Page 50 - 1930-04

250 B O A B E D E G R Â U

oastea lui Cuza. cu pantalonii roşii umflaţi, dc Zuavi, cu pe­ inoitâ. la un bulevard pe care Îl cere, i-a luat locul. între­
nele de cocoş de munte ale vânătorilor, ca nişte bcrsaglieri. prinderea s’a generalizat sau s’a universalizat. Cartea c din
cu fâlfâirea de penaje aprinse şi de steguleţc a lăncierilor ce in ce mai strimtorată de „Articolul” dc biurou. dc toa­
dela Gravelotte, cu rochiţele creţe ale vivandicrclor. Ce nă­ letă sau de voiaj. Partea de nou şi dc uimire a adus-o insă
vală napoleoniană a umplut cazărmile şi străzile ! vitrina. Cea dintâi din Bucureşti, cred. a fost dată in seama
Şi istoria merge Înainte. După înalta Poroncâ dela 1831. unui specialist, care realizează săptămânal îndărătul gea­
vine Ordinul pe toată oastea dela 1860 şi înaltul Decret dela murilor de cleştar dintr’o singură foae. adevărate minuni de
1868. Cad chirilicele de pc limbă şi cad şi vechile uniforme panopticum modern, sugestive şi spirituale.
de pc oameni. Iată in sfârşit câsdle prusace, cu care in­ „Cartea Românească" nu s’a lăsat mai prejos. De capito­
trăm In vremea noastră, chipiile turtite englezeşti ale avia­ lul „Magazin Universal” nu mă mai apropiu. Mă bucur
ţiei. uniformele kaki. pământii şi invizibile ! însă că şi-a creat o specialitate, pe care no împarte până
Muzeul Militar a făcut bine că na lăsat să treacă ne- astăzi cu nicio firmă concurentă. E vitrina editurii. In care
amintită o asemenea dată sau că a sărbătorit-o in acest fel. fiecare nou volum apare intr’o punere in scenă plastică şi
Muzeul Militar, adică generalul aproape academician Radu arhitectonică, fermecătoare. Acum sunt făcliile In noapte,
Rosetti. In grija documentară a desenelor şi culorilor, care intr’un alaiu de flăcări nepurtate de nicio mână. acum cercul
rămân de demult şi fără nicio Îndrăzneală de tehnică mo­ de negru şi cubul alb. într’o risipă de volume ale „întuneri­
dernă. se recunoaşte râvna omului aprig şi credincios ca o cului şi luminii” de Brătescu-Voineşti. Dau ca pildă, pentru
tradiţie. Desenator e d-I Potocki. iar executor grafic. Mar- părere, vederile mai noui pe care le am pentru „Hanu-
van. Ancuţei" de M. Sadoveanu şi ..Maica Domnului dela Mare"
de EmanoiI Bucuţa.
VITRINA. — Afişul e înrudit cu vitrina. De atâtea on
afişul nu e decât publicitatea vitrinei, pe când vitrina c „OTEŢ PAISIE". — Aşa se chiamă revista ligii cultu­
publicitatea unui magazin sau a unui depozit de marfă sau rale bulgare. Nu apare de mult; cred că e in anul al trei­
de artă. Ele se continuă, una şi altul, prin strigătorul public, lea. Revista „Graiul Românesc”, pe care o înfiinţasem cu
negustoraşul limbut de pe treptele unui muzeu, camelotui scopuri la fel. şi ceva mai largi, ca să cerceteze starea Ro­
Regelui. Alcâtuesc împreună mijloace de înrâurire dea- mânilor rămaşi in alte fân. precum şi a celor din regiunile
dreptul a publicului, sunt sufletul străzii, educatorul in ţârii unde se află împreună cu mulţi minoritari, a intrecut-o
treacăt colectiv, părţi din ulucul In care societatea ieşită cu un an. Nu ştiu dacă ceeace făcusem noi a folosit, de pil­
din casă se revarsă şi se modelează după tiparul şi porun­ dă, vecinilor Bulgari. Ceeace ştiu e că. porniţi mai dincoace
cile lui. O vreme se poate studia şi in vitrinele şi afişele şi cu un program mai restrâns, ei se desvoltă pe când noi
intre care s'a mişcat. lato pc a noastră t dăm îndărăt. „Graiul românesc", pe care a trebuit să-I las
Fără să folosească datele vreunei statistici, orice Bucu- in alte mâini, nu mai poate Ieşi regulat, şi-a micşorat cu­
reştean ştie că Bucureştiul sa schimbat adânc dela râsboiu prinsul ideal, deşi cel de pagini s’a păstrat, şi e silit, in ca­
încoace. Cartiere întregi, unde creştea vara colilia mân­ drul acesta mai sărăcuţ, să se repete. „Oteţ Paisie” are nu­
gâiată dc adieri, s au umplut dc clădiri, câmpuri de magher­ mele monahului care a însemnat atăt dc mult pentru deştep­
niţe şi dc casc rare unde te rupeau înainte câinii sau te luau tarea şi cultura bulgară. Ceva din vremurile acelea dc spai­
in primire cetele de derbedei dc după un gard sau de prin mă şi de suferinţă răsună şi din paginile ci. Poporul insuş.
