Page 13 - 1930-04

TACHE SOROCEANU: PINACOTECA STATULUI •313

mică urmă dc virtuozitate de suprafaţă. Marea pu­ peisage. insă un număr nesfârşit de flori. In ele şi-a
tere a picturii lui stă in această simplitate de exe­ rezumat toată ardoarea. în variante inepuizabile ele
cuţie. dusă de multe ori până la naivitate meşte- i-au servit ca mijloc de exprimare geniului său.
şugală. dar cu un conţinut ce se manifestă nestân­ Mai mult ca oricare altul de dinaintea lui, şi pare
jenit. greu de simţire. Sobru, condus de realitate, faptul acesta eroic pentru vremea în care a trăit, el
fără a cădea in amănunt inutil, interioarele de pă­ a ridicat culoarea la viaţă de rine stătătoare, dân-
dure şi câmpurile lui sunt învăluite într'un aer de du-i întâiul loc în pictură. Cu asemenea principiu,
melancolie ce era a sufletului lui şi a pământului pomindu-şi inspiraţiile dela izvorul nesecat al na­
ţării. El nu mai este liric, ci descriptiv, adâncind turii. opera lui e aproape întreagă de o rară sin­
subiectele cu mijloace pur picturale, necedând nici ceritate. de o intensitate de sentiment tot aşa de
unei ispite străine ce rară şi de o calitate
l-ar fi îndepărtat de de culoare nepreţuită
scop, in faţa naturii prin luminozitatea şi
înţelese de sufletul lui vibraţia ei. Dacâ mai
ca adevăr sigur. An- adăogâm că el şi-a
dreescu este cel mai apropia înţelesul ar­
veritabil realist pe tei populare — acel
care l-am avut vreo­ amestec de vesel şi
dată. tragic tot odată —
In aceeaş epocă, luându-1 punct de
pictorul M i r e a se plecare, ne dăm sea­
consacră compoziţii­ mă pentruce Luchian
lor de mare amploare se conturează ca una
şi portretului de di­ dm cele mai originale
mensiuni pentru care personalităţi din pic­
avea o predilecţie tura noastră. Şi e un
inăscutâ. El aduce o mare păcat că Pina­
ţinută plină de dis­ coteca nu posedă de­
tincţie şi vine după cât două din minu-
Aman. cu lecţia unei natele-i pasteluri.
facturi largă şi a unui
studiu serios. Şi la In schimb această
dânsul armonia culo­ colecţie prin felurite-
rilor e sobră, iar pas­ le-i lucrări, resfrânge
ta bogat şi măestrlt evoluţia noastră, o-
aşezată. Pinacoteca glindind starea de
se mândreşte cu pa­ propăşire a jumătăţii
tru din seria lungă a secolului trecut. Iar
portretelor sale şi cu anul acesta i s au a-
o compoziţie marc. dăogat artiştii con­
virtuos tratată şi care timporani. pe cât spa­
va înfrunta vremea ţiul a permis, cu a-
cu toate că e sem­ chiziţiile Ministerului
nată in 1879 pe când Artelor. Avem ast­
era doar elev al Aca­ fel reprezentat dela
demiei din Paris. Luchian încoace efor­
Contimporan c u Fo<< T«knka tul contimporanilor
Andreescu şi cu Gri- N. N. I onitza : Oarba cari duc mai departe
gorescu aflăm pe Ioan esenţialul picturii, cu­
Georgescu. primul sculptor român, un uitat pe ne­ loarea. căutând să desprindă o artă originală a pă­
drept. Avea un real simţ al formei şi ştiinţa cize­ mântului acesta, apropiindu-se tot mai mult de ade­
lării atente şi sigure, construind lucrări de echili­ văr. Pentru greutatea situaţiilor, multe lipsuri multe
bru clasic. păcate chiar trebuesc absolvite şi să ne obişnuim a
O operă lirică la fel cu a lui Grigorescu. diferită vedea şi in lucruri mai slabe, intenţia, drumul spre
insă în ceeace priveşte mijloacele picturale, aduce in ţinta ce luminează in general operele de artă şi Ie
urma lui. Luchian (1869-1916), artist in toată pu­ imprimă suflul acela de viaţă tânără.
terea cuvântului, dar şi unul din cei mai nenorociţi. In planul celor doi mari înaintaşi Grigorescu şi
Aproape ignorat în viaţă, astăzi este socotit premer­ Luchian. trebueşte trecut continuator G. Petraşcu.
gător al întregii mişcări contimporane. Silit de o Întreaga lume pentru pictorul acesta valorează în
boală nemiloasă să se izoleze, el a zugrăvit puţine virtute de emotivitate cromatică. Nici odată nu şi-a