Page 41 - 1930-04

B a s m u l d r e p t ă ţ i i

oti la stânga. Un copil ii arătă îndată casa mai ales bătrânul Miron Iuga, nu vor fi prea în­
învăţătorului, intru mai nimic deosebită de cântaţi dacă vor afla despre vizita lui de azi. ttoerul
C celelalte, doar ograda mai curată, in faţă cel mare î-a interzis să se mai arate pe la conac
cu o grădiniţă de Hori. iar in ferestre glastrele des­ de astă primăvară când a cutezat să ceară, in trun-
pre care ii vorbise fetiţa, şi in care râdeau muşca­ tea câtorva ţărani mai cuminţi, nişte invoeli mai
tele însângerate... Deschise portiţa. Un dulău sbâr- omenoase. Ue alttel nici pana atunci n a fost bine
lit se repezi la dânsul, furios să-l sfâşie. Din cerda­ văzut. fc. socotit ca un tei de duh al râului pentru
cul împodobit cu viţă de vie ii coborî in ajutor o că iubeşte adevărul şi dreptatea şi, in faţa necazu­
ţărancă frumuşică şi foarte sprintenă, care potoli rilor oamenilor, nu-1 lasă inima să stea nepăsător,
cu o huiduire scurtă înverşunarea câinelui. ci caută să mângâe. unde poate, măcar cu vorba.
— Aici stă. mă rog, domnul învăţător ? — în­ 1 âranii. insă dintr un instinct de conservare, vă­
trebă tânărul cu un surâs nehotărât. zând in fiece surtucar tovarăşi de boene. deşi îl
— Aici. aici. poftiţi !... N aveţi frică, nu muşcă, cunoşteau de mic copil — că doar aici s a născut
dâ-1 incolo ! Face şi el gălăgie ca să-şi plătească şi a crescut — l-au bănuit totdeauna că e omul boe-
viaţa ! — adogă femeia văzând că străinul tot tră­ rului. Chiar şi azi mai sunt unii care spun că izgo­
gea cu coada ochiului spre dulăul care. până să-şi nirea învăţătorului dela curte s a făcut numai de
morfolească mânia, mai hămâia ici-colo neîncreză­ ochii lumii şi că feciorul lui Dragoş tot la ciocoime
tor şi răguşit. trage... ...
In cerdac se ivise un bărbat de vre-o treizeci de l itu pălise puţin. In vreme ce învăţătorul ii po­
ani. cu faţa osoasă, cu ochii negri aprinşi de scăpă­ vestea. el se gândea că nu e nici frumos şi nici cu­
rări ciudate, cu o mustaţă mică. tunsă, îmbrăcat ţă­ viincios să fii oaspele lui Iuga şi să te duci totuş
răneşte şi cu un veston negru de subt care eşeau in casa unui om care. pe drept sau pe nedrept, e
jur-împrejur poalele cămăşii înflorite. considerat ca duşmanul lui. Mai pe urmă insă se
— Eu sunt învăţătorul, domnule ! linişti ; nu e oaspele bătrânului Iuga. care l-a pri­
Titu Herdelea se prezintă ceremonios, ii explică mit şi pe dânsul destul de prost, încât ar ti excesiv
in câteva cuvinte cum a ajuns aci şi, strângându-i să-i răspundă cu prea multă delicateţe. Grigore Iu­
mâna zdravăn, adăogă cu multă sinceritate . ga nu poate să-i ia in nume de rău.
— Fiindcă sunt şi eu fiu de învăţător, instinctul Chiar atunci, ca şi când i-ar fi ghicit gândurile,
m a adus mai întâi la învăţătorul satului ! învăţătorul spunea :
Intrară în casă. învăţătorul ii recomandă pe ne- — Cuconu Grigoraş. cum îi zicem pe-aici d-lui
vastâ-sa. ţăranca de adineaori care acuma, cu stân­ Iuga cel tânăr, e un suflet foarte bun şi ar fi bu­
găcia sfiiciunii părea şi mai drăguţă. Titu se simţi curos să facă numai bine. Din păcate n are nici o
deodată ca acasă. Numai costumul nu-1 înţelegea. putere înaintea bătrânului.
El. cu- mentalitatea-i ardelenească. îşi închipuia că Grigore Iuga stă de vorbă şi acuma, deseori, cu
învăţătorul, reprezentantul intelectualităţii in sat. învăţătorul şi-i cere mereu să vorbească deschis
trebue să fie îmbrăcat orâşeneşte ca să se poată ca. prin dânsul, să cunoască adevăratele nevoi şi
bucura de prestigiul necesar in faţa ţăranului. în­ donnţi ale ţăranilor. Vasile Dragoş nici nu se
văţătorul observă puţin amar : sfieşte să-i spună, deşi adevărul îl cam supără şi
—■ La d-voastrâ şi stăpânirea doreşte, probabil, pe cuconu Grigoraş. câ doar tot sânge de Iuga
să aibă învăţători cu prestigiu, pe când la noi... curge şi’n vinele lui :
Sfârşi cu un gest de desgust. Nevasta sosea cu — Oamenii pământ doresc, cucoane, sau măcar
dulceaţa. invoeli mai drepte !
— Vai. doamnă, nu trebuia ! — protestă Titu. Şi vrea să convingă şi pe Titu că oamenii nu pot
iuând cu plăcere. trăi din ceeace prisoseşte boerilor. învoiala chiar
Femeia roşi. se scuză, surâse, dispăru, cinstită impune ţăranului să dea jumătate din mun­
învăţătorul Vasile Dragoş. după o şovăire, se ca lui boerului. Muncind cât munceşte azi. dar pe
crezu dator sâ incunoştinţeze pe Titu. care încă pământul lui. ar avea un trai de două ori mai bun.
n'avea de unde să ştie. că domnii dela curte, adică In realitate însă trei sferturi, dacă nu şi mai mult.