şanţuri, au „electrică şi tramvac. o lume nouă, graiuri ciu­ cu firea lui mai iute şi mai bănuitoare, mai aproape de braz­
date tae calea drumeţului. Periferiile trăcsc şi se depăr­ dă şi de urile ei, îşi face loc năvalnic şi tulbură de-atâtea
tează tot mai pestriţ, dar în aceeaş măsură centrul işi în­ ori seninul unei cercetări. Oricine poate vedea că în re­
mulţeşte luminile şi atracţiile ca să le ispitească. Serile cu vista noastră de pe vremuri, din 1927 şi 1928. se vorbea de
sărbătorile bulevardele, străzile mai largi şi grădinile din nedreptăţi culturale, pe când aici. oricare ar fi faptul care
miezul oraşului fierb de un public necunoscut, de revoluţie dă prilejul, se vorbeşte regulat de nedreptăţi politice. Tonul
sau de mari praznice naţionale. O lume de „Zece Maiu”, insuş se face pătimaş, iar argumentul retoric. Te crezi, pur şi
deasă, veselă, gătită, mânată numai de o trebuinţă de du-te. simplu. înaintea unei publicaţii iredentiste, care ia ştiinţa
vino. de arătare proprie şi de privire a trecătorilor, acopere numai ca un tovarăş menit să inşele pc adversar şi pe străin,
trotuarele şi dă peste margini in calea vehiculelor. Pentru pentru o apropiere de poziţii cu totul cu alte scopuri. Acea­
tot acest furnicar strada a simţit datoria să se gătească. sta e şi slăbiciunea ci. „Oteţ Paisie" poate să placă în felul
Anunţul aprins îmbogăţeşte cerul nopţii cu noul constelaţii acesta mai mult unor anumite cercuri de-a casă, dar care pot
de aburi de mercur sistem Iliescu-Brânceni, afişul se înghe- găsi acrlaş material in ziare de fracţiuni politice sau dc re­
sue pe Ia colţuri şi vitrina nu-’ cu seamă se multiplică şi se fugiaţi. dar îşi pierde din preţ. în celelalte cercuri, care mai
întrece. cu seamă ar trebui înrâurite. E păcat pentru rosturile pro­
N’am să vorbesc de orice vitrină. Mă opresc la cele care prii şi pentru munca de înţelegere, pe care ar putea-o alt­
incap mai firesc in cadrul în care mă mişc. Poate ar trebui minteri implini.
să puiu in frunte vitrinele Socec. Vechiul Socec. venit din Iată. intre altele care ne privesc şi uneori semnate cu a-
Sâcele. ca să dea mari negustori, generali şi oameni de so­ celaş nume. articolul din numărul dela 15 Maiu despre :
cietate. nu mai e Socec. Librăria, pe care am apucat-o copil. „In jurul chestiunii relaţiilor româno-bulgare". In gândul
Ieşită 1n stradă şi puţin burduşită in faţa Lipscanilor, edi­ dintâiu va fi fost pornirea să se arate şi pricinile de nemul­
toarea dintâi a lui Alecsandri, Eminescu. Maiorescu. Duiliu ţumire dintre cele două popoare, tocmai pentruca încercările
Zamfirescu. nu mai există. O clădire uriaşă, cu o faţadă de apropiere din timpul din urmă. in care m’am găsit şi eu