Page 43 - 1930-04
P. 43
LIVIU REBREANU BASMUL DREPTÂTII 343
:
siliţi să se strângă şi mai tare in căsuţa asta. El in- iar noi suntem robii lui, fără excepţie. Robi de fapt.
suşi a luat o tată săracă, dintr o casă cu cinci co fără să fim şi de formă, adică mai rău decât robii
r pii, numai pentru inimă, fără nimica. Muncesc cu de odinioară !
toţii din greu la bocri. De n ar fi salariul, aşa puţin Titu Herdelea era uluit. Glasul şi toată înfăţi
cât este, s ar prăpădi. Dumnezeu poate să-i dăruia şarea învăţătorului inspirau o sincentate fără um
scă şi lui câţiva copilaşi, deşi până azi. de doi ani, bră. Se întreba mereu in sine. ascultând, cum se
nu s au învrednicit, cu toate că au dorit. Ce va fi poate să nu se găsească leac pentru nişte stări aşa
atunci, numai Cel de sus ştie. Dar mai cu seamă de vădit triste şi nedrepte, cum de tolerează cei cu
ce-ar fi dacă boerul Miron il va svârli cine ştie prin puterea in mână atâta suferinţă ? Chiar dacă învă
ce colţ uitat de Dumnezeu, unde să se ţină numai ţătorul ar exagera, ca toţi cei ce sufăr mult, şi încă
din leafă ! Lasă că nici aici n are perspective mai durerile lui trebue să fie crâncene. Se hotărî in
bune. I s a şi pus în vedere că el nu va mai primi gând să vorbească tânărului Iuga despre cazul în
nici o palmă de pământ din moşia bătrânului Iuga. văţătorului. Când se ridică să plece ii strânse mâna
Măsura s ar putea întinde şi asupra părinţilor lui. frăţeşte, şoptindu-i:
Asta ar însemna moartea pnn foame. Nicâiri prin — Domnule învăţător, ai răbdare ! Dreptatea
imprejunmi nu va îndrăzni nici un arendaş sau trebue să triumfe !
y boernaş să dea pământ unui om alungat de Miron — Cred că va triumfa, dar pănă atunci noi ne
Iuga. prăpădim ! răspunse Dragoş cu o tristeţă puţin
—Bine dar nu există nici o lege care să... — în ironică. De sute de ani aşteptăm dreptatea, dom
trerupse Titu plin de indignare. nule. şi nu mai vine !... Poate că nici nu există !
Ce lege ? Zise învăţătorul mohorât. Legile Poate că e numai un basm pentru alinarea necazu
sunt numai pentru noi. cei mici şi umili, pentru în rilor celor amărîţi!...
cătuşarea noastră... Miron Iuga e stăpânul nostru. LIVIU REBREANU
