel  din   ţia momentului.
        urmă  ceas  al  vieţii.  Şi  rodul  muncii  lui.  prin  verva   Mai  puţin  fericit  decât  dânsul  este  Andreescu.
       exprimării,  prin  transparenţa  şi  frăgezimea  culorii,   mort  prea  de  timpuriu  (1851—1882),  tocmai  când
       pnn  delicateţa  desenului  şi  prin  gustul  compoziţiei,   talentul  lui  era  în  deplinătatea  puterilor.  Opera
       sa  impus  dela  început,  fiind  unanim  apreciat  de   i-a  rămas  împrăştiată,  de  puţini  cunoscută  şi
       public.  A  ştiut  să  fie  pictorul  Ţării  lui,  chiar  dacă   abea  de  puţină  vreme  el  a  fost  aşezat  la  lo­
       intensitatea  de  sentiment  nu  i-a  fost  egală:  şi-a  iubit   cul  de  cinste  ce  i  se  cuvenea.  I-a  expoziţia
       modelele,  iar  variantele  pe  aceeaş  temă  poate  că   retrospectivă  dela  Ateneu  de  acum  trei  ani.
       n'au  ieşit  decât  din  grija  de  a  ajunge  la  perfec­  când  i  sau  strâns  lucrările  pe  un  mare  panou,
       ţiunea  redării  ei.  Şi-a  îndeplinit  chemarea  vieţii   atunci  şi-a  dat  seama  oricine  de  valoarea  lui,  pri­
       şi  găsim  rar  asemenea  exemplu  de  înţelep­  lej  de  uimire  pentru  multă  lume.  o  descoperire  a-
       ciune  şi  de  muncă  închinate  unui  nobil  ideal.  Pi­  tâţia  ani  după  moarte.  înzestrat  cu  simţul  atmos­
       nacoteca  Statului  printr’o  întâmplare  este  pusă  în   ferei.  pictează  peisagii  şi  naturi  moarte  intr’un  calm
       stăpânirea  a  peste  o  sută  de  lucrări.  Şi  dacă  e  un  trist şi discret şi într’o tehnică onestă, fără cea mai
   7   8   9   10   11   12   13   14   15   16   17